Se afișează postările cu eticheta colegi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta colegi. Afișați toate postările

luni, 25 februarie 2013

Lunea la corporatisti

Se ia o persoana fara a se identifica in timp sau in spatiu. Barbat sau femeie, nu conteaza, corporatist sa fie.
Vineri il/o recunosti dupa gradul de cadere a fetei pe masura ce se apropie sfarsitul programului. In timp ce eu ma bucur ca vine weekend -ul, persoana in cauza devine din ce in mai nervoasa si cauta pretexte pentru a mai ramane la birou. In vreme ce eu "rup poarta" cu veselia specifica zilelor de 15 iunie din copilarie ;), corporatistul/a ramane trist in usa cu o cana de cafea aproape goala in mana.
Trece si weekend -ul si vine lunea. Dimineata zgribuliti, cu canile de cafea in maini facem analiza zilelor ce au trecut, la o tigare. Persoana analizata in acest text vine in ultima clipa cu ochii umflati de plans - ea, de alcool - el. Trantesc un salut din varful buzelor si trec ca furtuna pe langa noi starnind valuri de ras sau mila, care ce-l lasa inima... In cinci minute suna telefoanele si curg email- urile cerand situatii cu termen de rezolvare ieri. Asta e razbunarea lor patetica.
In prima faza ma enervez si ma intreb ce matraguna o fi mancat persoana la micul dejun. Pe urma ma uit mai bine la ochii injectati si umflati ca doi viezuri si imi dau seama ca eu sunt proasta in ecuatia asta.
Eu vin de acasa vesela si nu neaparat odihnita, dar cu sufletul lnistit. M-am vazut cu prietenii si am exploatat la maximum cele doua zile si jumatate libere. El/ea in schimb, au masurat la pas intreaga locuinta, au studiat fiecare gaura din tavan, au socializat pe facebook cu altii asemenea lor, si si-au inecat singuratatea intr-o sticla de vin. De firma, evident! S-au maritat/ insurat cu un cont in banca, dar sunt saraci lipiti pentru ca nu au nici macar un prieten. Conduc masini scumpe, dar sunt singuri in ele si isi umplu siguratatea scarpinandu-se in nas. Dorm in paturi de firma, dar isi plang singuratatea in asternuturi cat salariul meu pe o luna. Contul cu care au oficializat relatia ii inseala pe la toate colturile si-i lasa singuri ori de cate ori au prilejul. Nu-si fac probleme ca ar putea face si ei la fel. I-au inchis in colivii de aur si au aruncat de mult cheia.
Imi dau seama, cum spuneam, ca eu sunt proasta si zambesc in nasul persoanei. Imi bate crivatul in buzunare, mai carpesc cate ceva ca sa pot darui carti oamenilor pe care ii iubesc, imi ramane prea multa luna pana la salariul viitor, dar sunt fericita.
Ce caut printre corporatisti? Nu stiu inca, dar ma distrez grozav!
Sa aveti o saptamana minunata!

marți, 1 mai 2012

Memoriile unui supravietuitor

E mai. E luna de care, in trecut,  invatasem sa ma tem pentru ca nu aducea nimic bun. Acum 5 ani un diagnostic cumplit se prabusea pe umerii mei. Acum doar o linie orizontala de pe abdomenul meu mai aminteste de acest lucru. De 5 ani e in remisie acea boala si va ramane asa pentru ca mi-am propus sa mor de batranete. :)
Anul trecut un alt diagnostic - ce-i drept mai "bland" - m-a tinut captiva intr-un pat de spital trei saptamani. O alta urma de frana in fata mortii pe abdomenul meu. Verticala de aceasta data.
Castig batalii si ma mandresc cu fiecare cicatrice - vizibila sau nu - pe care o capat. Am devenit ceea ce sunt azi si viata mea e buna acum. O voi pastra asa si voi avea mereu pregatita o tigaie pentru a lovi in cap ingerul mortii si pe oricine ar mai indrazni sa-mi tulbure linistea.
Vreau sa va multumesc voua, ingerilor din viata mea, fara de care nu as fi putut zambi acum cand scriu aceste cuvinte, oricum v-ati numi: fiica, tata, prieteni, medici, colegi... Tuturor va multumesc si va iubesc asa cum numai eu stiu sa o fac. Din tot sufletul si pentru totdeauna.

