Inainte de a muri, vreau sa lupt pentru viata.

Mov

2012-01-08T20:39:00.002+02:00

Se intampla sa umbli bezmetic prin lume cautandu-ti rostul. Mergi pe o strada plina de oameni si cauti ceva... pe cineva... Recunosti acea persoana inainte de a o vedea si totul capata sens. Timpul ramane suspendat si ramaneti doar voi. Viata ta incepe atunci si acolo. Ce urmeaza? Nu stii... Il iei de mana si plecati impreuna in cea mai frumoasa calatorie din cate au existat.

Iarna mamii ei de viata...

2011-12-13T19:02:00.002+02:00

E lunga, e murdara si e prea multa. Iarna asta ma aduce in pragul nebuniei. Incep sa imi pierd rabdarea si o iau razna. N-a mai ramas nicio bucatica din omul rational pe care il stiam.
Astept cu nerabdare ziua de sambata. Imi place ziua asta. E un fel de "no man's land" intre vineri si duminica. E ziua in care poti sa faci tot ce vrei. Dar poti? Nu poti! E afara, e peste tot! E rece si urata. E murdara si plictisitoare. E in oasele mele batrane si obosite. E in mintea mea. Mi s-a lipit de retina. O aud, o simt, ma pandeste la geam si la usa. Ma scoate din minti. Imi urlu frustrarile captiva intre patru pereti. Vreau soare, vreau sa ma topesc de caldura.
Fumez o tigare cu gust funebru, beau o cafea care s-a racit pana am ajuns cu ea in camera cealalta, mi-a inghetat sufletul si am nervi. Nervi de om luat ostatic de prea multa vreme.
S-a instalat in mine o stare greu de descris in cuvinte, stare ce ma aduce in pragul nebuniei. De parca nu era suficient, durerea a devenit o parte din mine. Ma doare tot. Medicul spune: "e de la vreme, n-ai ce sa-i faci...". Injur gros si imi cer scuze. Motanul ma priveste dezaprobator. Mai aprind o tigare. Inchid ochii si incerc sa visez. N-am la ce sa visez...

Azi nu!

2011-10-21T18:14:00.002+03:00

"Ma simt de parca s-ar fi anuntat un concurs de tras suturi in cur, iar eu nu am decat un singur picior..."

Stephen King

Fariseilor, cu drag...

2011-10-14T18:27:00.003+03:00

Fariseu - conform dictionarului explicativ al limbii romane:
1. membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populației orășenești înstărite și care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios.
2. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

Un pacat de neiertat, alaturi de mandrie este judecarea semenilor, etichetarea lor, netinand seama de factorii care pot determina dezechilibrul celor din jur. Dumnezeu e doar la un suflet distanta. Drum drept si lumina in suflet sa aveti, dragii mei!

Leila

2011-10-13T18:53:00.002+03:00

Am tot vorbit in ultima vreme despre oamenii de langa noi. Mai buni sau mai rai, crestini sau nu, lasi sau curajosi, altruisti sau egoisti, constienti de scanteia divina din ei sau nu.
Azi vorbim despre Leila. La cateva sute de kilometri distanta de mine, traieste o femeie frumoasa pe care o cunosc de treizeci de ani. Am visat impreuna, am facut planuri de viitor si promisiuni pe nu le-am tinut si, am plecat amandoua in viata cu sufletele pline de speranta.
Nu ne-am mai vazut de cincisprezece ani. Ea a ramas la malul marii. Pazeste in continuare, cu sfintenie, visele unor copile. Vorbim la telefon. Ne spunem una alteia durerile si ne bucuram de amintiri frumoase. Fata cu nume de poveste citeste Coranul. Eu, Biblia. Cu toate acestea, ma suna sa imi ureze "Craciun fericit" si ma saluta in prima zi de Paste cu cel mai sincer "Hristos a Inviat" pe care l-am auzit vreodata. Construim in continuare castele de nisip in care nu vom locui niciodata. In fiecare primavara facem planuri si visam la vacantele de altadata din Mangalia copilariei noastre.
Pentru noi timpul a stat in loc. In golful nostru si acum stau cele doua fete intinse in nisip, cu ochii in lacrimi, privind cerul plin de stele. Turcoaica cu ochi verzi plange o iubire interzisa. Cealalta fata plange a neputinta. Niciuna nu stie ca a doua zi vor pleca in directii diferite. Vor avea intotdeauna marea. Nimeni nu le poate lua asta.
Cu bine, draga mea prietena! Poate vara viitoare...

Despre nimic

2011-10-11T21:18:00.002+03:00

Stau si ma zgaiesc la monitor de minute bune. Am ajuns aici ca in transa, cu tigarile si cafeaua dupa mine, incercand sa gasesc ceva de facut. Am vazut tastatura si ma mananca degetele, numai ca mi se invarte mintea in cerc si nu stiu despre ce sa scriu...
As spune o mie de lucruri, as face vreo suta, as pleca de sa nu ma vad si as vorbi de sa nu ma aud. Sufletul meu are intalnire cu singuratatea si n-as vrea sa-l deranjez. Mintea mea alearga peste tot si nicaieri. Ce fac aici? Am venit sa vorbesc despre nimic. Am venit sa urlu a neputinta, dar nu stiu la cine...
Realitatea e ca ma doare tot si am obosit sa zbor cu o singura aripa. Pe cine incerc sa mint? Sunt trista ca o inmormantare de sinucigas, sunt leftera ca o pusculita de copil sarac si singura ca un catel de pripas. Un singur lucru mi-a ramas. Libertatea. Pe asta nu mi-o poate lua nimeni si, asa cum am mai spus-o si altadata, o port ca pe catuse. Catusele stralucesc in soare si iau ochii tuturor, inclusiv mie...
Atat in seara asta... Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si altadata...

Trei ore

2011-06-28T18:43:00.004+03:00

Isabella traise toata viata alaturi de flacari. Pentru prima oara era in mijlocul lor. Se risipea in fasii de azur si stia ca e suficient de buna si de frumoasa pentru a face o nebunie. A daramat zidurile, i-a intins mana si el a simtit ca e binevenit. Si-au daruit unul altuia luceferii si luna si au stralucit impreuna in ceasul cel mai intunecat al noptii, cel dinaintea rasaritului de soare.
In timp ce ea ii veghea visele, un gand dur si halucinant a invadat mintea Isabellei. Realitatea ei draga i se prabusea in cap. S-a ridicat usor, si-a strans cu grija cioburile de lumina si a inteles. La jumatatea drumului s-a intors spre el simtind o durere aproape placuta. Cea mai cuminte femeie din lume a zambit trist si a pornit mai departe, fara furie si fara amaraciune, intr-o lume noua, despre care nu stia mai nimic.
Soarele crud al diminetii i-a spus morocanos "mneata!" si Isabella a zambit din nou. Trecuse atata timp fara sa se intample nimic si, deodata, cand obosise sa mai astepte si renuntase resemnata, a primit mai mult decat a visat.

Motanul Misu - partea a II-a

2011-06-11T13:22:00.009+03:00

Uite-asa, ca sa-i fac in ciuda lui Ion Cristoiu, care spunea la un moment dat ca bloggerii posteaza poze cu pisici si vorbesc despre ciorba de burta pe care au mancat-o ieri, astazi o sa vorbim despre motanul meu, care implineste 13 ani.

Ca este membru de familie cu drepturi depline si ca ne-a dresat perfect in tot acest timp, nu mai e nevoie sa spun. Prietenii nostri stiu de ce! Facem totul cu el, pentru el, doar pentru ca adevaratul stapan al casei sa fie multumit.

Cand ajungi acasa, te asteapta la usa si te priveste cu ochi mari. In functie de ce nemultumiri are, te pune la curent cu ce s-a intamplat in lipsa ta: castronul e gol, apa e veche sau nu mai e deloc, trebuie sa curat baia, maruntisuri de felul acesta. Dupa ce se asigura ca aceste mici neajunsuri au fost remediate, isi reia somnul linistit, obligatoriu pe perna ta. Daca indraznesti sa protestezi, te priveste intr-un fel care spune: "Nu e vina mea daca acesta e singurul loc bun din casa!" si te retragi in varful picioarelor ca sa nu deranjezi somnul stapanului.
Motanul Misu are un radar special care il anunta cand se deschide frigiderul. In secunda imediat urmatoare e langa tine si e obligatoriu sa imparti cu el ce ai scos de acolo. N-ai inima sa il refuzi si el stie asta.

Este inteligent, entuziast si foarte comunicativ. Poseda o tehnica de manipulare dusa aproape de perfectiune. Intotdeauna doarme cu mine sau cu fiica-mea, intr-o pozitie cat mai putin confortabila pentru noi. Ocupa cel mai bun loc de la masa si nu zgarie niciodata mobila, decat daca e de calitate.

In incheiere o sa va mai spun ca exista cateva lucruri de care e bine sa tineti seama in relatia cu motanul dumneavoastra:
Cand ajungeti acasa si gasiti ziarul imprastiat in mii de bucatele, nu -l certati, intrebati-l daca a avut o zi grea;
Daca nu sunteti intr-o forma fizica de invidiat, nu traumatizati motanul, purtati macar niste pantaloni;
Cand va treziti cu el noaptea pe perna, langa dumneavoastra, ganditi-va ca a avut un cosmar;
Daca ati iesit din camera cinci minute si v-a disparut ceva din farfurie, nu e vina mititelului ci a dumneavoastra. Ochii lui mari sunt demni de toata increderea;
“Pentru a face baie unei pisici este nevoie de forta bruta, perseverenta, putere de convingere… si o pisica. Ultimul ingredient este, de obicei, cel mai greu de obtinut”. Stephen Baker;
“Pisicile stiu cum sa obtina hrana fara munca, adapost fara limitarea libertatii si dragoste fara pedeapsa”. W.L. George
“Pisicile par sa mearga pe principiul ca nu strica niciodata sa ceri ceea ce vrei”. Joseph Wood Krutch;
“Este foarte dificil sa obtii afectiunea unei pisici. Este un animal filozofic… unul care nu isi plaseaza afectiunea oriunde”. Theophile Gautier;
“Iubesc pisicile pentru ca ma simt bine in casa mea; si incetul cu incetul, acestea devin sufletul sau vizibil”. Jean Cocteau.
Noua nu ne ramane decat sa fim recunoscatoare ca facem parte din viata lui, ca ne iubeste si ca ne arata asta atunci cand avem nevoie, ca stie sa fie un bun ascultator si ca ne pastreaza secretele.

Acolo unde cred ca sunt

2011-06-07T22:03:00.003+03:00

M-am intors acasa. Am mai castigat o batalie, dar am mai capatat o cicatrice. O alta urma de frana in fata mortii.
Am ales sa nu spun nimic de data aceasta, pentru ca m-am temut de ganduri negre si de suflete intunecate. Am suferit, am plans, am luptat cu legiuni intregi de demoni, am zambit printre lacrimi, am vandut stele si am cumparat ingeri, am trait nopti lungi, mai negre ca moartea, mi-am pierdut mintile, dar mi-am pastrat sufletul. Durerea e inca aici, a devenit o parte din mine. Fiecare zi e o lupta, dar la asta ma pricep eu cel mai bine. Care era definitia supravietuitorului? Doar un fraier care n-a murit inca.
E seara, orasul se freaca la ochi si strazile casca. E vremea cand ramai cu tine si incerci sa intelegi unde esti de fapt. O seara buna sa aveti!

'Cause every little thing gonna be all right

2011-04-26T03:22:00.005+03:00

marlon asher-ganja farmer

Asculta mai multe audio diverse

Politistului, cu respect!

2011-03-02T19:39:00.004+02:00

Un politist si-a facut datoria. Stire de senzatie pe toate canalele media. Un tigan a fost impuscat in cap. De ce? Pentru ca a fost prins la furat si nu s-a oprit la somatie. Nu ar trebui sa fie o stire de senzatie ci o stare de normalitate.

Din pacate pentru politistul nostru, Soricul si Igasul care-i sunt sefi, il vor pune la dispozitie, ii vor taia sporurile, il vor ancheta si il vor umili in toate felurile. ONG -urile si asociatiile protiganesti vor sari ca arse si vor cere arderea pe rug a politistului care se face vinovat de un singur lucru: si-a facut datoria.

"Printre ţigani. Rasismul este o demenţă, dar – cum să spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însuşirile ei, este o nerozie. Sunt mai degrabă certăreţi, rostul vieţii lor e gâlceava, harţa; fără de larmă şi tărăboi se asfixiază şi pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoşi, minţim cu toţii, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. Şi găsesc de cuviinţă să-şi întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun. (…) Şi nu le poţi intra în voie. Oricât de frumos le vorbeşti, orice umilinţă, orice făţărnicie: deopotrivă de inutile. Leneşi, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă, ca instinctul de conservare. Şi nu pot bea în cârciumi, numai afară, pe stradă, cu sticlele înşirate alături şi puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiţionism, o nostalgie a bâlciului; şi un jind al ocării, ţipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul ţopăitor. Cărora Coşbuc le-a găsit nume atât de potrivite şi care îşi fac din cur o goarnă“.
Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii“ (Editura Dacia, 1992, pagina 205)

Parazitii-Mesaj pentru Europa

Asculta mai multe audio diverse

God is busy, may I help you?

2011-02-16T21:39:00.002+02:00

Aud din ce in ce mai des in jurul meu ca nu mai e de stat aici, ca vor sa plece in lumea asta mare, ca aici nu mai e nimic de facut.

Am obosit, fratilor, sa aud romanul spunand ca-si baga cate ceva in tarisoara mea. Dar o solutie, ceva concret cand o sa aud? Ce-i scoate pe romani in strada? Foamea, frigul si frica. Asa credeam acum 20 de ani. Acum nu mai cred nimic. Nici nu mai stiu in ce sa mai cred.

Sceleratul de la Cotroceni, asistat de gruparea mafiota pe care a ridicat-o la rang de institutie a statului isi bate joc sistematic de tara. De mine. De noi toti.

Ne grabim spre nimic si ne injuram tara. Unii vor sa plece, o fac si apoi arata cu degetul. Nimeni nu vrea sa faca nimic in realitate. Este o imagine apocaliptica pe care o vedem zilnic.

Unde sunt oamenii? Ce fac ei in acest timp? Unii fac cruci largi cand trec pe langa o biserica si il iau pe Dumnezeu ostatic in numele unei credinte numai de ei inteleasa.

Un milion de drumuri duc la dezastru. Unul singur duce la evitarea lui.

Nu am fost niciodata un popor lipsit de profeti, dar noi nu ne urmam profetii, ii ucidem cu pietre, ii aruncam in groapa cu lei, ii etichetam drept nebuni si ne vedem in continuare de surogatele, subterfugiile si minciunile zilnice pe care le numim pompos "viata".

