Se afișează postările cu eticheta vara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vara. Afișați toate postările

marți, 1 mai 2012

Memoriile unui supravietuitor

E mai. E luna de care, in trecut,  invatasem sa ma tem pentru ca nu aducea nimic bun. Acum 5 ani un diagnostic cumplit se prabusea pe umerii mei. Acum doar o linie orizontala de pe abdomenul meu mai aminteste de acest lucru. De 5 ani e in remisie acea boala si va ramane asa pentru ca mi-am propus sa mor de batranete. :)
Anul trecut un alt diagnostic - ce-i drept mai "bland" - m-a tinut captiva intr-un pat de spital trei saptamani. O alta urma de frana in fata mortii pe abdomenul meu. Verticala de aceasta data.
Castig batalii si ma mandresc cu fiecare cicatrice - vizibila sau nu - pe care o capat. Am devenit ceea ce sunt azi si viata mea e buna acum. O voi pastra asa si voi avea mereu pregatita o tigaie pentru a lovi in cap ingerul mortii si pe oricine ar mai indrazni sa-mi tulbure linistea.
Vreau sa va multumesc voua, ingerilor din viata mea, fara de care nu as fi putut zambi acum cand scriu aceste cuvinte, oricum v-ati numi: fiica, tata, prieteni, medici, colegi... Tuturor va multumesc si va iubesc asa cum numai eu stiu sa o fac. Din tot sufletul si pentru totdeauna.

joi, 13 octombrie 2011

Leila

Am tot vorbit in ultima vreme despre oamenii de langa noi. Mai buni sau mai rai, crestini sau nu, lasi sau curajosi, altruisti sau egoisti, constienti de scanteia divina din ei sau nu.
Azi vorbim despre Leila. La cateva sute de kilometri distanta de mine, traieste o femeie frumoasa pe care o cunosc de treizeci de ani. Am visat impreuna, am facut planuri de viitor si promisiuni pe nu le-am tinut si, am plecat amandoua in viata cu sufletele pline de speranta.
Nu ne-am mai vazut de cincisprezece ani. Ea a ramas la malul marii. Pazeste in continuare, cu sfintenie, visele unor copile. Vorbim la telefon. Ne spunem una alteia durerile si ne bucuram de amintiri frumoase. Fata cu nume de poveste citeste Coranul. Eu, Biblia. Cu toate acestea, ma suna sa imi ureze "Craciun fericit" si ma saluta in prima zi de Paste cu cel mai sincer "Hristos a Inviat" pe care l-am auzit vreodata. Construim in continuare castele de nisip in care nu vom locui niciodata. In fiecare primavara facem planuri si visam la vacantele de altadata din Mangalia copilariei noastre.
Pentru noi timpul a stat in loc. In golful nostru si acum stau cele doua fete intinse in nisip, cu ochii in lacrimi, privind cerul plin de stele. Turcoaica cu ochi verzi plange o iubire interzisa. Cealalta fata plange a neputinta. Niciuna nu stie ca a doua zi vor pleca in directii diferite. Vor avea intotdeauna marea. Nimeni nu le poate lua asta.
Cu bine, draga mea prietena! Poate vara viitoare...

marți, 28 iunie 2011

Trei ore

Isabella traise toata viata alaturi de flacari. Pentru prima oara era in mijlocul lor. Se risipea in fasii de azur si stia ca e suficient de buna si de frumoasa pentru a face o nebunie. A daramat zidurile, i-a intins mana si el a simtit ca e binevenit. Si-au daruit unul altuia luceferii si luna si au stralucit impreuna in ceasul cel mai intunecat al noptii, cel dinaintea rasaritului de soare.
In timp ce ea ii veghea visele, un gand dur si halucinant a invadat mintea Isabellei. Realitatea ei draga i se prabusea in cap. S-a ridicat usor, si-a strans cu grija cioburile de lumina si a inteles. La jumatatea drumului s-a intors spre el simtind o durere aproape placuta. Cea mai cuminte femeie din lume a zambit trist si a pornit mai departe, fara furie si fara amaraciune, intr-o lume noua, despre care nu stia mai nimic.
Soarele crud al diminetii i-a spus morocanos "mneata!" si Isabella a zambit din nou. Trecuse atata timp fara sa se intample nimic si, deodata, cand obosise sa mai astepte si renuntase resemnata, a primit mai mult decat a visat.

