Se afișează postările cu eticheta haz de necaz. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta haz de necaz. Afișați toate postările
miercuri, 19 aprilie 2017
despre o alta plecare...
Etichete:
computere,
Craciun,
eu,
folie a deux,
haz de necaz,
lista dorinte,
miscarea de rezistenta,
my special friend,
oameni,
ploaie,
poveste,
prieteni,
RADU,
seara,
singuratate,
tacere,
tristete,
viata,
zece
vineri, 3 martie 2017
vineri, 25 noiembrie 2016
vineri, 11 noiembrie 2016
miercuri, 30 decembrie 2015
Happy New Year!!!
Etichete:
eu,
haz de necaz,
iarna,
lista dorinte,
miscarea de rezistenta,
my special friend,
oameni,
poveste,
prieteni,
seara,
singuratate,
tristete,
viata
marți, 27 ianuarie 2015
Abstract
Astazi totul pare inteligibil, dar daca incerc sa detasez sensul, el se ascunde imediat si, ma trezesc in mijlocul labirintului de supozitii derutante din mintea mea stralucitoare, care nu mai e atat de stralucitoare, ci doar ametita de atata invartit in cerc.
Etichete:
eu,
haz de necaz,
iarna,
miscarea de rezistenta,
my special friend,
oameni,
poveste,
prieteni,
seara,
singuratate,
tristete,
viata
luni, 26 ianuarie 2015
Nimicul de luni
Orice demers al meu din acest moment se aseamana cu căutarea miezului cepei: nu ma aleg decît cu lacrimi !
Etichete:
eu,
haz de necaz,
iarna,
oameni,
poveste,
seara,
singuratate,
tristete,
viata
joi, 26 decembrie 2013
miercuri, 25 decembrie 2013
"Hacker -ului", cu drag...
Apreciez efortul deosebit pe care l-ai depus intr-o astfel de zi, in incercarea - de neinteles pentru mine - de a-mi face rau direct si indirect, lovind in alte persoane.
Faptul ca in loc sa te bucuri de o sarmaluta linistita si de o bucata de cozonac incerci sa-mi rastorni lumea virtuala, denota un lucru si anume, esti singur si trist.
Nu este neaparat vina mea ca ti se intampla asta, cel putin din cate stiu eu...
Am reusit - cu greu, trebuie sa recunosc acest lucru - sa "repar" tot ce tine de retelele de socializare, dar am reusit. Ai putea sa fii mandru de mine.
Totusi e ceva ce nu inteleg... Cum ai reusit sa-mi "mesteresti" telefonul... (am rezolvat si aceasta problema intre timp) Respectele mele pentru asta!
Vreau sa intelegi ca pe mine nu ma poti speria. Nu mai ai ce sa imi iei. Mi-ai luat deja totul...
Cu toata dragostea iti urez un Craciun fericit!
Faptul ca in loc sa te bucuri de o sarmaluta linistita si de o bucata de cozonac incerci sa-mi rastorni lumea virtuala, denota un lucru si anume, esti singur si trist.
Nu este neaparat vina mea ca ti se intampla asta, cel putin din cate stiu eu...
Am reusit - cu greu, trebuie sa recunosc acest lucru - sa "repar" tot ce tine de retelele de socializare, dar am reusit. Ai putea sa fii mandru de mine.
Totusi e ceva ce nu inteleg... Cum ai reusit sa-mi "mesteresti" telefonul... (am rezolvat si aceasta problema intre timp) Respectele mele pentru asta!
Vreau sa intelegi ca pe mine nu ma poti speria. Nu mai ai ce sa imi iei. Mi-ai luat deja totul...
Cu toata dragostea iti urez un Craciun fericit!
Etichete:
computere,
eu,
haz de necaz,
iarna,
oameni,
poveste,
seara,
singuratate,
tristete,
viata
vineri, 13 septembrie 2013
Inadaptatul
Etichete:
ce mai primim pe mail,
eu,
haz de necaz,
oameni,
poveste,
prieteni,
thank god it's friday,
toamna,
viata
luni, 25 februarie 2013
Lunea la corporatisti
Se ia o persoana fara a se identifica in timp sau in spatiu. Barbat sau femeie, nu conteaza, corporatist sa fie.
Vineri il/o recunosti dupa gradul de cadere a fetei pe masura ce se apropie sfarsitul programului. In timp ce eu ma bucur ca vine weekend -ul, persoana in cauza devine din ce in mai nervoasa si cauta pretexte pentru a mai ramane la birou. In vreme ce eu "rup poarta" cu veselia specifica zilelor de 15 iunie din copilarie ;), corporatistul/a ramane trist in usa cu o cana de cafea aproape goala in mana.
Trece si weekend -ul si vine lunea. Dimineata zgribuliti, cu canile de cafea in maini facem analiza zilelor ce au trecut, la o tigare. Persoana analizata in acest text vine in ultima clipa cu ochii umflati de plans - ea, de alcool - el. Trantesc un salut din varful buzelor si trec ca furtuna pe langa noi starnind valuri de ras sau mila, care ce-l lasa inima... In cinci minute suna telefoanele si curg email- urile cerand situatii cu termen de rezolvare ieri. Asta e razbunarea lor patetica.
In prima faza ma enervez si ma intreb ce matraguna o fi mancat persoana la micul dejun. Pe urma ma uit mai bine la ochii injectati si umflati ca doi viezuri si imi dau seama ca eu sunt proasta in ecuatia asta.