Vointa haitelor impune legea in tara mea. Avem de respectat cateva lucruri fundamentale: limba, teritoriul si cultura. Ce facem in schimb? Vorbim "rongleza", ne prefacem ca nu vedem ce se intampla in Ardeal si importam cultura unor popoare fara istorie. Facem asta pentru ca am incetat de mult sa mai fim un popor. Suntem doar o multime care huleste tot ce ar trebui sa respecte.

Cate un suflet mai cade in genunchi, dar i se vara repede pumnul in gura. Daca tot nu tace, un glonte in ceafa rezolva rapid problema.

Suntem un popor absurd. Nu construim decat ce suntem siguri ca putem distruge.

Romanii nu sunt prosti, dar se lasa cu placere prostiti. Viclenia majoritara tine loc de inteligenta la roman.

Dumnezeu incepe sa se scuture de noi. Ne vindem copiii, ne ipotecam viitorul, ne condamnam batranii la o moarte dureroasa si lenta si, de parca n-ar fi suficient, ii injuram gros pentru ca se incapataneaza sa traiasca, cu privirea indreptata spre un Dumnezeu la care nu mai stiu cum sa ajunga.

Romania e bolnava, dar poate fi salvata. E ipotecata, dar inca nu i s-a pus sechestru. E rapita, dar spiritul ei e inca liber.

Sunt din cei care-si iubesc tara si nu mi-e rusine sa spun asta. Iar celor ce cred ca le va fi mai bine plecand, le cer sa asculte versurile acestui cantec.

Scrisoare deschisa catre...

2011-01-27T21:15:00.002+02:00

...cine oare?

Nu stiu exact cui ma adresez azi. Nici nu stiu ce vreau sa spun de fapt...

Mi se invarte mintea in cerc de vreo cateva ore bune incercand sa gasesc solutii. Nimic nou pana aici. Asta fac de cand ma stiu. Nici nu cred ca as sti sa traiesc altfel. Viata mea e o lupta continua. De gherila. Razboiul acela de uzura care este obositor nu prin intensitatea luptei, ci prin insistenta si durata. Acel razboi in care nu ai voie sa obosesti sau sa lasi garda jos.

Mi-e amar si mi-e urat si am chef sa strig asta in gura mare. Cuvintele prind forma rapid. Sens nu prea au, dar ce mai are sens acum? Am cazut iar si tot ce pot sa fac e sa ma ridic si sa merg mai departe.

Ma arunc in gol si sper sa imi creasca aripi in cadere. Zambesc si exorcizez raul din mine. Plang si spal durerea din suflet. Sunt lacrimi de lumina menite sa-mi arate drumul drept. Veghez vise, uitand sa dorm. Nu cer niciodata nimic in schimb. Incasez toate loviturile si le transform in mangaieri. Lacrimile le transform in perle si impodobesc cu ele suflete.

Azi nu ridic privirea catre cer, ci privesc adanc in mine. E timpul pentru un miracol. Simt eu asta.

Gabriel Cotabita - AVE MARIA (versiunea 1990)

Asculta mai multe audio diverse

Un nou inceput

2011-01-25T18:47:00.002+02:00

Am fost plecata. Nu sa salvez lumea, ci sa ma salvez pe mine. M-am intors cu demnitatea intacta si cu sufletul gol.

M-am lovit de atata rautate incat uneori m-am prabusit. Am realizat ca raul exista cu adevarat. Am ratacit drumul si am sangerat calcand pe pietre ascutite si reci, dar am continuat sa zambesc printre lacrimi. Am adunat toate cioburile cu grija, le-am lipit cu dragoste si le-am prefacut intr-un intreg fara pata.

Din vreme in vreme am mai purtat batalii crancene. Uneori le-am mai pierdut, dar razboiul inca nu s-a terminat.

Am stabilit legi si apoi am cautat modalitati sa le incalc. Mi-am purtat libertatea asemeni catuselor, libertatea mea care seamana cu un lant, unul care straluceste puternic in soare si iti ia ochii.

Ma intreb in fiecare zi cat sunt de fericita. Nu sunt, dar imi fac timp pentru asta. Ma intorc in mine si ma incred in ceea ce am deja.

Mereu m-am intrebat cand voi primi ajutor. Raspunsul e simplu, niciodata. M-am obisnuit asa si acum nici nu-mi mai trece prin minte sa il cer. Incerc sa aduc eu armonie in viata mea, nu sa cer de la altii.

Ianuarie e luna de bilant sau asa ceva... Cum a fost anul trecut? Nu stiu... Cum va fi acesta? Nu stiu... Tot ce am e azi. Acum. Maine nu stiu ce va fi. Important e sa nu ma opun, sa nu raman blocata.

Nu fac promisiuni, pentru ca nu le voi tine. Ridic obloanele dupa care m-am ascuns in tot acest timp si spun din nou, zambind de data aceasta, ca un supravietuitor este doar un fraier care n-a murit inca. Si ce daca? La asta ma pricep cel mai bine.

Sa fiti iubiti, drum drept si lumina va doresc anul acesta.

Coldplay - Fix You

Asculta mai multe audio diverse

Si s-a facut liniste...

2010-10-30T21:47:00.004+03:00

O sa incep prin a spune ca sursa acestei fotografii nu o cunosc, dar o voi folosi, asumandu-mi riscul de a-mi sari cineva in cap, pentru ca e foarte sugestiva pentru ce am de spus.

Iertati-ma, am pacatuit! Am renuntat pentru o vreme la vorbirea articulata si am ales sa ma exprim precum pitecantropii in trecutul indepartat. Strigand, mai precis. Cand nu mai incape logica, ma trezesc strigand.

Ca esti profesor universitar sau maturator, sef de stat sau dormi pe o banca in parc, in clipa in care se termina logica, strigi. Uneori, cel sau cei din fata mea provoaca asta. Neputinta unora de a intelege argumentele sanatoase, frumos articulate pe care le aduc in sprijinul afirmatiilor sau actiunilor mele. Insistenta si seninatatea lor de a nu pricepe ceva evident, ma determina uneori sa imi pierd cumpatul si sa uit pentru o clipa in ce era ma aflu si sa ma transform in ceva ce nu recunosc, dar instinctiv aplic. Uneori simt nevoia sa ii fac pe cei din jur sa inteleaga, stragand la ei daca e nevoie, ca atitudinea sau actiunea lor nu e neaparat corecta. De unde stiu ca eu am dreptate? Pentru ca aplic normele lor. O data ma raportez si eu la normalul celorlalti si constat ca nici asa nu e bine.

M-am dezmeticit si am revenit la vorbirea articulata. Am un foarte acut sentiment de jena, in primul rand fata de mine si apoi fata de ceilalti si simt cum bucatica de sfanta din mine imi umple sufletul cu sentimentul minunat de: "nu poti tu sa-mi faci mie rau, cat te pot iubi eu pe tine".

Morala acestui episod? Cei din fata mea, probabil multumiti ca m-au adus macar pentru o clipa in pragul nebuniei si m-au facut asemeni lor, spun: "Pai, de ce nu zici domne asa? Acum am inteles!" Ei pleaca fericiti sa fi inteles in sfarsit cum merg lucrurile, iar eu raman zambind cu tristete, spunand: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac..."

Din pacate, uneori, nu ne putem justifica faptele decat spunand: "Asta-i viata!"

Imi vine sa urlu, dar nu stiu la cine...

M-am hotarat...

2010-08-19T10:16:00.005+03:00

...sa mor foarte batrana.

Discutam zilele trecute cu o doamna pe care o stiu de o viata si pe care o caut doar atunci cand toate usile mi se inchid si cu greu mai gasesc un motiv pentru care sa rasara soarele din nou pe strada mea. Mi-a promis ca ma va ajuta sa gasesc acel motiv si s-a tinut de cuvant, asa cum numai ea stie. Ieri am primit pe mail de la ea, aceasta poezie:

O lunga batranete - Lucian Avramescu

Mi-e rusine sa mor,

mi-e rusine de prietenii care m-au imprumutat

cu o droaie de bani,

- spuse chefliul vesnic dator -

iata de ce

presupun ca voi trai

o lunga si zbuciumata batranete.

Asa ca m-am hotarat sa mor foarte batrana. :)

sursa foto

Despre o anume ploaie...

2010-08-18T13:18:00.004+03:00

Asculta mai multe audio Divertisment
sursa foto

...adu berea ca lesin!

2010-08-16T14:20:00.005+03:00

...si iar mi-e foarte dor de mare, de nisipul fierbinte, de cartea pe care o tin deschisa langa mine, de tigarea care arde solemn intre degetele mele, de berea rece, de soare, de buzele tale sarate, de liniste, de mine, de tine mi-e dor...

Asculta mai multe audio Diverse

Nervi de joi

2010-06-24T11:02:00.002+03:00

Reguli pentru angajati, cu privire la eventualitatea in care au tupeul sa se imbolnaveasca, cu intrare in vigoare imediata:

- Daca poti sa te duci la doctor, inseamna ca poti sa vii si la birou;

- Operatiile chirurgicale sunt cu desavarsire interzise. Te-am angajat intact. Daca elimini vreun organ, se va considera indisciplina la locul de munca;

- Ce zile libere vrei? Fiecare angajat are dreptul la 104 zile libere pe an. Sambata si duminica;

- Absenta cauzata de propriul deces este un incident care poate fi acceptat ca scuza. Este necesar un preaviz de doua saptamani si pregatirea unui inlocuitor care sa va preia atributiile.

Orice intrebari, insinuari si comentarii vor fi adresate in alta parte.

Orice asemanare cu cruda realitate nu este deloc intamplatoare.

Asculta mai multe audio Muzica

Ramas bun, prieten drag...

2010-06-16T13:14:00.003+03:00

Nu stiu cuvintele potrivite pentru a-ti spune cat de saraci am ramas.

Sambata trecuta vorbeam despre tine, prieten drag. Povesteam cum ai lasat stirile balta si cum, asumandu-ti riscul de a fi concediat, ai alergat sa ma ajuti. De la tine am invatat ca prietenii sunt acei oameni care vin atunci cand toti ceilalti au plecat, ca daca ceva nu te omoara, sigur te va face mai puternic, ca viata merita traita, ca nu trebuie sa treaca nicio zi fara sa zambesti si ca daca ai copii, ai totul.

Un prieten adevarat, un om implinit frumos pe plan personal, un jurnalist de scoala veche, un adevarat profesionist, Marius Zamfir.

Ne doare, Mar'sica! Ne doare pe toti plecarea ta. Ne ascundem intr-o lacrima si ne rugam pentru tine. Ramas bun, Marius... Dumnezeu sa-ti odihneasca sufletul in pace!

Asculta mai multe audio Muzica

Nu

2010-05-06T18:41:00.002+03:00

Sa definesc acest "NU". Nu m-am intors de pe Marte, intentionez sa mai stau acolo o vreme. Nu renunt la lupta pentru viata. Nu renunt la visele mele. Nu vreau sa ma supun regulilor celorlalti. Nu stiu cum supravietuiesc, dar o fac. Nu raman intinsa pe jos, indiferent de cate ori cad. Nu voi pleca niciodata capul. Nu renunt la blog. Nu vreau sa fac schimb de link-uri, cititorii mei sunt oameni extraordinari, ii iubesc si imi ajung. Nu ma incadrez in niciun tipar. Nu incetez sa cred in minuni.

Sunt o femeie puternica, spontana, moderata in relatiile amicale, dar nu si in cele conflictuale. Am o puternica tendinta de a domina si de a prelua conducerea. Emit multe sugestii si opinii, dar primesc putine. Negativismul meu este, de obicei, un comportament opozant fata de autoritate. De cele mai multe ori refuz sa cooperez si merg de la lipsa de bunavointa pasiva, la razvratire fata de reguli si conventii, Explodez la cea mai mica provocare, imi pierd firea usor, trantesc usi, pot fi grosolana si sunt vesnic nemultumita.

Trecutul meu nu se va sterge niciodata, m-a format ca om. E acolo si va fi mereu ca si cicatricea lunga de pe abdomen. Este acolo si imi va aminti mereu cum a fost prima zi din viata mea de dupa 21 iunie 2007. Cum spunea un personaj dintr-un film, este "urma de frana in fata mortii".

Traiesc la limita imposibilului, iubesc la limita nebuniei, visez cu ochii deschisi, zambesc in fiecare zi, ma bucur de fiecare lucru marunt, bun si frumos din viata mea, pentru ca stiu ca Dumnezeu e doar la un suflet distanta.

Cat mai departe...

2010-02-08T14:14:00.002+02:00

Ziua de azi ar fi trebui sa fie altfel, dar nu e...

Mi-e frig si mi-e urat. Miroase a tristete si a singuratate, a inimi speriate, a suflete chinuite, a durere...

As pleca departe... Cat mai departe...

Un inger care sa imi spuna ca totul va fi bine...

2010-01-23T19:49:00.002+02:00

Niciodata nu o sa fiu o femeie obisnuita sau normala. Imi place sa cred despre mine ca sunt una din acele femei care lasa ceva in urma lor.
Sunt multe lucruri pe care le-am amanat, lucruri pe care nu am apucat sa le fac. Sunt un om cuminte si am incercat mereu sa fac totul corect, asteptand acelasi lucru de la cei din jur. Anul acesta nu voi mai face liste, voi face pas cu pas. Nu vreau sa ma risipesc gandindu-ma la tot ce nu am. Incerc sa ma bucur de tot ce am. Nu mai caut dovezi. Dovezile nu exista. Dovezile inseamna viitor, iar viitorul inseamna maine. Eu am doar azi si credinta mea ca totul va fi bine pana la sfarsit. Vorba unuia mai destept ca mine: daca nu e bine, inseamna ca nu e sfarsitul si trebuie sa merg mai departe.
Din lipsa de ocupatie, azi m-am privit in oglinda. Am invatat ca in oglinda nu trebuie sa te privesti in ochi, dar nu m-am putut abtine. Am simtit privirea aceea ca pe o lovitura. Am simtit-o si m-am aplecat sub durerea ei. Se intampla din nou. Am simtit asta odata cu valul de adrenalina provocat de atacul de panica ce se apropia cu pasi repezi. Durerea se instaleaza si devine o parte din mine. O voi pacali si de data asta? Stiu ca durerea ma face sa iau decizii gresite, dar frica de durere ma motiveaza. Cat timp o sa treaca? De ce? Cine? Unde? Cand? Cum? Nu am raspuns la aceste intrebari. Nu inca...
Doare si tot ce mai vreau e sa dorm. Mult. Greu. Adanc. Stiu ca hotararile importante se iau dimineata, devreme, in acel ceas mai negru ca noaptea. Ceasul dinainte de o noua zi, cu nimic mai buna sau mai rea decat celelalte... doar o noua zi... o zi in care un alt inger sa imi spuna ca totul va fi bine...