sâmbătă, 11 iunie 2011

Motanul Misu - partea a II-a

Uite-asa, ca sa-i fac in ciuda lui Ion Cristoiu, care spunea la un moment dat ca bloggerii posteaza poze cu pisici si vorbesc despre ciorba de burta pe care au mancat-o ieri, astazi o sa vorbim despre motanul meu, care implineste 13 ani.
Ca este membru de familie cu drepturi depline si ca ne-a dresat perfect in tot acest timp, nu mai e nevoie sa spun. Prietenii nostri stiu de ce! Facem totul cu el, pentru el, doar pentru ca adevaratul stapan al casei sa fie multumit.
Cand ajungi acasa, te asteapta la usa si te priveste cu ochi mari. In functie de ce nemultumiri are, te pune la curent cu ce s-a intamplat in lipsa ta: castronul e gol, apa e veche sau nu mai e deloc, trebuie sa curat baia, maruntisuri de felul acesta. Dupa ce se asigura ca aceste mici neajunsuri au fost remediate, isi reia somnul linistit, obligatoriu pe perna ta. Daca indraznesti sa protestezi, te priveste intr-un fel care spune: "Nu e vina mea daca acesta e singurul loc bun din casa!" si te retragi in varful picioarelor ca sa nu deranjezi somnul stapanului.
Motanul Misu
are un radar special care il anunta cand se deschide frigiderul. In secunda imediat urmatoare e langa tine si e obligatoriu sa imparti cu el ce ai scos de acolo. N-ai inima sa il refuzi si el stie asta.
Este inteligent, entuziast si foarte comunicativ. Poseda o tehnica de manipulare dusa aproape de perfectiune. Intotdeauna doarme cu mine sau cu fiica-mea, intr-o pozitie cat mai putin confortabila pentru noi. Ocupa cel mai bun loc de la masa si nu zgarie niciodata mobila, decat daca e de calitate.
In incheiere o sa va mai spun ca exista cateva lucruri de care e bine sa tineti seama in relatia cu motanul dumneavoastra:
Cand ajungeti acasa si gasiti ziarul imprastiat in mii de bucatele, nu -l certati, intrebati-l daca a avut o zi grea;
Daca nu sunteti intr-o forma fizica de invidiat, nu traumatizati motanul, purtati macar niste pantaloni;
Cand va treziti cu el noaptea pe perna, langa dumneavoastra, ganditi-va ca a avut un cosmar;
Daca ati iesit din camera cinci minute si v-a disparut ceva din farfurie, nu e vina mititelului ci a dumneavoastra. Ochii lui mari sunt demni de toata increderea;
“Pentru a face baie unei pisici este nevoie de forta bruta, perseverenta, putere de convingere… si o pisica. Ultimul ingredient este, de obicei, cel mai greu de obtinut”. Stephen Baker;
“Pisicile stiu cum sa obtina hrana fara munca, adapost fara limitarea libertatii si dragoste fara pedeapsa”. W.L. George
“Pisicile par sa mearga pe principiul ca nu strica niciodata sa ceri ceea ce vrei”. Joseph Wood Krutch;
“Este foarte dificil sa obtii afectiunea unei pisici. Este un animal filozofic… unul care nu isi plaseaza afectiunea oriunde”. Theophile Gautier;
“Iubesc pisicile pentru ca ma simt bine in casa mea; si incetul cu incetul, acestea devin sufletul sau vizibil”. Jean Cocteau.

Noua nu ne ramane decat sa fim recunoscatoare ca facem parte din viata lui, ca ne iubeste si ca ne arata asta atunci cand avem nevoie, ca stie sa fie un bun ascultator si ca ne pastreaza secretele.

joi, 19 august 2010

M-am hotarat...

...sa mor foarte batrana.
Discutam zilele trecute cu o doamna pe care o stiu de o viata si pe care o caut doar atunci cand toate usile mi se inchid si cu greu mai gasesc un motiv pentru care sa rasara soarele din nou pe strada mea. Mi-a promis ca ma va ajuta sa gasesc acel motiv si s-a tinut de cuvant, asa cum numai ea stie. Ieri am primit pe mail de la ea, aceasta poezie:

O lunga batranete - Lucian Avramescu
Mi-e rusine sa mor,
mi-e rusine de prietenii care m-au imprumutat
cu o droaie de bani,
- spuse chefliul vesnic dator -
iata de ce
presupun ca voi trai
o lunga si zbuciumata batranete.

Asa ca m-am hotarat sa mor foarte batrana. :)

luni, 16 august 2010

...adu berea ca lesin!

...si iar mi-e foarte dor de mare, de nisipul fierbinte, de cartea pe care o tin deschisa langa mine, de tigarea care arde solemn intre degetele mele, de berea rece, de soare, de buzele tale sarate, de liniste, de mine, de tine mi-e dor...


Asculta mai multe audio Diverse