joi, 24 iunie 2010

Nervi de joi

Reguli pentru angajati, cu privire la eventualitatea in care au tupeul sa se imbolnaveasca, cu intrare in vigoare imediata:
- Daca poti sa te duci la doctor, inseamna ca poti sa vii si la birou;
- Operatiile chirurgicale sunt cu desavarsire interzise. Te-am angajat intact. Daca elimini vreun organ, se va considera indisciplina la locul de munca;
- Ce zile libere vrei? Fiecare angajat are dreptul la 104 zile libere pe an. Sambata si duminica;
- Absenta cauzata de propriul deces este un incident care poate fi acceptat ca scuza. Este necesar un preaviz de doua saptamani si pregatirea unui inlocuitor care sa va preia atributiile.
Orice intrebari, insinuari si comentarii vor fi adresate in alta parte.
Orice asemanare cu cruda realitate nu este deloc intamplatoare.


Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, 16 iunie 2010

Ramas bun, prieten drag...

Nu stiu cuvintele potrivite pentru a-ti spune cat de saraci am ramas.
Sambata trecuta vorbeam despre tine, prieten drag. Povesteam cum ai lasat stirile balta si cum, asumandu-ti riscul de a fi concediat, ai alergat sa ma ajuti. De la tine am invatat ca prietenii sunt acei oameni care vin atunci cand toti ceilalti au plecat, ca daca ceva nu te omoara, sigur te va face mai puternic, ca viata merita traita, ca nu trebuie sa treaca nicio zi fara sa zambesti si ca daca ai copii, ai totul.
Un prieten adevarat, un om implinit frumos pe plan personal, un jurnalist de scoala veche, un adevarat profesionist, Marius Zamfir.
Ne doare, Mar'sica! Ne doare pe toti plecarea ta. Ne ascundem intr-o lacrima si ne rugam pentru tine. Ramas bun, Marius... Dumnezeu sa-ti odihneasca sufletul in pace!


Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 29 noiembrie 2009

Duminica seara

Pentru inceput, voi cere iertare usilor pe care uit sa le deschid, telefoanelor la care nu raspund, viselor uitate intr-un colt de suflet, zambetelor incremenite intr-un rid, bucuriilor incorsetate de teama ca va trebui sa platesc un pret pentru ele, plimbarilor amanate.
Numar zile, ore, bani, in general tot ce se poate numara pe lumea asta. Merg pe strada cu privirea in pamant si imi ridic ochii spre cer doar ca sa vad daca e cazul sa imi iau umbrela. Uit ca sunt inconjurata de miracole si uit ca ele se intampla la tot pasul, numai eu ma incapatanez sa nu pricep nimic. Uite de asta imi cer iertare...
Nu stiu ce minune face sa functioneze acest minunat computer in seara aceasta, dar nu mai pierd vremea intrebandu-ma si scriu repede, pana nu se razgandeste.
Ce am mai facut? Am trait, am zambit, am sperat, am visat, am avut gripa, i-am scris lui Mos Craciun, am mai vorbit cu Batrana Doamna. Am redescoperit lumea minunata dintre paginile cartilor, senzatia pe care o ai atunci cand stii ca trebuie sa pui semnul intre foi si sa amani cititul, dar nu te induri si iti spui ca mai citesti o pagina si inca una si te trezesti ca s-a facut dimineata. M-a durut, am plans, am mai fost si trista uneori.
Imi doresc sa treaca timpul mai repede si sa vina Radu acasa. Imi doresc sa vina Craciunul.
Imi mai doresc sa existe macar o zi in care sa nu am nicio problema, nimic de rezolvat, nimic care sa ma supere.
Le multumesc in fiecare zi prietenilor mei minunati, oamenii care se incapataneaza sa ramana langa mine si sa ma iubeasca atunci cand merit cel mai putin.
Le spun bun venit celor care s-au oprit de curand aici. Inseamna foarte mult pentru mine, poate tocmai pentru ca acesta nu este un blog cu stiri senzationale, cu evenimente deosebite, cu o tematica anume, este casa mea virtuala, parcela mea de net, cum o numea cineva, si daca va opriti aici, inseamna ca sunteti ca mine, oameni normali intr-o lume anormala.
Mi-e dor sa scriu, mi-e dor de mine, mi-e dor de voi... Mi-e dor sa ma prostesc, sa scriu despre nimic sau despre tot, sa scriu pur si simplu.
Uitasem cat de bine e sa scrii totul asa, dintr-o suflare. Ratacisem in gand faptul ca apartin acestei comunitati de oameni buni intr-o lume rea. Mi-e bine, mi-e frumos, mi-e lumina.
Ma bantuie un cantec de azi dimineata si vreau sa-l las aici. Nu l-am gasit cat e internetul asta de mare. Il canta Ilie Stoian. Suna cam asa:
"Asadar, stimati si stimate,/ Un boldozer a intrat in carciuma Focsani/ A varsat vinul cald si tuica doua prune/ Si ne-a-ntinerit cu o suta de ani./// Carutasii, precupetii, caramidarii/ Sutii Teilor si poetii de cartier/ Au ramas fara vorbe, fara pahare/ Carciuma Focsani s-a mutat in cer/// Va aparea un bloc, ori un parc cumsecade/ Colentinele mamii lor de golani/ sa caute alte si alte duminici/ In care se intra fara bani/// Dar vine cu toamna, stimati si stimate/ Ne bate prin oase un cantec candriu/ Unde vom gasi atata uitare/ si-atata margine eu nu mai stiu/// Umbla cuvintele goale pe strada/ La bratul poetilor de cartier/ Un buldozer aseara ne-a lovit de moarte/ carciuma Focsani s-a mutat in cer."
Daca v-au placut bufonii mai poftiti si maine seara. Curtea Berarilor la ora 18.00. Carciuma Focsani s-a mutat in cer.
*sursa foto www.allposters.com

marți, 18 august 2009

Raport de activitate

Ce am mai facut in ultima vreme? Mai nimic, am fost ocupata sa traiesc.
Ce daca uneori lucrurile nu sunt asa cum ar trebui sa fie? Viata merge inainte fara sa ma intrebe daca mai pot, daca mai vreau... Trebuie sa pot... Trebuie sa vreau...
Asadar, ocupata fiind sa traiesc, fac tot felul de lucruri...
Ma incapatanez sa ma duc zilnic la birou visand la slujba ideala.
"Carpesc" computerul sperand sa vina ziua in care imi voi permite unul, nu neaparat, cat functional.
Ma privesc in oglinda ca sa imi omor timpul si constat ca timpul ma omoara pe mine. Serios, uneori ma uit la mine si nu stiu cine e femeia care ma priveste, parca nu o mai cunosc... sau parca o stiu de undeva...
Ma lupt zilnic cu cate ceva/cineva, cu mine, cu ceilalti, nu conteaza, lupta sa fie, sa simt ca traiesc.
Astept sa se intoarca preaminunata copila de la mare si recunosc ca mi-e un dor de ea de mi se taie rasuflarea.
Fac liste peste liste. De dorinte, de prioritati, de orice poate incapea pe o lista.
Ma joc cu motanul ca sa nu uit ca in adancul sufletului meu e bine ascuns copilul.
Umblu teleleu cu prietena mea incercand sa facem intr-o zi amintiri cat pentru toata vara.
In fiecare zi mi-e dor de Radu si gasim amandoi puteri nebanuite sa ne iubim asa cum numai noi stim, sa ne incapatanam sa luptam pentru vietile noastre si sa visam cu ochii deschisi, anticipand ce frumos vom imbatrani impreuna.
Citesc in fiecare zi ce scrieti pe blogurile voastre. Chiar daca nu comentez citesc in fiecare zi, sa fiti siguri de asta.
Rezist tentatiei de a ma tunde periuta si de a-mi vari cate cinci cercei in fiecare ureche.
Ascult muzica, fac cafea la ibric si o beau cu placere, fumez ca un turc, am sapte kilograme in plus, refuz sa ma incadrez in normele impuse de ipocritii din jurul meu... cam asta ar fi...
Dupa cum se vede, raportul meu de activitate nu e spectaculos. Nu fac nimic extraordinar. Fac lucruri mici, dar care insumate fac lucruri mari. Cat o viata de om normal intr-o lume anormala.