Zana cea Buna

2010-01-21T13:43:00.002+02:00

Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca ai ajuns la capatul puterilor? Sa simti ca totul in jurul tau se inchide, ca nimic nu mai e la locul lui, ca toata greutatea lumii apasa pe umerii tai? Sa simti ca vrei sa te asezi intr-un colt si sa renunti la tot?
Acum o ora renuntasem la lupta si ma pregateam sa clachez in cel mai trist fel. Acum zambesc si ma bucur ca am avut onoarea sa cunosc in viata aceasta o femeie frumoasa la chip si la suflet. Ea e Zana cea Buna.
Ea vine, te asculta si zambeste, apoi spune “O sa vezi ca totul va fi bine!”. Si e bine! E bine si e frumos si in sufletul meu acum. Lucrurile bune se intampla atunci cand te astepti cel mai putin. Privesc spre cer si da, ai avut dreptate, Zana Buna! UIte ca iese soarele printre aripile acelui inger.

It's beginning to look a lot like Christmas

2009-12-22T23:54:00.002+02:00

"Globurile din pomul de Craciun capata pret doar cand devin veterani si sunt aduse in fiecare an din pod, tot mai uratele, dar nepretuite, pentru amintirile care traiesc in ele."

Peter Gray

Fara mama

2009-12-21T21:54:00.002+02:00

Azi am pregatit casuta noastra pentru Craciun.

Toata ziua mi-a fost dor de mama. Mi-e greu sa fac totul fara ea. Imi lipseste cafeaua facuta de ea la ibric, pachetul de tigari fumat pe nerasuflate in timp ce ne imparteam sarcinile, discutam meniul, verificam impreuna totul si eram vesnic nemultumite. Il trimiteam de zeci de ori pe tata la cumparaturi, gateam impreuna, ascultam colinde, ascundeam cadouri, visam... acum fac totul singura...

Inainte sa se mute pe steaua ei, mi-a spus sa nu fiu trista. Nu sunt trista mama, o sa iti spun o poveste si o sa iti cant un colind.

"Cinste mamelor...

...care au tinut banutii la ciorap, au targuit si s-au tocmit, care au copt, au fiert, au amestecat, care s-au urcat in pod ca sa caute cutia cu globuri, s-au catarat pe scaune ca sa prinda lanturile de hartie, care au stat treze noaptea pentru a pregati Secretele, au facut liste, au cumparat felicitari si le-au trimis la timp, au pregatit hainutele copiilor, au petrecut dimineata de Craciun intre hartiute de impachetat daruri si cartofi copti, care nu spun ca pisica si-a bagat botul in sarlota, care duc copiii la culcare, care fac Craciunurile noastre."

Pam Brown, n.1928

Grinch despre Scrooge

2009-12-19T21:29:00.002+02:00

Prietenii imi spun Grinch. In mare parte au dreptate. Pana acum trei ani, pentru ca mie imi furasera niste oameni rai Craciunul, faceam si eu acelasi lucru. In ultimii trei ani am invatat sa ma bucur de Craciun. Inca invat. Invat sa primesc zambete si cuvinte frumoase si nu ma mai tem ca va trebui sa dau ceva in schimb.

Craciunul este cea mai generoasa perioada a anului. Inseamna sa dai, sa zambesti, sa-ti deschizi inima, sa te bucuri. Fara sa faci nimic iesit din comun, bucuria pe care o daruiesti se intoarce inzecit spre tine. Asa e Craciunul meu acum.

Scriu azi despre Scrooge, personajul din "Colinda de Craciun" a lui Charles Dickens. Din pacate, el e mereu prezent in vietile noastre. Toti cunoastem cate unul si pe toti ne uimeste incrancenarea lui si usurinta cu care alege sa fie rau, calca in picioare orice e bun si frumos in jurul lui si isi tine inima ferecata cu lacat de uraciune, in numele singurului Dumnezeu pe care il cunoaste: banul.

Pentru ca acum sunt un Grinch plin de "friendship and goodwill", am fost trista toata ziua. Ii doresc batranului Scrooge, cel din povestea de azi, un Craciun fericit si fie ca influentat de forte miraculoase, sa sufere o transformare profunda, inima lui de gheata sa se topeasca si sufletul sa i se umple de viata, inainte sa ramana singur si trist ca o stridie.

Grinch - desi e din alta poveste - va incheia acum cu vorbele micului Tim: "Dumnezeu sa ne ajute pe toti".

In ziua cand va fi sa vii...

2009-12-02T18:31:00.002+02:00

Am mers pe strazi ca sa aman venirea acasa. Ma invart fara rost si nu-mi gasesc locul. Vom trece si peste asta, asa cum am trecut peste tot ce-a fost greu.

Nu sunt trista, am promis. Iti trimit toata dragostea mea sa te ocroteasca. Te rog doar sa ai grija de tine asa cum as avea eu.

Ducu Bertzi -in ziua cand va fi sa vii
Asculta mai multe audio Divertisment

Duminica seara

2009-11-29T21:27:00.003+02:00

Pentru inceput, voi cere iertare usilor pe care uit sa le deschid, telefoanelor la care nu raspund, viselor uitate intr-un colt de suflet, zambetelor incremenite intr-un rid, bucuriilor incorsetate de teama ca va trebui sa platesc un pret pentru ele, plimbarilor amanate.

Numar zile, ore, bani, in general tot ce se poate numara pe lumea asta. Merg pe strada cu privirea in pamant si imi ridic ochii spre cer doar ca sa vad daca e cazul sa imi iau umbrela. Uit ca sunt inconjurata de miracole si uit ca ele se intampla la tot pasul, numai eu ma incapatanez sa nu pricep nimic. Uite de asta imi cer iertare...

Nu stiu ce minune face sa functioneze acest minunat computer in seara aceasta, dar nu mai pierd vremea intrebandu-ma si scriu repede, pana nu se razgandeste.

Ce am mai facut? Am trait, am zambit, am sperat, am visat, am avut gripa, i-am scris lui Mos Craciun, am mai vorbit cu Batrana Doamna. Am redescoperit lumea minunata dintre paginile cartilor, senzatia pe care o ai atunci cand stii ca trebuie sa pui semnul intre foi si sa amani cititul, dar nu te induri si iti spui ca mai citesti o pagina si inca una si te trezesti ca s-a facut dimineata. M-a durut, am plans, am mai fost si trista uneori.

Imi doresc sa treaca timpul mai repede si sa vina Radu acasa. Imi doresc sa vina Craciunul.

Imi mai doresc sa existe macar o zi in care sa nu am nicio problema, nimic de rezolvat, nimic care sa ma supere.

Le multumesc in fiecare zi prietenilor mei minunati, oamenii care se incapataneaza sa ramana langa mine si sa ma iubeasca atunci cand merit cel mai putin.

Le spun bun venit celor care s-au oprit de curand aici. Inseamna foarte mult pentru mine, poate tocmai pentru ca acesta nu este un blog cu stiri senzationale, cu evenimente deosebite, cu o tematica anume, este casa mea virtuala, parcela mea de net, cum o numea cineva, si daca va opriti aici, inseamna ca sunteti ca mine, oameni normali intr-o lume anormala.

Mi-e dor sa scriu, mi-e dor de mine, mi-e dor de voi... Mi-e dor sa ma prostesc, sa scriu despre nimic sau despre tot, sa scriu pur si simplu.

Uitasem cat de bine e sa scrii totul asa, dintr-o suflare. Ratacisem in gand faptul ca apartin acestei comunitati de oameni buni intr-o lume rea. Mi-e bine, mi-e frumos, mi-e lumina.

Ma bantuie un cantec de azi dimineata si vreau sa-l las aici. Nu l-am gasit cat e internetul asta de mare. Il canta Ilie Stoian. Suna cam asa:

"Asadar, stimati si stimate,/ Un boldozer a intrat in carciuma Focsani/ A varsat vinul cald si tuica doua prune/ Si ne-a-ntinerit cu o suta de ani./// Carutasii, precupetii, caramidarii/ Sutii Teilor si poetii de cartier/ Au ramas fara vorbe, fara pahare/ Carciuma Focsani s-a mutat in cer/// Va aparea un bloc, ori un parc cumsecade/ Colentinele mamii lor de golani/ sa caute alte si alte duminici/ In care se intra fara bani/// Dar vine cu toamna, stimati si stimate/ Ne bate prin oase un cantec candriu/ Unde vom gasi atata uitare/ si-atata margine eu nu mai stiu/// Umbla cuvintele goale pe strada/ La bratul poetilor de cartier/ Un buldozer aseara ne-a lovit de moarte/ carciuma Focsani s-a mutat in cer."

Daca v-au placut bufonii mai poftiti si maine seara. Curtea Berarilor la ora 18.00. Carciuma Focsani s-a mutat in cer.

*sursa foto www.allposters.com

Batrana Doamna

2009-09-15T20:54:00.007+03:00

Batrana Doamna se aseza cu greu pe fotoliu, rugandu-se sa se deschida pamantul si sa o inghita. Dupa cateva momente de perplexitate mintea ei inceta sa se mai invarta in cerc si capata o oarecare coerenta.

"-Si timpul nu s-a oprit in loc, nici pentru mine, nici pentru ea. Cerul nu s-a prabusit si pamantul nu s-a cutremurat. Nicio trambita nu s-a auzit vestind apocalipsa. Doar tacere. O lunga si dureroasa tacere, tot ce se va mai auzi vreodata, pentru ca s-a spus totul in cateva cuvinte. Cuvinte care au ars, au taiat adanc in carnea vie a sufletului si au imprastiat venin si o durere fara margini".

Ofta adanc si isi spuse:

"- Ea a plecat si am ramas doar eu. In urma ei s-a trantit o usa pe care nu mai stiu sa o deschid. E intuneric si nu mai stiu drumul spre ea. E jale si nu mai stiu sa plang. E durere si lacrimile au secat. E noapte si nu mai e liniste. E vis, dar e cosmar. E rau, dar e tot ce mai poate fi. E suflet, dar e gol. E inima... e oare? E teama ca poate va cauta drumul catre casa si vor fi doar pereti. Nu mai e nimic, ma amagesc in zadar. Vorbesc in pustiu, pentru ca nu ma mai asculta. A fost tot si a ramas nimic".

Batrana Doamna rosti cu voce tare:

"- Sa nu te temi, draga mea. Sa nu te temi de nimic. Nici macar de singuratate. Intotdeauna ai fost singura si te-ai descurcat perfect. Eu o sa fiu bine, ca si pana acum, chiar daca tu nu vei mai fi ca sa ai grija de mine. Va trebui doar sa iti gasesti alt suflet pe care sa tropai cand ai tu chef, alt sac in care sa iti arunci frustrarile, alta inima pe care s-o sfasii cu unghiile cand nu ai altceva mai bun de facut, alt obraz pe care sa il lovesti asa, doar pentru ca stii ca se intoarce si celalalt. O sa fie bine, vei vedea", spuse Batrana Doamna, in timp ce se ridica din fotoliu sprijinindu-se cu demnitate in baston. O privi lung fara sa-si intalneasca ochii cu ai ei. Tanara era ocupata sa isi aseze cuta ce se ivise pe rochia ei perfecta.

"- Doamne, ce frumoasa e!" isi spuse Batrana Doamna in sinea ei. Se indrepta incet catre usa si iesi inchizand-o cu grija in urma ei, exact ca atunci cand intrase prima oara in aceasta casa.

Ploaia si noi

2009-09-06T20:35:00.002+03:00

Billie Myers - Kiss the rain
Asculta mai multe audio Muzica
Imi place ploaia. Nu stiu de ce, nici nu vreau sa stiu de ce. Nu toate lucrurile trebuie sa aiba o explicatie. Imi plac stropii de ploaie mici si repezi, nuantele de gri ale cerului, linistea pe care o aduce cu ea. Imi place ploaia.

Ies din scara blocului fara umbrela, cu mainile infipte adanc in buzunarele hanoracului si cu sapca trasa pe ochi. Toata lumea alearga bezmetica. Te-ai intrebat vreodata de ce fug oamenii de plolaie? Poate se tem sa nu le spele mastile si sa ramana fata in fata cu sufletele lor sau poate ca nu au nimic de plans, de visat... cine stie? Toti fug sa se ascunda si in scurt timp raman singura pe strada. Ridic privirea din pamant, imi scot sapca, inchid ochii si simt cum picaturile reci de ploaie aluneca pe fata mea, se strecoara in parul meu, in sufletul meu, in inima mea. Simt cum spala durerea, tacerea, dorul, amarul... si zambesc, pentru ca in alt colt de lume, el isi scoate mainile din buzunare, isi scoate sapca si priveste spre cer. Ramanem amandoi asa, zambind. Eu ii trimit picaturile de ploaie sa il sarute si el trimite vantul sa-mi mangaie parul. In cate feluri poti iubi? In toate felurile si in toate culorile.

Seara face loc unei nopti linistite si din doua colturi diferite de lume, se aud doua soapte: Somn usor, dragostea mea...

Copilei cu ochi de aur....

2009-09-03T16:45:00.004+03:00

La multi ani, draga mea!!!

Tacere

2009-08-23T23:08:00.002+03:00

Schubert - Serenade
Asculta mai multe audio Muzica

O privi atent si fara nicio legatura cu ce spusese pana atunci, o intreba:

- Ce am eu deosebit? Ce-ti lipseste tie si-ti pot da eu?

- Linistea, spuse ea.

Seara se lasa incet in parc. Era liniste.

Un fel de leapsa...

2009-08-21T20:33:00.003+03:00

...preluata de la Sunshine si pe care o dau mai departe catre toti cei care au chef de joaca mai in gluma, mai in serios, intr-o seara de vineri. E simplu. Zece lucruri pe care le iubesti si alte zece pe care le urasti.

Iubesc...

...oamenii

...marea

...pisicile maidaneze

...cartile

...muzica anilor 50-60

...argintul

...parfumul "belong"

...sinceritatea

...stelele

...libertatea

Urasc...

...constrangerile

...ipocrizia

...banalitatea

...politicienii nesimtiti

...oamenii fara bun simt

...bibelourile

...certurile

...spatiile inchise

...singuratatea

...spitalele

Gri

2009-08-20T11:02:00.002+03:00

Bate vant de toamna...

Mi-e frig, mi-e amar, mi-e dor...

Raport de activitate

2009-08-18T20:10:00.002+03:00

Ce am mai facut in ultima vreme? Mai nimic, am fost ocupata sa traiesc.

Ce daca uneori lucrurile nu sunt asa cum ar trebui sa fie? Viata merge inainte fara sa ma intrebe daca mai pot, daca mai vreau... Trebuie sa pot... Trebuie sa vreau...

Asadar, ocupata fiind sa traiesc, fac tot felul de lucruri...

Ma incapatanez sa ma duc zilnic la birou visand la slujba ideala.

"Carpesc" computerul sperand sa vina ziua in care imi voi permite unul, nu neaparat, cat functional.

Ma privesc in oglinda ca sa imi omor timpul si constat ca timpul ma omoara pe mine. Serios, uneori ma uit la mine si nu stiu cine e femeia care ma priveste, parca nu o mai cunosc... sau parca o stiu de undeva...

Ma lupt zilnic cu cate ceva/cineva, cu mine, cu ceilalti, nu conteaza, lupta sa fie, sa simt ca traiesc.

Astept sa se intoarca preaminunata copila de la mare si recunosc ca mi-e un dor de ea de mi se taie rasuflarea.

Fac liste peste liste. De dorinte, de prioritati, de orice poate incapea pe o lista.

Ma joc cu motanul ca sa nu uit ca in adancul sufletului meu e bine ascuns copilul.

Umblu teleleu cu prietena mea incercand sa facem intr-o zi amintiri cat pentru toata vara.

In fiecare zi mi-e dor de Radu si gasim amandoi puteri nebanuite sa ne iubim asa cum numai noi stim, sa ne incapatanam sa luptam pentru vietile noastre si sa visam cu ochii deschisi, anticipand ce frumos vom imbatrani impreuna.

Citesc in fiecare zi ce scrieti pe blogurile voastre. Chiar daca nu comentez citesc in fiecare zi, sa fiti siguri de asta.

Rezist tentatiei de a ma tunde periuta si de a-mi vari cate cinci cercei in fiecare ureche.

Ascult muzica, fac cafea la ibric si o beau cu placere, fumez ca un turc, am sapte kilograme in plus, refuz sa ma incadrez in normele impuse de ipocritii din jurul meu... cam asta ar fi...

Dupa cum se vede, raportul meu de activitate nu e spectaculos. Nu fac nimic extraordinar. Fac lucruri mici, dar care insumate fac lucruri mari. Cat o viata de om normal intr-o lume anormala.

Blogul de aur

2009-08-18T20:02:00.002+03:00

Ca de obicei, vin si eu cu intarziere si spun iertare, dragi prieteni.

Multumesc, Cristian. Nu stiu daca meritam nominalizarea alaturi de cei care scriu zilnic si chiar au ceva de spus, dar n-o sa ma izmenesc acum si o sa recunosc ca mi-a facut placere.

Venind atat de tarziu, chiar nu mai am cum sa nominalizez la randul meu pe cineva intrucat, vorba lui Joker, toti sunt luati deja.

Multumesc inca o data si s-auzim de bine!

Tatiana Stepa s-a mutat intr-o stea...

2009-08-07T20:19:00.002+03:00

...Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace!

Jurnal de miercuri

2009-08-05T20:45:00.005+03:00

Bob Marley-I Wanna Love You
Asculta mai multe audio Muzica

Drumul de la birou spre casa. Autobuz. Discutii despre cum au simtit unii cutremurul. Eu nu l-am simtit. Aveam de lucru. Intru in casa si n-am cui sa spun "buna seara". Sandwich mancat in picioare in timp ce ma plimb prin casa. Televizor. Nimic. Radio. Tot nimic. Restul de cafea de dimineata. Tot in picioare. Fumez. Are un gust funebru. Dus. Inutil. O picatura de "belong". Mi-e dor de tine. Deschid fereastra. Praf. Camera mea e ca un dormitor de soldat. Totul sta nemiscat intr-o ordine perfecta. Patul imens fara nicio cuta. Mi-e dor de tine. Ma uit in jur. Din fotografii imi zambesc oamenii pe care ii iubesc. Se aude "miau" de motan. N-avem chef unul de celalalt. Ne ignoram reciproc. S-a inserat. Aud un cantec. Mi-e si mai tare dor de tine. Mi-e somn, sunt trista si departe. Ma invelesc cu o lacrima si ma ascund intr-un vis. Somn usor, dragostea mea.

Leapsa sa fie!

2009-08-03T20:03:00.002+03:00

De la Nina adunata, inapoi la lume data...

1.Who I am?

2.What was this day like?

3.What should I do with my life?

4.What are my parents like?

5.What is love?

6.What I do in school?

7.What’s my motto?

8.What is the first thing I think first time when I wake up?

9.What is the first thing I think when I see my teachers?

10.What is my life like?

Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si altadata...

Pana in iad si inapoi

2009-07-12T02:44:00.004+03:00

Doamne, multumesc pentru ce mi-ai dat, pentru ce mi-ai luat si pentru ce mi-ai lasat.

Sunt good girl si nu am scris nimic de 22 de zile.

Am coborat pana in cele mai intunecate cotloane ale sufletului si m-am intors impacata cu mine.

Am respirat durere, m-am hranit cu speranta si m-am spalat cu lacrimi. M-am intors si am reusit sa stabilesc un echilibru intre mine si... mine.

Nu ma lamentez, nu am timp de pierdut. Poate ca viata uneori e nedreapta si cand crezi ca ai reusit sa-ti duci crucea pana in varful muntelui, iti face vant inapoi, zambind miseleste. Te prabusesti pana in cele mai negre abisuri ale disperarii si deznadejdii si daca nu te ridici suficient de repede, esti pierdut. De cand ma stiu m-am luptat pentru ceva. Nimic nu a fost simplu in viata mea. Am platit scump pentru fiecare lucru bun care mi s-a intamplat, dar daca ar fi sa o iau de la capat as face exact aceleasi alegeri.

And the winner is: ...good girl! Multumesc fiicei mele pentru rabdare si zambete, sufletului meu pereche pentru vise, speranta si iubire, prietenei mele pentru caldura si intelegere iar voua, oameni frumosi, pentru gandurile bune si curate.

Falling down

2009-06-20T11:54:00.005+03:00

"Plangi? Sunt o femeie puternica, dar in primul rand sunt femeie."

Voi fi aici si voi citi tot ce scrieti voi, oameni minunati.

Am nevoie sa fiu o vreme eu cu mine. Ma ascund intr-o lacrima...

Reamonn - Falling Down
Asculta mai multe audio Muzica

Nu pot

2009-06-20T10:50:00.003+03:00

Nu pot sa mai fiu intreaga, sa plang, sa fiu perfecta, sa stralucesc, sa ard, sa dorm, sa merg desculta, sa zambesc, sa visez, sa inventez povesti, sa mai cred in minuni, sa-mi gasesc echilibrul, sa ma privesc in oglinda, sa traiesc din surogate, subterfugii si resemnari.

Nu pot sa uit, as muri. Nu pot sa mor, as uita. Te chem, te ajung din urma, iti vorbesc, te ascult fara sa ma misc, speriata, cu inima indurerata si goala. Ma intorc spre tine si ma astept sa ma tii inca o data in brate, sa-mi sustii durerea asa cum mi-ai sustinut fericirea.

Nu pot sa mai impodobesc bradul, niciodata nu sunt daruri pentru mine acolo.

Nu pot sa cred, in ce? Nu pot sa cer, nu stiu sa fac asta. Nu pot sa fiu ingerul tau pazitor, mi-ai rupt o aripa.

Nu pot sa mai port batalii crancene cu demoni mai rai ca moartea, din care sa ies cu sufletul si inima tandari, sa adun cioburile cu grija, sa le lipesc cu dragoste, sa le alint cu blandete si sa le prefac intr-un intreg fara pata.

Nu pot sa mai fiu puternica, sunt doar o fraiera care n-a murit inca. Cineva a tras storuri negre pe toate ferestrele sufletului meu, nelasandu-mi decat una, prin care abia se mai zareste in departare o umbra.

Nu pot sa mai traiesc viitorul in loc de prezent. Sa ma joc de-a viata, dur si halucinant si sa accept senina de fiecare data cand realitatea mi se prabuseste in cap.

Nu pot sa ma eliberez de toate ideile acestea, de maniile mele. Nu pot sa incetez sa fiu cine eram si sa ma transform in cine sunt.

Nu pot sa visez imposibil, sa visez dureros, sa visez indiferent cum. Mi-e frica de esec.

Motanul Misu

2009-06-11T11:21:00.002+03:00

Am motan. E cel mai frumos si cel mai educat motan pe care l-ati intalnit vreodata. E o minunatie de pisoi.

Povestea lui e una obisnuita. L-a cules fiica-mea dintr-un copac si l-a dus in prima faza acasa la bunici. A urmat operatiunea monstrul, in care mama si-a pus ochelarii si l-a spalat, dezinfectat, frezat, parfumat, apoi l-a livrat catre beneficiar, respectiv minunea blonda si creata care privea cu ochii mari ce se intampla cu ghemul de blanita care intrase in vietile noastre.

Cand parintii mei au plecat in concediu, eu am ramas responsabila cu florile si pisoiul. Si ce sa vezi? L-am vazut mic si singur in ditamai casa, l-am luat in brate si nu m-am mai dezlipit de el. Restul e istorie...
Azi, motanul Misu implineste 11 ani. Este un domn respectabil pe care il iubim si il stimam. Nu el este animalutul nostru de casa, ci noi suntem. Practic el este stapanul casei, iar noi, prin voia domniei sale, asiguram suportul logistic si tot ce mai e necesar pentru bunastarea altetei sale.

Voi mai scrie despre motanul Misu, dar suna telefoanele si chiar trebuie sa raspund.

Vineri

2009-06-05T20:12:00.003+03:00

E liniste. Asta e ceva nou. E semn ca vecinii mei au plecat spre zari mai bune, departe de un oras prafuit si obosit dupa o saptamana istovitoare.
Motanul s-a asezat deja in pat si ma priveste nedumerit in timp ce isi spala labutele. Probabil se gandeste cat o sa imi ia pana adorm cu capul pe tastatura.
Vreau sa dorm, sa ma linistesc, sa visez...
Somn usor...

Asadar, stimati si stimate...

2009-06-04T22:51:00.002+03:00

Am trecut in vizita pe la voi atat cat ma mai tin curelele. Mai am un pic si-mi pun scobitori sa-mi tin ochii deschisi, ca-n Tom si Jerry.

Vestea buna e ca am terminat la timp facturile.

Vestea proasta e ca sunt praf.

Vestea minunata e ca m-am intalnit cu voi, oameni frumosi, deschisi, calzi. Ce as mai putea sa spun eu in plus fata de ce ati spus voi? Stiu doar ca mi-ar placea sa ne intalnim din nou si sa discutam despre tot ce ne trece prin minte, sa bem bere si sa fumam ca turcii si sa plecam zambind spre vastele noastre apartamente, cu senzatia aceea grozava pe care o aveam aseara. Nu am simtit nicio clipa ca am stat la masa cu oameni pe care abia i-am cunoscut, dimpotriva, m-am simtit ca acasa.

Va doresc tuturor o noapte linistita!

Happy hour

2009-05-27T22:46:00.003+03:00

Abia am intrat pe usa si zambesc de zici ca am castigat la loto. De fapt ce am castigat eu nu se poate cumpara cu toti banii din lume.

E grozav ca dupa noua ore de munca sa iesi cu prieteni dragi la o terasa in mijlocul Bucurestiului si sa te bucuri de o seara perfecta. Sa poti vorbi despre orice iti trece prin minte, sa razi din tot sufletul, sa imparti o felie de pizza si o bere cu oameni minunati, sa te simti iubit si apreciat chiar daca iti bate crivatul prin buzunare, sa traiesti cateva ore asa cum vrei tu, sa visezi cu ochii deschisi la o lume mai buna. Asta nu se poate cumpara cu toti banii din lume.

Despre ea

2009-05-26T20:35:00.007+03:00

Acum un an, un om rau i-a spus fiicei mele o minciuna. O minciuna imensa cat rautatea lui, neagra ca sufletul lui si dureroasa ca lacrimile copilei mele. Se intampla ca omul acela rau sa vina intr-un moment greu din viata ei. Se intampla ca eu sa nu fiu acolo si sa nu ma pot apara. S-a intamplat anul trecut...

Intre timp copila a crescut, si-a dat examenele de maturitate, a cazut si s-a ridicat de multe ori, s-a luptat cu demoni, cu vise rele si realitati crude, cu oameni rai si blesteme mai negre ca moartea, cu singuratati sfasietoare, cu lacrimi fierbinti si sarate, cu dezamagiri crancene... Cand nu a mai gasit drumul drept si lumina, s-a aruncat in gol si si-a construit aripile in cadere. Cand lacrimile au secat, s-a ascuns intr-un zambet. Cand durerea i-a furat zambetul, a invatat sa rada. Cand a ras, a invatat sa se bucure de lucrurile marunte.

Acum, in aceeasi casa cu mine locuieste o femeie extraordinara. O femeie libera, frumoasa, mandra, inteligenta. O femeie care stie ce vrea.

Am scris despre ea, despre copila rebela cu ochi calzi si suflet de aur.

Tu ce vrei sa fii?

2009-05-25T19:47:00.003+03:00

Tocmai am primit un mail de la o femeie extraordinara, o buna prietena care se lupta de ani buni cu o boala cumplita, o femeie care trece peste momentele dificile cu zambetul pe buze.

M-am gandit sa postez acest mail, pentru ca sunt sigura ca gandindu-te la concediu ti-ai pus macar o data problema kilogramelor in plus.

"Acum câteva zile, intr-un oras din Franta, pe un afis cu o tanara foarte frumoasa, la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria: "În vara aceasta ce vrei sa fii: sirena sau balena?"
Se spune ca o femeie tanara, ale carei caracteristici fizice nu conteaza, a raspuns la întrebarea de publicitate în acesti termeni:
"Dragi domni. Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfini, lei de mare, oameni curiosi). Acestea au o viata sexuala foarte activa, ramân gravide si au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza. Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutreiera marile, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia, marea Barens sau recifii de corali din Polinezia. Balenele cânta foarte bine si chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante si, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, aparate si admirate de toata lumea.
Sirenele nu exista. Si daca ar exista, ar sta la coada la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problema serioasa de personalitate: "femeie sau peste?". Nu au viata sexuala, pentru ca-i omoare pe barbatii care se apropie de ele si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevarat, dar singure si triste. Oricum, cine ar vrea sa se apropie de o tipa care miroase ca un peste? Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.
PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele. Cu timpul câstigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului. Asa ca nu suntem grase, suntem teribil de culte.

De astazi, când o sa ma uit la fundul meu în oglinda, o sa ma gândesc: "Dumnezeule, ce inteligenta sunt ... "

Tepe turistice

2009-05-21T22:15:00.002+03:00

Un reportaj pe care nu vreti sa il ratati!

Maine e vineri!

2009-05-21T20:55:00.003+03:00

Si de ce ma bucur de azi? Uite-asa, pentru ca maine nu stau 9 ore in fata computerului ci 8 si jumatate. Pentru ca maine nu vorbesc la telefon cel putin 5 ore din 9, ci 4 si jumatate. Pentru ca maine va fi la fel de aglomerat autobuzul, dar poimaine e sambata si daca vecinul meu nu gaureste peretii la ora 7, poate apuc sa dorm un pic mai mult... si lista ar putea continua...