luni, 3 august 2009

Leapsa sa fie!

De la Nina adunata, inapoi la lume data...

1.Who I am?

2.What was this day like?

3.What should I do with my life?

4.What are my parents like?

5.What is love?

6.What I do in school?

7.What’s my motto?

8.What is the first thing I think first time when I wake up?

9.What is the first thing I think when I see my teachers?

10.What is my life like?


Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si altadata...

miercuri, 27 mai 2009

Happy hour

Abia am intrat pe usa si zambesc de zici ca am castigat la loto. De fapt ce am castigat eu nu se poate cumpara cu toti banii din lume.
E grozav ca dupa noua ore de munca sa iesi cu prieteni dragi la o terasa in mijlocul Bucurestiului si sa te bucuri de o seara perfecta. Sa poti vorbi despre orice iti trece prin minte, sa razi din tot sufletul, sa imparti o felie de pizza si o bere cu oameni minunati, sa te simti iubit si apreciat chiar daca iti bate crivatul prin buzunare, sa traiesti cateva ore asa cum vrei tu, sa visezi cu ochii deschisi la o lume mai buna. Asta nu se poate cumpara cu toti banii din lume.

luni, 25 mai 2009

Tu ce vrei sa fii?

Tocmai am primit un mail de la o femeie extraordinara, o buna prietena care se lupta de ani buni cu o boala cumplita, o femeie care trece peste momentele dificile cu zambetul pe buze.
M-am gandit sa postez acest mail, pentru ca sunt sigura ca gandindu-te la concediu ti-ai pus macar o data problema kilogramelor in plus.
"Acum câteva zile, intr-un oras din Franta, pe un afis cu o tanara foarte frumoasa, la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria: "În vara aceasta ce vrei sa fii: sirena sau balena?"
Se spune ca o femeie tanara, ale carei caracteristici fizice nu conteaza, a raspuns la întrebarea de publicitate în acesti termeni:
"Dragi domni. Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfini, lei de mare, oameni curiosi). Acestea au o viata sexuala foarte activa, ramân gravide si au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza. Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutreiera marile, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia, marea Barens sau recifii de corali din Polinezia. Balenele cânta foarte bine si chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante si, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, aparate si admirate de toata lumea.
Sirenele nu exista. Si daca ar exista, ar sta la coada la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problema serioasa de personalitate: "femeie sau peste?". Nu au viata sexuala, pentru ca-i omoare pe barbatii care se apropie de ele si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevarat, dar singure si triste. Oricum, cine ar vrea sa se apropie de o tipa care miroase ca un peste? Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.
PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele. Cu timpul câstigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului. Asa ca nu suntem grase, suntem teribil de culte.
De astazi, când o sa ma uit la fundul meu în oglinda, o sa ma gândesc: "Dumnezeule, ce inteligenta sunt ... "

joi, 21 mai 2009

Maine e vineri!