Am primit fotografia aceasta intr-un mail astazi si n-am putut sa ma bucur de ea singura. Nu ar fi minunat daca ar exista cu adevarat aceste optiuni?

Asadar, optam pentru "save weekend"! Unde fugim de-acasa?

Lista dorinte V

2009-05-18T21:31:00.002+03:00

Imi doresc sa deschid fereastra dimineata si sa miroase a mare...

Despre durere II

2009-05-13T20:27:00.002+03:00

Cred ca aceasta fotografie este mai mult decat sugestiva si orice as mai incerca sa spun in plus ar fi de prisos.

Migrena mea are deja 72 de ore. De data asta, oricat m-as stradui sa o ignor, m-a naucit. Ma recunosc invinsa. Are tot ce-i trebuie: intensitate maxima, insistenta demna de o cauza mai buna, fotofobie, fonofobie, e ca la carte. Ce caut in fata computerului? Nu stiu nici eu. Cred ca imi era frica sa raman singura cu ea....

Sa aveti o seara linistita! Macar voi...

D-aia!

2009-05-11T21:54:00.005+03:00

Stiti ce ma scoate din minti cel mai tare? Ceva ce nu pot controla. Si stiti ce nu pot controla? Ce se intampla cu oamenii pe care ii iubesc. Imi ies din minti cand patesc ceva rau si eu nu am cum sa ii ajut. Ma incearca un sentiment de frustrare cum nu va puteti imagina.
De cand ma stiu am fost asa, dar cu fiica-mea e mult mai complicat. Recunosc, sufar de sindromul parintelui singur si am tendinta sa o protejez excesiv, desi sunt constienta de faptul ca e adult.
Ca sa intelegeti de ce bat campii in mod festiv si-mi pun cenusa in cap in public, aseara a venit cu glezna luxata. A fost la munte si s-a intamplat pur si simplu. Se putea intampla oricui, nu-i asa? Pai da, oricui, dar aici vorbim de fiica-mea!
Evident, mi-am iesit din minti si am inceput sa zbier la biata copila in timp ce aplicam Fastum gel si fasa elastica pe glezna cu pricina. De ce zbieram? Pentru ca sunt maica-sa, d-aia!
Pentru ca in ultimii douazeci de ani asta am facut, la asta ma pricep cel mai bine. Sa fiu mama Ortansei. Zbieram ca nebuna pentru ca o iubesc ca pe ochii din cap, pentru ca innebunesc numai la gandul ca i s-ar putea intampla ceva, pentru ca nu stiu cum sa fiu altfel, pentru ca am crescut-o eu, pentru ca e a mea, pentru ca o iubesc si cand face tampenii, pentru ca atunci cand o privesc o vad tot mica, cu cozile strambe, cu sosetele cazute si genunchii plini de julituri, pentru ca as face orice pentru zambetul ei.
Mi-am facut autocritica pentru ca m-a certat toata lumea, desi sunt sigura ca data viitoare voi reactiona la fel. Am si argumente pentru asta: pentru ca sunt mama ei, d-aia!

Coffee, please!

2009-05-06T22:25:00.003+03:00

Am citit mai devreme la Dili despre semaforul seismic.
Ce legatura e intre cafea si cutremur? Este, dupa cum se vede in poza. De ce beau cafea la ora asta? Pentru ca mi-a scazut tensiunea, asa ca e in scop terapeutic.

Realitatea e ca trebuia sa imi revin din soc si sa apuc sa va povestesc si voua. Cum stateam eu linistita si aplicam pentru niste slujbe pe un site specializat, intru pe una din oferte, din curiozitate. Compania, nu se stie ca scria confidential. Si citesc:

ASISTENT MANAGER
CANDIDATUL IDEAL:
Tanara, dinamica, agreabila, flexibila, disponibila, capabila sa inteleaga responsabilitatile postului, pregatirea economica este un avantaj.
RESPONSABILITATI / BENEFICII:
Secretariat, organizare evenimente, lucrul cu banca, deplasari, si disponibilitate pentru relatie personala cu directorul pe care il asista.
DESCRIEREA COMPANIEI SAU A JOBULUI:
Consultanta in afaceri si management
ANUNTUL CONTINE UN INTERVIU ONLINE CU O INTREBARE

Ati citit cu atentie descrierea jobului si responsabilitatile postului? Nu aplicati daca nu credeti ca le puteti indeplini.

Si nu am aplicat, evident! Cum adica, disponibilitate pentru relatie personala cu directorul pe care il asista? Stiti cate persoane aplicasera pentru aceasta slujba? 243!

Acum intelegeti de ce aveam nevoie de o cafea???

Hai s-auzim de bine!

Categorii de femei II

2009-05-05T20:37:00.002+03:00

Asa cum am promis, am revenit cu partea a doua din categorii de femei, mai precis acele femei care ma fac sa-mi doresc sa am o pusca la mine. Pentru cei care nu au citit, in prima parte am vorbit despre specia proasta de autobuz.

Azi vom discuta despre proasta de bloc.

Proasta de bloc ocupa locul unu ca arie de raspandire in zonele urbane. Ea exista ca o consecinta a urbanizarii fortate din perioada comunista si s-a raspandit proportional cu numarul de blocuri.

Ca si comportament, poate fi asemanata cu termita (organizeaza colonii care au ca unic scop procurarea hranei) si daca este lasata singura, moare. Proasta de bloc are nevoie de comunicare permanenta cu alte proaste de bloc si are ca trasatura principala interesul pentru vietile altora. Daca proasta de bloc nu stie ce are in casa vecinul de palier, sau la ce ora se intoarce acesta acasa (si cu cine), moare. Proasta de bloc este o consumatoare vorace de programe TV subculturale (OTV, concursuri de asa-zisa inteligenta, telenovele si emisiuni de umor fara umor) - daca o pana de energie electrica se prelungeste prea tare, proasta de bloc moare.

Proasta de bloc este specia care isi aranjeaza cel mai meticulous vizuina - nu veti intalni niciodata apartament in care locuieste o asemenea proasta fara mileuri, vaze, pesti de sticla si flori de plastic; daca isi pierde aceste obiecte, sau daca-i sunt furate, proasta de bloc moare.

Proasta mutata la bloc se afla, dupa unii cercetatori, la originea speciei analizate anterior, vezi proasta de autobuz. Stramutata din mediul rural, unde-si avea originea, proasta de bloc nu poate abandona cateva trasaturi specifice, nici macar la a doua generatie. Proasta mutata la bloc nu are notiunea de "liniste" si va vorbi puternic indiferent de ora si loc. Asa cum deja stim, nu va vorbi decat lucruri de stricta necesitate (pentru ea), dar o va face incontinuu. Ne putem astepta de la proasta mutata la bloc sa creasca in balcon gaini sau porumb. Proasta mutata la bloc va sporovai cu cealalta proasta mutata la bloc, tinand usa apartamentului deschisa - pentru ea blocul nu este decat o ulita pe verticala, unde viata isi duce ritmul (aparent linistit) in dulcele stil patriarhal. Daca proasta mutata la bloc va avea nevoie sa arunce mobila veche in sopron, va folosi drept sopron uscatorul comun al blocului, indiferenta la protestele celorlalti locatari. Au fost semnalate chiar cazuri de proaste mutate la bloc care au crescut porci in dormitor. Tot acestei specii de proasta ii este atribuita si proprietatea de a striga de la balcon, fie la copii fie la sot, ca si prezenta permanenta in acelasi balcon la toate nuntile/ inmormantarile/ mutarile sau celelalte evenimente majore din viata cartierului.

Aparent benigna, proasta mutata la bloc va atrage mereu privirile trecatorilor si-i va face sa simta o acuta nevoie de arma in dotare.

Va urma... Nu pierdeti episodul III, proasta de Audi!

Cele sapte minuni ale comunismului

2009-05-04T23:51:00.001+03:00

1.Toata lumea avea de lucru.
2.Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3.Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.
4.Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic.
5.Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6.Desi toata lumea avea de toate, toti furau.
7.Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.

Good girls

2009-05-03T17:07:00.002+03:00

Am vrut sa las un comment, dar mi-am dat seama ca nu pot sa cuprind totul in 10 cuvinte asa ca voi incerca sa o fac in 100. Nu-mi vor fi suficiente, stiu, dar incerc sa scriu despre doua fete cuminti. Incerc sa scriu asa cum traiesc ele, dintr-o suflare, de ca si cand ziua de maine nu ar exista.

Poate ca uneori strugurii se vor coace in lipsa ei. Poate ca uneori viata le va arunca in colturi diferite ale lumii. Poate ca uneori esueaza amandoua, lamentabil, asa cum au mai facut-o. Poate ca uneori sunt judecate de mortii vii din jurul lor. Poate ca lucrurile nu stau mereu asa cum vor ele... Dar ele au certitudini!

Ele s-au maturizat impreuna, au plans, au ras, au impartit aceeasi tigare si aceeasi sticla de suc. Au numarat razand ultimii bani din portofele si in loc sa-i adune pentru a-si cumpara efemerul, i-au folosit pentru a cumpara amintiri. Sunt frumoase, sunt inteligente, sunt vii! Sunt mandre, sunt demne, sunt dovada vie a faptului ca viata e frumoasa.

Cand una dintre ele a avut aripa rupta, cealalta a zburat pentru ea. Cand glasul uneia a amutit de durere, cealalta a vorbit pentru ea. Cand una si-a pierdut credinta, cealalta a crezut pentru ea. Cand sufletul uneia s-a spart in bucati, cealalta a strans cioburile cu grija si le-a lipit cu dragoste. Cand au visat amandoua Parisul, Praga sau Viena, cealalta a dus-o acolo si rasetele lor au rasunat pe strazi.

Desi niciuna dintre ele nu se pricepe la asta, in ultimii sase ani au crescut impreuna o fetita. Desi sunt constiente de limitele lor, le depasesc de fiecare data tinandu-se de mana. Desi nu vor avea niciodata tot ce-si doresc, construiesc palate si conduc masini senzationale.

Sunt libere sa viseze cu ochii deschisi, sa urce munti, sa alerge pe malul marii, sa se bucure de soare, sa stea in ploaie, sa manance in restaurante de fite imbracate ca pentru un concert rock, sa parcheze masina la un kilometru de mare pentru ca una vrea sa doarma, iar cealalta sa citeasca...

Ele sunt doua fete cuminti care nu ies cu nimic in evidenta pe strada. Poate ca povestea lor a mai fost spusa, dar de data asta e altfel.

Povestea lor e unica, irepetabila si vor trai fericite pana la adanci batraneti pentru ca le plac basmele si cred in ele cu tarie.

Dilemele angajatului model

2009-04-29T19:49:00.002+03:00

Vii dimineata tarziu - esti exemplu negativ.

Vii punctual - ai venit sa-ti spionezi colegii la sosire.

Esti prietenos cu colegii - vizezi popularitate ieftina.
Esti rezervat - te considera cu nasul pe sus.

Iti lauzi colegii - esti lingusitor.
Ii critici - faci pe nebunul.

Te intereseaza munca colegilor - esti bagaret.
Nu te intereseaza - nu ai habar de probleme.

Daca esti tanar - n-ai experienta.
Daca esti mai in virsta - esti sclerozat.

Stai seara tarziu - faci pe lucratorul supraaglomerat.
Pleci punctual - nu-ti dai interesul.

Te consulti cu colegii - nu esti in stare sa iei decizii.
Nu te consulti cu colegii - vrei sa tii totul in mana.

Spui bancuri - esti neserios.
Nu spui bancuri - esti plictisitor.

Pleci in concediu - nu te intereseaza soarta firmei.
Nu pleci in concediu - iti pazesti scaunul.

Insisti asupra problemelor tale - esti incapatanat.
Cedezi - esti moale.

Ai succes - ai avut noroc.

Ceva nu merge bine - bineinteles, era de asteptat.

Iar luni...

2009-04-27T21:06:00.003+03:00

Nu-mi place ziua de luni. Nu-mi place indiferent cat as incerca. Dimineata zilei de luni incepe cu perna aruncata in telefoanele care suna pe birou. Ma ridic cu greu din pat si ma indrept spre bucatarie. Cafea! Prima dintr-un lung sir.
Ajung la birou si ma intampina mirosul de cafea. Ma aliniez cu cana in mana - bucataria nu ne incape pe toti - capat si eu minunata licoare si ma indrept victorioasa catre locul de fumat. Refac drumul spre bucatarie, fac plinul din nou, socializam, zambim si ma asez la birou. La noi nu functioneaza povestea cu "samba si, trabajo no". Incepe nebunia. Telefoane, mail, fax, clienti, cumperi, vinzi, rezolvi, inventezi, zambesti politicos, gasesti solutii, calmezi... A spus cineva cafea?
Plec de la birou. Aglomeratie, praf, claxoane, un singur gand ma face sa zambesc: cafea!
In sfarsit acasa! Arunc poseta - a se citi troler - si ma indrept spre cana cu cafea. Ma plimb prin casa si evaluez dezastrul. Proportiile nu mai par asa inspaimantatoare, cafeaua e minunata. Zambesc, maine e marti...
Sa aveti o seara frumoasa!

Ploua...

2009-04-25T19:16:00.003+03:00

Mornin' rain clouds out my window, and I can't see at all... even if I could, it would all be gray, but your picture on my wall reminds me that everything gonna be allright.

Normalul meu e diferit de al lor

2009-04-21T19:50:00.004+03:00

Despre ambitia cuiva de a face alt om din mine

Lucian Avramescu

Da-ma la remaiat,

du-ma la intors, tese-ma din nou,

zugraveste-ma, pune-mi alt guler,

alta manseta, alt zbenghi,

da-mi alt numar la pantofi,

toaca-ma marunt

si umple-ma cu condimentele moralei tale,

impunge-ma cu o mie de sfaturi,

imprastie-ma in patru vanturi

si vei observa ca acolo unde cad

se umple locul de mine.

O zi

2009-04-20T11:37:00.002+03:00

De multa vreme imi doresc o zi doar pentru mine, o zi in care sa nu se intample nimic, o zi in care nu trebuie sa fac, ci vreau sa fac sau nu vreau sa fac ceva.

O zi cu ploaie.

Is it raining at your house like it's raining at mine/ Do you miss me like I miss you, is it cloudy all the time/ Do you tremble when the phone rings and you think I'm on the line/ Is it raining at your house like it's raining at mine.

O zi cu muzica country.

Invitatii speciali sunt Willie Nelson si Brad Paisley.

O zi cu carti.

Herve Guibert - Prietenului care nu mi-a salvat viata.

Un periplu necrutator printre mediile intelectuale si artistice pariziene, avand SIDA ca personaj principal. O carte unica, dand dreptate lui Kierkegaard, dupa care nu merita citite decat cartile celor care au vazut moartea cu ochii.