Si de ce ma bucur de azi? Uite-asa, pentru ca maine nu stau 9 ore in fata computerului ci 8 si jumatate. Pentru ca maine nu vorbesc la telefon cel putin 5 ore din 9, ci 4 si jumatate. Pentru ca maine va fi la fel de aglomerat autobuzul, dar poimaine e sambata si daca vecinul meu nu gaureste peretii la ora 7, poate apuc sa dorm un pic mai mult... si lista ar putea continua...
Am primit fotografia aceasta intr-un mail astazi si n-am putut sa ma bucur de ea singura. Nu ar fi minunat daca ar exista cu adevarat aceste optiuni?
Asadar, optam pentru "save weekend"! Unde fugim de-acasa?

miercuri, 6 mai 2009

Coffee, please!

Am citit mai devreme la Dili despre semaforul seismic.
Ce legatura e intre cafea si cutremur? Este, dupa cum se vede in poza. De ce beau cafea la ora asta? Pentru ca mi-a scazut tensiunea, asa ca e in scop terapeutic.
Realitatea e ca trebuia sa imi revin din soc si sa apuc sa va povestesc si voua. Cum stateam eu linistita si aplicam pentru niste slujbe pe un site specializat, intru pe una din oferte, din curiozitate. Compania, nu se stie ca scria confidential. Si citesc:
ASISTENT MANAGER
CANDIDATUL IDEAL:
Tanara, dinamica, agreabila, flexibila, disponibila, capabila sa inteleaga responsabilitatile postului, pregatirea economica este un avantaj.
RESPONSABILITATI / BENEFICII:
Secretariat, organizare evenimente, lucrul cu banca, deplasari, si disponibilitate pentru relatie personala cu directorul pe care il asista.
DESCRIEREA COMPANIEI SAU A JOBULUI:
Consultanta in afaceri si management
ANUNTUL CONTINE UN INTERVIU ONLINE CU O INTREBARE
Ati citit cu atentie descrierea jobului si responsabilitatile postului? Nu aplicati daca nu credeti ca le puteti indeplini.
Si nu am aplicat, evident! Cum adica, disponibilitate pentru relatie personala cu directorul pe care il asista? Stiti cate persoane aplicasera pentru aceasta slujba? 243!
Acum intelegeti de ce aveam nevoie de o cafea???
Hai s-auzim de bine!

miercuri, 29 aprilie 2009

Dilemele angajatului model

Vii dimineata tarziu - esti exemplu negativ.
Vii punctual - ai venit sa-ti spionezi colegii la sosire.

Esti prietenos cu colegii - vizezi popularitate ieftina.
Esti rezervat - te considera cu nasul pe sus.

Iti lauzi colegii - esti lingusitor.
Ii critici - faci pe nebunul.

Te intereseaza munca colegilor - esti bagaret.
Nu te intereseaza - nu ai habar de probleme.

Daca esti tanar - n-ai experienta.
Daca esti mai in virsta - esti sclerozat.

Stai seara tarziu - faci pe lucratorul supraaglomerat.
Pleci punctual - nu-ti dai interesul.

Te consulti cu colegii - nu esti in stare sa iei decizii.
Nu te consulti cu colegii - vrei sa tii totul in mana.

Spui bancuri - esti neserios.
Nu spui bancuri - esti plictisitor.

Pleci in concediu - nu te intereseaza soarta firmei.
Nu pleci in concediu - iti pazesti scaunul.

Insisti asupra problemelor tale - esti incapatanat.
Cedezi - esti moale.

Ai succes - ai avut noroc.
Ceva nu merge bine - bineinteles, era de asteptat.

luni, 27 aprilie 2009

Iar luni...