O zi cu cafea si tigari, cu motanul dormind linistit la picioarele mele, o zi linistita, asa cum am visat....

Lumina din lumina

2009-04-18T08:24:00.002+03:00

"Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta, ci ne pune la îndemâna miraculosul mijloc de a o îndura".

Nicolae Steinhardt

Am fost tentata sa incep cu cuvintele: "in aceasta zi sfanta", dar nu o voi face, pentru ca toate zilele sunt sfinte, noi suntem cei care ratacim asta in sufletele noastre.

Obisnuiam sa spun despre mine ca sunt crestina de rit PC, adica de Paste si Craciun, pentru ca doar atunci imi aminteam sa merg la biserica. Faceam asta mecanic pentru ca asa trebuia si ma incapatanam sa cred ca e suficient. Citeam, cautam, rataceam cautand scopul vietii acolo unde nu era nimic. Ma simteam moarta sufleteste si ma intrebam unde gresesc.

Cand oameni dragi mie au plecat din lumea aceasta, m-am inchis si mai mult in mine si n-am mai gasit mangaiere pentru ca nu o mai cautam. Am primit in schimb o boala cumplita, un semn ca viata mea nu este in ordine.

Uneori ingerii iti vorbesc prin glasul oamenilor din jurul tau. Daca iti deschizi sufletul ii vei auzi. Ingerii din jurul meu mi-au stat alaturi, mi-au oferit tot ce aveau ei mai bun. Am primit iubire, mangaiere, zambete si liniste. Am aflat ca scopul vietii este sa redescoperi esenta divina din tine, amintirile ancestrale, apartenenta la divin, intelepciunea.

Am invatat sa daruiesc pentru a primi, am invatat sa iert pentru a fi iertata, am invatat sa iubesc pentru a fi demna de iubirea celor din jur. Inca mai am de invatat, inca nu mi-am linistea, dar cred, sper si iubesc.

Praznuirea Invierii Domnului nu este o rememorare, nu este un simbol al niciunei legende pagane. Ea este simplu si real, INVIEREA. In plan mistic, in plan divin, nu exista timp, nici succesiune, nici aniversari, ci numai realitati eterne.
Avem patru daruri ale Invierii: iertarea pacatelor, bucuria, netemerea si pacea. Sa stim ca, daca vedem ca nu avem bucurie, ceva nu e in regula; sa stim ca, daca nu avem pace a sufletului, ceva nu e cum ar trebui sa fie, ceva nu-i in ordine. Sa stim ca, daca n-avem curaj, daca suntem cuprinsi de teama, ceva e rau in existenta noastra, pentru ca nu suntem in legatura cu divinitatea care ne sustine; atunci trebuie sa schimbam felul de a gandi, de a lucra, de a actiona in lumea aceasta.

Sa iubim, sa speram si sa credem. Sa ne intoarcem in noi, sa credem in noi si in ceea ce avem deja. Sa gasim fericirea in noi. Sa gasim puterea de a nu-i mai judeca pe ceilalti. Ernest Hemingway spunea: "Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili".

Va doresc sanatate, pace, liniste sufleteasca, drum drept si lumina!

Categorii de femei I

2009-04-17T14:15:00.005+03:00

Doamnelor si domnilor, vom vorbi o vreme despre o anumita categorie de femei. Aceste femei se incadreaza perfect la rubrica: "de-as avea o pusca la mine cand ies pe strada".

Ies de la birou la ora 13.00, de ziceai ca sunt simplonul de Caracal, ma indrept catre trecerea de pietoni facand slalom printre cei care nu au invatat ca pe trotuar se merge doar intr-un anume sens, cat p'aci sa ma loveasca o blonda bezmetica la volanul unui Audi - despre ea vom vorbi in episodul II - rezolv problema cu banca, cu farmacia si ce mai aveam pe lista si vad in zare autobuzul. Alerg, urc si vad un loc liber pe care ma asez fericita. Aiurea! In secunda urmatoare ma bate pe umar un fel de Chucky - papusa ucigasa in simbioza cu curcubeul. Dupa spaima produsa de intalnirea ochilor mei obositi cu infatisarea de pensionara porno, o aud cum emite cu o voce dogita de muuuulte excese: "- Mai fetito, da' se poate sa nu dai locul la o doamna in varsta?" Ma uit nedumerita, ca nu vedeam doamna, si imi vad de treaba linistita. Sa taca? Doamne fereste! Intru in polemica cu primata spre bucuria celor din jur, si raman linistita pe scaun.

Nu stiu voi, dar eu m-am saturat! De aceea avem azi episodul I din seria: "uneori mi-e rusine ca sunt femeie".

Proasta de autobuz (troleibuz, tramvai, maxi-taxi)

Este o specie intalnita in toate mijloacele de transport in comun. Impreuna cu alte proaste de autobuz, aceasta proasta va discuta cu voce tare despre subiectul favorit: operatia. Da, proasta de autobuz este operata sau, daca nu e, va fi cat de curand. Operatia ii confera dreptul suveran de a sta jos intr-un autobuz plin de invalizi, iar ea este gata sa fluture in orice clipa un certificat care sa-i ateste calitatea de operata. Daca aveti ocazia sa calatoriti langa doua sau mai multe proaste de autobuz, puteti fi siguri ca la sfarsitul drumului veti sti totul despre chisturi, ovare extirpate, hernii sau cancere la san. Eventual - dar nu garantat - puteti afla si in ce zile are menstruatie Nuti - nu stim inca cine este Nuti, dar facem cercetari in acest sens.

Atunci cand nu discuta despre operatie - a ei sau a altcuiva, proasta de autobuz face opinie publica. Proastei de autobuz i se atribuie toate situatiile in care controlorii au fost linsati in mijloacele de transport in comun.

Proasta de autobuz provoaca intotdeauna un scandal atunci cand cineva de care nu-i place indrazneste sa stea jos - chiar daca autobuzul e gol, sau chiar daca sta si ea jos. Atunci cand este interpelata: "- Ce te bagi cucoana?" este formula cea mai recomandata, proasta de autobuz lasa privirea in jos sau priveste pe geam si tace. Sa nu va lasati inselati... e doar o tactica: va injura birjareste cand va cobori si se va simti in siguranta.

Proasta de autobuz este cea care a vazut hotii de buzunare, dar nu va avea pareri decat atunci cand acestia au coborat cu portofelele tuturor calatorilor. Oricum, ea i-a vazut prima!

Va urma...

The brave one

2009-04-08T22:04:00.002+03:00

"There is no going back, to that other person, that other place. This thing, this stranger, she is all you are now".

Un film altfel. Un film profund. Un film pentru cei care stiu ce inseamna sa pierzi totul si sa mori in fiecare zi cate putin.
Erica Bain (Jodie Foster): "I always believed that fear belonged to other people. Weaker people. It never touched me. And then it did. And when it touches you, you know... that it's been there all along. Waiting beneath the surfaces of everything you loved".
Inteligent, captivant si mai presus de orice, credibil. Altfel...

Daca n-ai investit intelept...

2009-04-06T18:54:00.003+03:00

Daca ai fi cumparat in urma cu un an actiuni Nortel in valoare de 1 000 000 de dolari, acum ar valora 49 000 $.
Cu Enron, ai mai avea 16.500 $.
Cu Worldcom, ai fi in posesia a mai putin de 5.000 $.
Daca ai fi cumparat de aceeasi suma (1 000 000 $), bere Budweiser (la cutie), ai fi baut toata berea si apoi ai fi vandut cutiile goale la un pret de 10 centi per cutie (pretul actual din USA), atunci ai avea 214.000 $.
Avand in vedere cele de mai sus, sfatul meu este sa bei sanatos si apoi "recycle".

Leapsa, trei in una...

2009-04-05T18:44:00.002+03:00

Am crezut ca am doar doua restante la leapsa, dar am aflat ca sunt trei, mai aveam una de la Sunshine.

Tu dupa ce tanjesti? - Sa vin seara acasa si sa il gasesc pe Radu in fata computerului, sa il vad zambind si in clipa in care ma imbratiseaza sa uit tot ce a fost rau si urat in ziua aceea...

Cand ai spus ultima oara “Te iubesc”? - Azi dimineata cand m-am trezit...

Defineste fericirea in 3 cuvinte: - Ortansa, Radu, liniste.

Cand ai fost ultima oara fericit(a)? - Sunt o femeie fericita.

Ce crezi ca te face fericit(a)? - Fiica mea, iubitul meu, prietenii mei, soarele, marea, muntele, viata cu tot ce e bun si frumos in ea.

Cand te-ai gandit ultima oara la fericirea ta? - O simt, o respir, o traiesc in fiecare zi.

*** *** *** *** ***

My first...

Car: Nu am permis de conducere, asa ca masina e doar un vis...

Trip within the borders: Mangalia

Trip abroad: Pretoria

Memory: Nucul sub care visam in fiecare zi in curtea casei bunicului...

Pet: Canarul galben care se numea GHI.

Crush: Aveam sase ani si obiectul pasiunii mele era Antonio, vecinul de la etajul I.

Discovery: Faptul ca lacrimile sunt fierbinti si sarate...

Job: Reporter de teren la Radio Tinerama.

Idol: Sophia Loren

Creation: O rochie pe care am imbracat-o la o petrecere cu colegii si nimeni nu ma credea ca am facut-o eu. Am cusut-o de mana!

*** *** *** *** ***

Meet the Fockers

In clasa a IX-a facusem o pasiune pentru un coleg de clasa. Intamplarea facea sa avem acelasi nume de familie. Dirigintele nostru, remarcabilul profesor de limba si literatura romana Mircea Handoca, a incurajat prietenia noastra si la prima sedinta cu parintii din vietile noastre de liceeni, le-a oprit pe mamicile noastre sa le spuna ca ar fi incantat daca si ele ar fi de acord ca ne sta foarte bine impreuna.

In tot acest timp, noi doi si restul gastii bantuiam pe langa liceu asteptand cu infrigurare sa iasa mamicile de la sedinta, nu de alta dar aveam si niste absente... Nici prin minte nu ne trecea ca le va spune dirigintele. Eu tin minte ca eram imbracata in niste jeansi peticiti si cu un tricou lalau, cu parul vraiste, in cel mai pur stil al anilor '80. Imaginati-va cum am ramas cand ne-am vazut mamele iesind la brat pe poarta liceului. Am ramas cu gura cascata la modul propriu si nu am reusit sa scot un sunet. Am fost invitate la cafea la ei acasa si tin minte ca toata lumea zambea iar mie mi-a fost imposibil sa revin la vorbirea articulata pret de o ora...

Sper ca m-am achitat onorabil de restante si ca sa nu mai existe dubii ca mie imi place acest joc, dam leapsa mai departe: Little Miss Sunset, Nina si cine mai pofteste...

Life on fast forward

2009-03-25T20:13:00.000+02:00

Buna seara!

Nu stiu voi, dar mie nu-mi ajunge timpul. O vreme am fost suficient de naiva incat sa cred ca pot tine pasul cu el, timpul. N-a mers!

Realitatea e ca nu mai am timp pentru nimic.

Spun unii ca ar exista o explicatie stiintifica pentru asta. Cica rezonanta Schumann ar fi de vina. "Timp de mii de ani, rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar. Insa, din 1980, rezonanta a inceput sa creasca incet, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cat era odinioara si de aceea nu ne ajunge ziua pentru tot ce avem de facut". Acesta a fost un citat din categoria "ce mai primim pe mail".

Radem, glumim, dar realitatea e cruda.

Voi cum va descurcati?

Mi-e dor de Casa Eliad

2009-03-17T20:56:00.000+02:00

In drum spre birou trec zilnic pe langa Casa Eliad. Pe langa ce a mai ramas din Casa Eliad mai precis...

O vila construita in anul 1851, situata in centrul Bucurestiului, pe strada Mircea Voda la nr.5. Era locul ideal unde sa te ascunzi cu prietenii, sa asculti muzica de cea mai buna calitate cu o sticla de bere intr-o mana si cu o tigare in cealalta. Acum a ramas doar o amintire...

Cativa tembeli din administratia locala au decis ca trebuie inchis, asa ca au pus catuse acestui loc. Motivatie? Probabil exista undeva in catastifele lor slinoase. Ce n-au inteles ei, este ca amintirile nu ni le pot lua. Casa Eliad va exista mereu in sufletele noastre.

Imi pare rau ca nu pot inventa cuvinte pentru a descrie atmosfera acelui loc. Cei care nu stiu cum aratau restaurantele anilor '80, nu stiu daca pot crea cu ochii mintii o imagine.

Cand intrai te intampina un miros si o imagine specifice acelor ani. Draperia de la intrare, lambriuri vechi si scaune tapitate, sute de poze cu artisti folk din toate timpurile, instrumente muzicale agatate pe ziduri, pe un perete intreg, Vali Sterian si Vasile Seicaru, lume amestecata, decenta, bere bauta direct din sticle, fum de tigare, preturile ca pentru noi amarastenii frumosi ai acelor vremuri, mancare de-a noastra romaneasca, buna si fara fite... Un loc unde mergeam cu prietenii nu ca sa fim vazuti ci, ca sa fim impreuna. Un loc unde nu existau vedete, desi uneori la masa de langa noi stateau mari nume ale folkului romanesc. Un loc care acum nu mai exista...

Sa ne amintim cu drag de Casa Eliad, iar daca printre voi se afla veterani, asa ca mine, va astept sa povestim ca intre prieteni...

I miss you more than words can say

2009-03-15T00:58:00.000+02:00

To you, my dear

2009-03-15T00:51:00.000+02:00

Happy birthday!

2009-03-15T00:37:00.000+02:00

De ce nu e sanatos sa insulti un scorpion

2009-03-14T21:43:00.000+02:00

Obisnuiesc sa le spun mereu oamenilor din jurul meu ca nu exista "nu pot", exista "nu vreau". Aici si acum fac o promisiune ferma. Nu voi mai spune niciodata asta.

Credeam ca e suficient sa vreau ceva si voi gasi resursele sa pot, dar nu e asa. Credeam ca am solutii pentru orice, dar nu am.

Mi se spune mereu ca sunt o femeie puternica. Sunt si fac ceea ce face o femeie puternica atunci cand oboseste. Ma opresc, ma regrupez si merg mai departe.

Ma incearca sentimente pe care nu le-am mai trait de mult timp. Frustrare, neputinta, furie. Cineva a deschis cutia Pandorei acum ceva vreme si a eliberat toti monstrii pe care ii ascunsesem acolo.

Am crezut ca pot, am crezut ca am uitat, am crezut ca nu mai doare... dar se vede ca unele rani nu se inchid niciodata...

Am crezut ca e bine sa nu caut vinovati ci solutii.

Am crezut ca daca sunt corecta vor fi si ceilalti.

Am crezut ca trebuie sa intind mana, dar am ramas cu ea intinsa.