Nu-mi place ziua de luni. Nu-mi place indiferent cat as incerca. Dimineata zilei de luni incepe cu perna aruncata in telefoanele care suna pe birou. Ma ridic cu greu din pat si ma indrept spre bucatarie. Cafea! Prima dintr-un lung sir.
Ajung la birou si ma intampina mirosul de cafea. Ma aliniez cu cana in mana - bucataria nu ne incape pe toti - capat si eu minunata licoare si ma indrept victorioasa catre locul de fumat. Refac drumul spre bucatarie, fac plinul din nou, socializam, zambim si ma asez la birou. La noi nu functioneaza povestea cu "samba si, trabajo no". Incepe nebunia. Telefoane, mail, fax, clienti, cumperi, vinzi, rezolvi, inventezi, zambesti politicos, gasesti solutii, calmezi... A spus cineva cafea?
Plec de la birou. Aglomeratie, praf, claxoane, un singur gand ma face sa zambesc: cafea!
In sfarsit acasa! Arunc poseta - a se citi troler - si ma indrept spre cana cu cafea. Ma plimb prin casa si evaluez dezastrul. Proportiile nu mai par asa inspaimantatoare, cafeaua e minunata. Zambesc, maine e marti...
Sa aveti o seara frumoasa!

luni, 6 aprilie 2009

Daca n-ai investit intelept...


Daca ai fi cumparat in urma cu un an actiuni Nortel in valoare de 1 000 000 de dolari, acum ar valora 49 000 $.
Cu Enron, ai mai avea 16.500 $.
Cu Worldcom, ai fi in posesia a mai putin de 5.000 $.
Daca ai fi cumparat de aceeasi suma (1 000 000 $), bere Budweiser (la cutie), ai fi baut toata berea si apoi ai fi vandut cutiile goale la un pret de 10 centi per cutie (pretul actual din USA), atunci ai avea 214.000 $.
Avand in vedere cele de mai sus, sfatul meu este sa bei sanatos si apoi "recycle".

miercuri, 25 martie 2009

Life on fast forward

Buna seara!
Nu stiu voi, dar mie nu-mi ajunge timpul. O vreme am fost suficient de naiva incat sa cred ca pot tine pasul cu el, timpul. N-a mers!
Realitatea e ca nu mai am timp pentru nimic.
Spun unii ca ar exista o explicatie stiintifica pentru asta. Cica rezonanta Schumann ar fi de vina. "Timp de mii de ani, rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar. Insa, din 1980, rezonanta a inceput sa creasca incet, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cat era odinioara si de aceea nu ne ajunge ziua pentru tot ce avem de facut". Acesta a fost un citat din categoria "ce mai primim pe mail".
Radem, glumim, dar realitatea e cruda.
Voi cum va descurcati?

luni, 23 februarie 2009

Lista anti-depresie

1. Plimbati-va cu masina. Parcati la marginea drumului, puneti-va ochelarii de soare si scoateti pe geam uscatorul de par. Îndreptati-l catre masinile care vin din fata. Acum numarati cati soferi franeaza brusc în fata voastra!
2. Reîncarcati automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizata timp de trei saptamani. Cand toata lumea va fi depasit dependenta de cafea, schimbati-le cafeaua cu ESPRESSO.
3. Daca scoateti bani la ghiseul bancii, la rubrica « scopul folosirii banilor » scrieti « pentru marijuana ».
4. Cînd sunteti pe un coridor, sariti în loc sa mergeti. Apoi încercati sa numarati cate persoane se uita la voi crucis!
5. Daca sunteti la restaurant si vreti sa comandati ceva, cereti « apa plata dietetica ».
6. Sunati-va prietenii cu cinci zile înainte sa mergeti la o petrecere si apoi spuneti-le ca nu veti putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.
7. Cand scoateti bani de la ATM, apucati-va de strigat din toti rarunchii « Am castigat! Am castigat! »
8. Daca va aflati într-o gradina zoologica, luati-o brusc la fuga catre parcare strigand îngrozit « Salvati-va! Au scapat toate animalele! »
9. Daca aveti copii, la masa de seara spuneti-le ca din cauza recesiunii va trebui sa renuntati la ei!
10. La farmacie, cumparati o cutie de prezervative si dupa aia întrebati farmacistul unde este cabina de proba!

miercuri, 11 februarie 2009

Prietenii stiu de ce...

Pentru a veni in intampinarea dorintelor angajatilor, luna aceasta vom da salariile marite dupa cum urmeaza: fluturasii vor fi tipariti pe format A4, cu litere bolduite, font 36.
Va dorim numai bine!