Am crezut ca trebuie sa intorc si celalalt obraz si acum ma ustura.

Am crezut ca oamenii se schimba, dar oamenii nu se schimba peste noapte, cei mai multi sunt fundamental rai si nu fac niciun efort sa schimbe asta.
Am crezut cu tarie ca cea mai grea pedeapsa pentru cel care m-a insultat este sa dezvolte constiinta, sa priveasca adanc in sufletul lui si sa simta durerea pe care mi-a provocat-o mie si celorlalti. Asta asa e, dar pentru asta trebuie sa ai suflet, nu sa fii un pitencatrop cu par pe inima.

Exista un personaj in lumea asta mare caruia ii declar razboi si fac asta aici. A facut greseala sa ma subestimeze, sa-mi iroseasca timpul si sa ma minta. Nu este tocmai cel mai inteligent lucru sa insulti un scorpion.

Sunt furioasa in primul rand pe mine, pentru ca am crezut tot ce am spus mai sus, pentru ca am ranit-o pe fiica mea, pentru ca acum stau si scriu aici in loc sa fiu cu prietena mea care isi sarbatoreste ziua de nastere, pentru ca fac greseli si ranesc oameni pe care ii iubesc.

Am calitati extraordinare si defecte pe masura, dar cine e perfect? Furtuna emotionala a atins apogeul si temperamentul meu distrugator capata proportii amenintatoare. Nu cunosc frica si nu permit nimanui sa-mi intineze spiritul. Ma aflu intr-o zona periculoasa, sunt macinata de vinovatie si de angoase. Nu-mi place sa fac victime colaterale, nu-mi place sa ranesc oamenii pe care ii iubesc, de aceea razbunarea va fi crunta.

Stiu ca dorinta de razbunare nu este un sentiment tocmai inaltator, dar voi iesi din aceste cotloane intunecate la fel de puternica si de pura. In cazul acesta, razbunarea va aduce echilibru si va diminua stresul. E mai ieftina decat un terapeut si mai sanatoasa decat inghetata mancata noaptea cu lingura, direct din cutie.

Pastrez secrete intunecate care m-au coplesit, dar stiu ca forta mea interioara ma va ajuta sa depasesc aceasta etapa. Nu sunt mincinoasa, sunt mai degraba brutal de sincera. Sunt incredibil de loiala celor asemeni mie, celor care imi castiga respectul, si ii voi apara cu ferocitate pentru ca nu raspund decat in fata propriilor mele legi. Simtul dreptatii la mine este la fel de puternic ca si simtul razbunarii.

Pretuiesc mult libertatea si in numele ei fac lucruri de care nu sunt neaparat mandra. M-am luptat pentru libertatea mea si de aceea am multe cicatrice pe trup si in suflet. Nu oblig pe nimeni sa ma urmeze in nebunia mea si de aceea gasesc putere sa le cer iertare celor pe care ii iubesc si ii ranesc fara sa vreau.

Les jeux sont fait, rien ne va plus! Când expresia de mai sus este folosită de un crupier, ea desemnează lansarea bilei ruletei şi imposibilitatea jucătorilor de a mai paria. Acum e intre noi doi, amice, si eu nu pierd niciodata!

Stupid maybe, but american

2009-03-11T21:28:00.000+02:00

Managerii americanii si cei japonezi au decis sa se intreaca intr-un concurs de canotaj. Ambele echipe s-au antrenat din greu. In ziua cea mare, se simteau pregatiti. Japonezii au castigat cu un avans de doi kilometri.

Americanii au fost extrem de descurajati ca au pierdut. Moralul lor s-a prabusit. Managementul a decis ca motivul unei infrangeri atat de zdrobitoare trebuie aflat, asa ca au angajat o firma de consultanta ca sa investigheze problema si sa recomande actiuni corective.

Consultantul a aflat ca echipa japoneza a avut opt oameni la vasle si unul la carma; americanii au avut un om care vaslea si opt oameni la carma. Asa ca, dupa un an de studii si milioane de dolari cheltuiti ca sa analizeze problema, firma de consultanta a ajuns la concluzia ca sunt prea multi oameni la carma si prea putini la vasle in echipa americana. Asa ca, pe masura ce se apropia ziua cursei din anul urmator, structura manageriala a echipei americane a fost complet reorganizata. Noua structura cuprindea: patru manageri de carma, trei manageri zonali de carma si un nou sistem de urmarire a performantelor pentru omul de la vasle, ca sa i se asigure stimulent in munca.

Anul urmator, japonezii au castigat cu un avans de patru kilometri. Umiliti, cei din corporatia americana l-au concediat pe vaslas pentru performante slabe si au acordat managerilor o prima, pentru ca au descoperit unde era problema.

Unicii, inegalabilii scorpioni

2009-03-11T20:05:00.000+02:00

Raspunsul la o intrebare

2009-03-10T22:15:00.000+02:00

Azi m-a intrebat cineva de unde am stiut ca mi-am gasit sufletul pereche si de unde am gasit puterea sa ne tinem de mana si sa privim amandoi in aceeasi directie.
Raspunsul meu a fost simplu. "Uneori te arunci de pe pod si iti construiesti aripile mai tarziu". Nu am spus eu asta. Eu doar simt cum aripile cresc.
Am tinut sa specific faptul ca nu am spus eu asta, pentru ca sunt anumite personaje care in loc sa isi foloseasca energia pentru a crea ceva bun, pentru a aduce lumina in viata lor, pierd timp pretios din viata lor, si asa anosta, ca sa caute sursele mele de inspiratie. Nu am surse de inspiratie. Cu penele altuia te poti impauna, dar nu poti zbura cu ele.
Nu pretind ca detin adevarul absolut, nu pretind ca as fi inteleapta si nici nu e vina mea ca oameni mult mai inteligenti ca mine au inventat deja cuvintele. Mie nu-mi ramane decat sa le reinventez in stilul meu unic. Fiecare din noi are in el un strop de divinitate care il face unic. Depinde de fiecare ce alege. Unii aleg sa traiasca frumos si curat, altii aleg sa stea pe margine, sa arate cu degetul si sa dea cu piatra. Eu prefer sa ma luminez ca sa pot vedea lumina. Fac eu armonie, nu cer de la altii.

Si pentru ca personajul mai avea o problema, si anume ca sunt prea multe clipuri - semn ca uneori nu am inspiratie - iata si melodia pe care am ascultat-o in timp ce scriam.

Despre durere

2009-03-09T20:45:00.000+02:00

Durere: "Senzatia neplacuta care se manifesta sub diferite forme (arsura, intepatura, crampa, greutate, intindere etc.) de intensitate si intindere variabile. Diversitatea durerii si faptul ca ea ar fi intotdeauna subiectiva explica faptul ca e dificil sa se propuna o definitie satisfacatoare. Aceasta notiune acopera, in fapt, o multitudine de experiente distincte, care variaza dupa diferite criterii senzoriale si afective". Aceasta este definitia stiintifica a durerii.

Durere: De obicei apare din senin. Senzatie cumplita, inspaimantatoare. Senzatia ca intensitatea ei care creste cu fiecare secunda devine de nesuportat. Senzatia ca fiecare secunda va aduce cu ea sfarsitul, ca mai mult decat atat bietul meu trup chinuit nu mai poate suporta. Senzatia infricosatoare ca in secunda urmatoare ma voi dezintegra, ma voi imprastia in mii de bucatele. Senzatia ingrozitoare dar si linistitoare, ca poate urmatorul val de durere va aduce cu el sfarsitul acestei suferinte...

Apoi respir incet si cu teama, incercand sa controlez durerea, o vizualizez, o localizez si incerc sa o indepartez. Nu reusesc si revine in valuri. Ma loveste in plin si ma prinde nepregatita. Imi strang genunchii cu bratele - straniu cum atunci cand simtim durere, involuntar, instinctiv luam aceasta pozitie, atata doar ca pantecele mamei nu ne mai poate apara...

Doare si nu-mi mai pot stapani lacrimile. Sunt lacrimi de durere, de neputinta, de revolta, lacrimi fierbinti care elibereaza. Ma concentrez si cu ultimele puteri o iau de la capat. Vizualizez durerea, o localizez, o adun si simt cum scade intensitatea ei. Indraznesc sa ma misc, sa respir. E acolo, o simt nu atat prin intensitate cat prin insistenta. E o parte din mine. O cunosc... Ne stim de aproape doi ani si am semnat un pact de neagresiune, numai ca eu uneori uit de ea si indraznesc sa cred ca pot trai dupa regulile mele. Nu ma iarta niciodata si isi arata chipul hidos, amintindu-mi ca ea e acolo, ca e o parte din mine...

Ramanem amandoua asa, ne masuram, ne privim atent, ne pandim. Am mai castigat o batalie, dar nu razboiul...

Orice asemanare cu persoane si senzatii reale este intamplatoare.

Musical leapsa

2009-03-07T15:56:00.000+02:00

I took it from Pascal, and I give it to Sunshine.

Capitalism

2009-03-06T20:29:00.000+02:00

Buna seara, doamnelor si domnilor.

S-a mai incheiat o saptamana de lucru din viata noastra. Ce facem noi de luni pana vineri timp de cel putin noua ore in fiecare zi? Ne vindem timpul pe bani. Pentru ca e vineri si pentru ca mai trebuie sa si radem, azi vom vorbi despre capitalism. El, capitalismul, este de mai multe feluri:

CAPITALISM TRADITIONAL Ai doua vaci. Vinzi una si cumperi un taur. Cireada se inmulteste iar economia prospera. Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

CAPITALISM CORPORATIST Ai doua vaci. Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de credit deschise de cumnatul tau la banca, apoi executi un schimb datorie/creanta cu o oferta generala asociata, astfel incat recapeti cele patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci. Drepturile asupra celor sase vaci sunt transferate, printr-un intermediar catre o companie din Insulele Cayman, detinuta in secret de actionarul majoritar, care revinde companiei tale drepturile pentru toate cele sapte vaci. Conform raportului anual, compania detine opt vaci, cu o optiune pentru inca una. Vinzi o vaca pentru a cumpara un presedinte al SUA, ceea ce te lasa cu noua vaci. Nu se furnizeaza nici o foaie de bilant impreuna cu comunicatul. Publicul inghite.

COMPANIE AMERICANA Ai doua vaci. Vinzi una si o fortezi pe cealalta sa produca lapte pentru patru. Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA Ai doua vaci. Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte. Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Cowkemon si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA Ai doua vaci. Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt. Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA Ai doua vaci. Le numeri si afli ca ai 5 vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci. Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE ELVETIANA Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine. Facturezi celorlalti cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA Ai doua vaci. Te inchini la ele.

COMPANIE CHINEZA Ai doua vaci. Ai 300 de oameni care le mulg. Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMANEASCA Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.

O saptamana buna pentru scorpioni!

2009-03-02T18:43:00.000+02:00

Canile mele

2009-03-01T22:12:00.000+02:00

Si daca tot am facut poze cu ceasul ieri, m-am gandit sa va prezint si colectia mea de cani.

Sunt aduse din orase pe care care as vrea sa le vizitez, dar deocamdata nu o pot face, din motive independente de vointa mea.

Cand m-am hotarat sa vorbesc despre canile mele, m-am gandit la o melodie anume, care se potriveste intr-un fel cu motivul pentru care le colectionez.

Am ceas!

2009-03-01T21:57:00.000+02:00

De felul meu nu prea port ceas, insa mereu mi-am spus ca daca as avea unul care sa imi placa l-as purta cu placere.

Un vechi proverb spune sa fii atent la ce iti doresti ca s-ar putea sa se intample.

Multumesc inca o data Miss Little Sunset!

Leapsa din nou sa fie...

2009-02-26T20:52:00.000+02:00

Si ca sa nu ramana la mine, o pasez repede spre Nina, Sunshine si toti cei care se opresc sa citeasca...

If I would be a:

country: South Africa
door: a false door
form - shape and state: round
state of mind: confused
quantity: large
sunblock: no need
streetname: sunshine
planet: Uranus
American: Al Capone
dream: in black and white...
Romanian: Grigore Gheba (va mai amintiti culegerile de matematica?)
Belgian: Jacques Brel (Ne Me Quitte Pas)

Visez

2009-02-26T18:54:00.000+02:00

Uite asa visez eu in fiecare zi la birou...

Aceasta este poza de pe desktop-ul meu. Nu stiu nimic despre locatie, nu asta e important, am gasit-o pe un site si am "imprumutat-o".

Visez ca intr-o zi ma trezesc si e deja august, visez ca toate problemele noastre au luat sfarsit si tot ce mai avem de facut, eu si Radu este sa stam acolo, intr-o dimineata, si sa ne spunem toate cuvintele nerostite...

Visez si stiu ca visele devin realitate. Totul e sa vrei...

La Haine

2009-02-25T21:13:00.000+02:00

Coloana sonora a unui film exceptional.
Daca nu l-ati vazut inca, nu ezitati nicio clipa.
E altfel, e genial.

Celor care au inteles...

2009-02-25T20:05:00.000+02:00

"Un copil se duce la Buddha si-l intreaba :
- Budhha, ce esti tu? Esti doctor?
- Nu
- Esti filosof?
- Nu
- Esti invatator?
- Nu
- Dar ce esti tu?
- Sunt treaz!"

Leapsa

2009-02-23T20:35:00.000+02:00

Am luat-0 de la Georgi si o dau mai departe catre Sunshine, Little Miss Sunset, Nina si toti ceilalti...

DACA AS PUTEA FI:

o floare: frezie galbena

un anotimp: toamna

culoare: portocaliu

un animal: motanul Misu

un obiect vestimentar: o rochie sock hop

o piesa de mobilier: vitrina cu portelanuri

piesa muzicala: Star (Reamonn)

un vers: ...Iubesc, am curaj şi mă tem...

un peisaj: rasaritul in parc

un obiect: ursulet de plus

un instrument muzical: orga

un copac: castan

un oras: Sun City

persoana publica: Monica Bellucci

o alta persoana apropiata: nu as putea fi decat eu

o carte: Accidentul (Mihail Sebastian)

un fel de mancare (sau ceva dulce): ciocolata alba

un super erou: Wonder Woman

un fenomen al naturii: uragan

o masina: Hummer

un fruct: mar

o parte a corpului: ochi

un film: Sweet November

Lista anti-depresie

2009-02-23T20:20:00.000+02:00

1. Plimbati-va cu masina. Parcati la marginea drumului, puneti-va ochelarii de soare si scoateti pe geam uscatorul de par. Îndreptati-l catre masinile care vin din fata. Acum numarati cati soferi franeaza brusc în fata voastra!

2. Reîncarcati automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizata timp de trei saptamani. Cand toata lumea va fi depasit dependenta de cafea, schimbati-le cafeaua cu ESPRESSO.

3. Daca scoateti bani la ghiseul bancii, la rubrica « scopul folosirii banilor » scrieti « pentru marijuana ».

4. Cînd sunteti pe un coridor, sariti în loc sa mergeti. Apoi încercati sa numarati cate persoane se uita la voi crucis!

5. Daca sunteti la restaurant si vreti sa comandati ceva, cereti « apa plata dietetica ».

6. Sunati-va prietenii cu cinci zile înainte sa mergeti la o petrecere si apoi spuneti-le ca nu veti putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.

7. Cand scoateti bani de la ATM, apucati-va de strigat din toti rarunchii « Am castigat! Am castigat! »

8. Daca va aflati într-o gradina zoologica, luati-o brusc la fuga catre parcare strigand îngrozit « Salvati-va! Au scapat toate animalele! »

9. Daca aveti copii, la masa de seara spuneti-le ca din cauza recesiunii va trebui sa renuntati la ei!

10. La farmacie, cumparati o cutie de prezervative si dupa aia întrebati farmacistul unde este cabina de proba!

Ok, scriu...

2009-02-18T20:53:00.000+02:00

...uite, scriu. Nu stiu ce, dar scriu...

De cateva zile bune mi se invarte mintea in cerc cautand solutii. Nu am solutii pentru orice, asta e clar chiar si pentru mine.

Cica de ce nu scriu. Pai ce sa scriu dragii mei? Sa va spun ca mi-e greu? Si voua va e. Sa va spun ca n-am? Nici voi n-aveti. Nimic nou sub soare.

Mi se tot repeta ca sunt o supravietuitoare. Acasa, la birou, toata lumea imi spune asta. Dragii mei, stiti ce e un supravietuitor? Un supravietuitor este doar un fraier care n-a murit inca.

Nu stiu daca ma paste o depresie sau daca e astenie de primavara. Stiu doar ca ma simt ca la un concurs de dat suturi in c*r si eu n-am decat un singur picior.

Na, c-am scris!

S-auzim de bine!

Happy Valentine Day!

2009-02-13T12:37:00.000+02:00

Be my Valentine

2009-02-13T11:09:00.000+02:00

Demult, tare demult, pe vremea cand faceam parte din tabara celor care spun ca Valentine Day e doar o alta tampenie pe care am importat-o de la americani, eram doar ipocrita si nu voiam sa recunosc ca eram foarte singura. In aceasta zi in care toata lumea parca innebunea in jurul meu simteam mult mai acut singuratatea si nu aveam taria sa recunosc asta. Devenisem un soi de Grinch al acestei zile pentru ca simteam ca imi lipseste ceva, nu eram intreaga, te cautam, te visam, speram... Si m-ai gasit tu. Intr-o seara rece de 7 decembrie am trecut pe langa tine plangand si sufletele noastre s-au recunoscut.

Ai reinventat totul pentru mine, inclusiv aceasta zi pe care noi o sarbatorim astazi, pe 13 februarie. Stim amandoi ca ne iubim, simtim asta in fiecare zi si facem din fiecare zi o sarbatoare. Ne iubim pentru ca asa e scris undeva acolo sus.

*** *** ***

Te iubesc, dragul meu.

Asa cum numai eu stiu sa te iubesc. In toate felurile si in toate culorile.

Te iubesc cu sufletul, cu mintea, cu lacrimile, cu ochii, cu inima, cu disperare, cu deznadejde, cu teama, cu bucurie, cu tot ce e bun si frumos in mine.

In fiecare zi te iubesc mai mult. Azi mai mult decat ieri, maine mai mult decat azi.

Te iubesc pentru tot ceea ce esti si pentru tot ce sunt eu langa tine.

Te iubesc si nu cer nimic in schimb, doar sa ma lasi sa te iubesc.

Ochii mei se pleaca in fata sufletului tau si inima mea a ingenuncheat in fata inimii tale.

Sunt cea mai bogata femeie din lume pentru ca daca te am pe tine, daca am dragostea ta, am totul.
Sunt cea mai fericita femeie din lume pentru ca tu ma iubesti asa.
Sunt cea mai frumoasa femeie din lume pentru ca oglinda mea e sufletul tau curat.

*** *** ***

Acum am primit florile de la tine, dragul meu. Sunt frezii galbene, florile dragi sufletului meu. Am citit ce mi-ai scris si iti voi raspunde aici: Da, vreau sa fiu sotia ta!

Te iubesc, Radu. Te iubesc mai mult decat stiu sa iti spun.

Prietenii stiu de ce...

2009-02-11T14:24:00.000+02:00

Pentru a veni in intampinarea dorintelor angajatilor, luna aceasta vom da salariile marite dupa cum urmeaza: fluturasii vor fi tipariti pe format A4, cu litere bolduite, font 36.

Va dorim numai bine!

Lista dorinte IV

2009-02-11T12:47:00.000+02:00

Imi doresc sa privesc rasaritul peste umarul iubitului meu.

Fara titlu

2009-02-11T11:37:00.000+02:00

Azi nu am titlu. Nu pentru ca nu am inspiratie, ci pentru ca nu vreau un titlu pentru ceea ce va voi spune azi.

Daca privesti cu atentie fotografia, vei vedea un muzician care alege sa isi apere violoncelul de ploaie in loc sa foloseasca umbrela pentru a-si adaposti augusta-i persoana.

Asa ma simt azi. Stau in ploaie si tin umbrela deasupra ideilor si principiilor mele, le apar cu strasnicie de orice ar putea sa le afecteze din exterior.

Exista o multime de lucruri care incearca de cateva zile sa imi strice echilibrul, sa strice acordul creat intre mine si mine. Un lucru e cert in toata nebunia asta din jurul meu, nimic nu ma va afecta.

Voi repeta lucruri pe care le-am spus si sambata in speranta ca ma voi face inteleasa macar de data aceasta.

Unii oameni se incapataneaza sa existe si atat, cu o incapatanare demna de o cauza mai buna. Nu fac nimic pentru a "deveni".

Nu agresez pe nimeni si nu ma cert. Daca mi se intampla lucruri mai putin bune acum, nu inseamna ca neaparat cineva imi vrea raul. Nu imi pierd vremea lamentandu-ma si cautand vinovati, voi cauta solutii.

Nu cer nimic nimanui. Am deja totul. Spuneam recent ca fac parte din categoria celor mai bogate femei din lume pentru ca iubesc si sunt iubita, pentru ca am o fiica extraordinara si pentru ca am prieteni.

Nu cer mult de la viata, dau tot ca sa pot primi totul. Actionez dupa principiul "dreptul tau de a face ce vrei, se sfarseste acolo unde incepe dreptul meu de a nu fi deranjata".

Am facut si eu de-a lungul timpului lucruri de care nu sunt mandra, dar am platit pentru ele.

Nu este treaba mea sa rezolv problemele celor incapabili sa isi asume responsabilitati. Nu sunt eu in masura sa fac asta, este o problema ce se rezolva intre ei si constiinta lor, daca au una...

Nu voi ezita sa ma apar daca este cazul. A fi un bun crestin nu inseamna sa fii tampit! Nu voi intoarce obrazul la nesfarsit si nu ma voi risipi purtand razboaie care nu sunt ale mele. Eu le-am purtat pe ale mele si am iesit invingatoare.

Nu vreau sa mai incep propozitiile cu NU. NU este urat si atrage la randul sau un lung sir de NU.

Ma incred in instinctele mele, in principiile si ideile mele, actionez asa cum stiu eu, iubesc asa cum stiu eu, imi cresc copilul asa cum stiu eu, imi apar prietenii si ii ajut asa cum stiu eu. Am incredere in mine si in oamenii pe care ii iubesc. Tin totul sub umbrela mea, chiar daca asta inseamna sa stau eu in ploaie.

Nici eu nu stau in ploaie, deasupra mea, deasupra noastra de fapt, cineva tine intotdeauna o umbrela deschisa.

So, let me be!

Traieste fiecare zi de ca si cand ar fi ultima

2009-02-09T23:05:00.000+02:00

Ce faci in clipa in care ti se spune ca esti foarte bolnav? Nu stiu.
Stiu doar ce am facut eu. Mai intai am fost revoltata si m-am certat cu Dumnezeu si cu toata lumea. Apoi m-am ridicat de pe jos si am hotarat in nebunia mea, ca nu am timp sa fiu bolnava. De atunci traiesc!
Doar tu hotarasti ce e de facut intr-o situatie limita. Alegi varianta mea si a altor nebuni ca mine, si te lupti in fiecare zi pentru viata ta sau te asezi intr-un colt si astepti sa mori.
Pentru inceput iti recomand un film extraordinar, "The bucket list".
Viata e frumoasa, poate nu o privesti tu din unghiul bun...

Au innebunit salcamii

2009-02-08T13:28:00.000+02:00

In Bucuresti este o autentica zi de primavara. Revine obsedant in mintea mea aceasta melodie. Sper sa va placa...

The willows have gone crazy
From all the spring
They walk naked in the skies
With all their souls in exterior
And they took it out from morning
White and loaded with dew
With strong odours from the sky
Pulled out from a new mistery
The willows have gone crazy
And with their sickness all together
It seems something happened
And with all this world
Raving birds
Take out their souls from them
Wandering from many longings
Travelers between the stars
The green forest got fuddled
It's not so calm anymore
It hold the moon longish
Like a heart in the palm
You don't see my soul how it gets out
In chaotic words
The willows have gone crazy
And you want me to behave?
And you want me to behave ?

Mi-e dor de tine, Radu

2009-02-07T19:36:00.001+02:00

Am incercat sa inventez cuvinte noi si tot nu reusesc.

Toate s-au spus deja, dar nimeni nu stie sa le spuna ca mine.

Te tin de mana si totul va fi asa cum vrem noi sa fie.

Leapsa

2009-02-07T18:52:00.000+02:00

Am luat-o de la Pascal si o dau mai departe catre Sunshine, Little Miss Sunset si Nina.

Sunt … o visatoare.
As vrea … sa pot calatori mai mult.
Pastrez … mesajele de la Radu.
Mi-as fi dorit … sa fiu un om mai bun, dar lucrez la asta.
Nu imi place … sa ma cert.
Ma tem … de apa.
Aud … selectiv uneori.
Imi pare rau … cand ranesc oamenii pe care ii iubesc.
Imi plac … freziile galbene.
Nu sunt … normala.
Dansez… cand fac curatenie in casa.
Cant … oriunde si oricand, desi nu am voce.
Niciodata … nu spun niciodata.
Rar … am timp sa dorm atat cat imi doresc.
Plang cand privesc … un animal chinuit.
Nu imi place de mine pentru ca … pot mai mult dar nu ma straduiesc suficient.
Sunt confuza … cand ma trezesc dimineata.
Am nevoie... de dragoste, de fiica mea, de Radu, de prieteni, de tot ce aduc ei bun si frumos in viata mea..
Ar trebui … sa incerc sa nu mai tin totul sub control.

Despre mine intr-o sambata dimineata

2009-02-07T13:24:00.000+02:00

A mai trecut o saptamana din viata mea. Ce am facut saptamana trecuta? In fiecare zi am fost constiincioasa la birou. Eu imi vand timpul pe bani, ei se fac ca ma platesc.

In fiecare zi, timp de noua ore stau la un birou undeva in centrul Bucurestiului. Nu stau. Lucrez. Vorbesc zilnic la telefon cu oameni pe care nu ii cunosc si pe care nu vreau sa ii cunosc. Le vand lucruri care le sunt necesare sau nu. Discut cu oameni nemultumiti care au uitat sa zambeasca, au uitat sa simta, au uitat sa viseze. Vad oameni incrancenati a caror singura ratiune de a fi sunt banii, partea materiala a vietii. Cu unii dintre ei relationez chiar daca nu imi doresc asta. Fac zilnic lucruri pe care nu vreau sa le fac, dar trebuie sa le fac. Vad lucruri care ma dor, aud lucruri ingrozitoare, sunt incarcata cu probleme care nu sunt ale mele. Incerc sa ma rup de aceste lucruri, incerc sa le las in urma mea in drumul catre casa, dar nu reusesc mereu si atunci demonii celorlalti se amesteca cu ai mei si nu lasa sa dorm, nu ma lasa sa visez.

De ce nu ne mai incape orasul acesta pe toti? De ce uit ca suntem toti egali in ultima clipa indiferent ce am fost sau ce functii importante am detinut? De ce uit ca toti plecam la un moment dat de aici asa cum am venit? Ce iau cu mine dincolo? Iau energiile pe care le-am creat.

Cred ca zambetul exorcizeaza raul din mine, pentru ca raul in stare pura exista. De ce ma cred desteapta si de unde stiu eu asta? Pentru ca cea mai mare realizare a raului a fost cand ne-a facut sa credem ca el nu exista.

Cred ca trebuie sa gasesc echilibrul pierdut. Trebuie sa gasesc ceva frumos in tot, oricat de urat ar fi. Trebuie sa gasesc ceva bun in tot, oricat de rau ar fi. Trebuie sa gasesc fericirea in mine.

Cat sunt de fericita? Ma intreb in fiecare zi si ma incred in ceea ce am deja. Nu cer de la altii, am deja totul. Nu judec ca sa nu fiu judecata. Intotdeauna sunt factori care determina dezechibrul celor din jurul meu. Factori pe care nu ii cunosc si care nu ma privesc. Si eu gresesc si nu imi place sa fiu judecata. Sunt greselile mele pe care mi le asum si pentru care imi cer iertare. Imi merge rau nu pentru ca imi vrea neaparat cineva raul, ci pentru ca eu atrag raul uneori. Am observat ca atunci cand imi doresc putin, primesc mult si cand renunt sa imi doresc, primesc totul. Totul se misca, totul se schimba, important e sa nu raman blocata, sa nu ma opun.
De ce am blog? De asta am blog. Ca sa spun tot ce imi trece prin minte. Ca sa imi pastreze gandurile. Ca sa ma bucur de libertate. Libertatea de a simti, de a spune, de a iubi, de a fi asa cum vreau eu sa fiu.

Nu voi spune in final ca va doresc un week-end placut pentru ca altceva va doresc. Va doresc iubire, intelepciune si zambete. Va doresc sa ii iubiti pe cei de langa voi asa cum vreti sa fiti voi iubiti. Va doresc intelepciunea de a nu mai pune mana pe piatra atunci cand cei de langa voi gresesc. Va doresc zambet.

Priviti-va in oglinda cand zambiti, faceti acest exercitiu, nu costa nimic. Nu-i asa ca sunteti frumosi?

Inca mai cred in oameni. Poate ca sunt nebuna, dar zambesc si sunt frumoasa, iubesc si primesc inapoi dragoste neconditionata, sunt inteleapta si mi-am gasit linistea.

Nu sunt modesta, numai oamenii mediocri sunt modesti. Zambesti, sau mi se pare mie?

Am inceput gri si am incheiat verde. Verde este culoarea sperantei. Speranta nu moare niciodata. Sa fiti iubiti!