Eu vin de acasa vesela si nu neaparat odihnita, dar cu sufletul lnistit. M-am vazut cu prietenii si am exploatat la maximum cele doua zile si jumatate libere. El/ea in schimb, au masurat la pas intreaga locuinta, au studiat fiecare gaura din tavan, au socializat pe facebook cu altii asemenea lor, si si-au inecat singuratatea intr-o sticla de vin. De firma, evident! S-au maritat/ insurat cu un cont in banca, dar sunt saraci lipiti pentru ca nu au nici macar un prieten. Conduc masini scumpe, dar sunt singuri in ele si isi umplu siguratatea scarpinandu-se in nas. Dorm in paturi de firma, dar isi plang singuratatea in asternuturi cat salariul meu pe o luna. Contul cu care au oficializat relatia ii inseala pe la toate colturile si-i lasa singuri ori de cate ori au prilejul. Nu-si fac probleme ca ar putea face si ei la fel. I-au inchis in colivii de aur si au aruncat de mult cheia.
Imi dau seama, cum spuneam, ca eu sunt proasta si zambesc in nasul persoanei. Imi bate crivatul in buzunare, mai carpesc cate ceva ca sa pot darui carti oamenilor pe care ii iubesc, imi ramane prea multa luna pana la salariul viitor, dar sunt fericita.
Ce caut printre corporatisti? Nu stiu inca, dar ma distrez grozav!
Sa aveti o saptamana minunata!
Vineri il/o recunosti dupa gradul de cadere a fetei pe masura ce se apropie sfarsitul programului. In timp ce eu ma bucur ca vine weekend -ul, persoana in cauza devine din ce in mai nervoasa si cauta pretexte pentru a mai ramane la birou. In vreme ce eu "rup poarta" cu veselia specifica zilelor de 15 iunie din copilarie ;), corporatistul/a ramane trist in usa cu o cana de cafea aproape goala in mana.
Trece si weekend -ul si vine lunea. Dimineata zgribuliti, cu canile de cafea in maini facem analiza zilelor ce au trecut, la o tigare. Persoana analizata in acest text vine in ultima clipa cu ochii umflati de plans - ea, de alcool - el. Trantesc un salut din varful buzelor si trec ca furtuna pe langa noi starnind valuri de ras sau mila, care ce-l lasa inima... In cinci minute suna telefoanele si curg email- urile cerand situatii cu termen de rezolvare ieri. Asta e razbunarea lor patetica.
In prima faza ma enervez si ma intreb ce matraguna o fi mancat persoana la micul dejun. Pe urma ma uit mai bine la ochii injectati si umflati ca doi viezuri si imi dau seama ca eu sunt proasta in ecuatia asta.
Eu vin de acasa vesela si nu neaparat odihnita, dar cu sufletul lnistit. M-am vazut cu prietenii si am exploatat la maximum cele doua zile si jumatate libere. El/ea in schimb, au masurat la pas intreaga locuinta, au studiat fiecare gaura din tavan, au socializat pe facebook cu altii asemenea lor, si si-au inecat singuratatea intr-o sticla de vin. De firma, evident! S-au maritat/ insurat cu un cont in banca, dar sunt saraci lipiti pentru ca nu au nici macar un prieten. Conduc masini scumpe, dar sunt singuri in ele si isi umplu siguratatea scarpinandu-se in nas. Dorm in paturi de firma, dar isi plang singuratatea in asternuturi cat salariul meu pe o luna. Contul cu care au oficializat relatia ii inseala pe la toate colturile si-i lasa singuri ori de cate ori au prilejul. Nu-si fac probleme ca ar putea face si ei la fel. I-au inchis in colivii de aur si au aruncat de mult cheia.
Imi dau seama, cum spuneam, ca eu sunt proasta si zambesc in nasul persoanei. Imi bate crivatul in buzunare, mai carpesc cate ceva ca sa pot darui carti oamenilor pe care ii iubesc, imi ramane prea multa luna pana la salariul viitor, dar sunt fericita.
Ce caut printre corporatisti? Nu stiu inca, dar ma distrez grozav!
Sa aveti o saptamana minunata!
Etichete:
colegi,
eu,
haz de necaz,
miscarea de rezistenta,
my special friend,
oameni,
viata
marți, 19 februarie 2013
My darkest nightmare
La ce sunt buni prietenii? Sa te sperie de sa te ia dracu', cum altfel?
Un foarte vechi si bun prieten, care stie ce cosmar imi bantuie noptile de cand ma stiu, a gasit de cuviinta sa imi trimita un email cu ceea ce veti vedea mai jos.
Reclama este senzationala, daca e sa judec obiectiv, doar ca nu ma asteptam sa vad tot pachetul :(
Enjoy!
Herbaria "Fears" (60 sec.) Client: Herbaria Product: Herbaria Calming tea Agency: Jung von Matt / Neckar
Etichete:
ce mai primim pe mail,
eu,
haz de necaz,
miscarea de rezistenta,
oameni,
prieteni
marți, 11 decembrie 2012
Dorinta
Te trezesti dimineata, singur ca un caine de pripas, intrebandu-te unde dracu ai gresit. Ce anume din tot ce ai facut nu este in regula si de ce nimic de tot ce ti-ai dorit nu se intampla...
Te doare capul de innebunesti pentru ca ai baut. Aprinzi o tigare cu gust funebru si iei o gura de cafea rece si amara ca sufletul tau. Te uiti cu mila la bradul rebegit din coltul casei si te intrebi inca o data, la ce bun... Sub el, ca de obicei, nu e niciun cadou. Pe Mos Craciun nu-l mai astepti de multa vreme... Astazi insa, bradul acela singur si trist ca tine, straluceste intr-un mod ciudat. Un gand tampit isi face loc in mintea ta si incerci sa il alungi repede. Revine cu o insistenta demna de o cauza mai buna. Si ce-ar fi daca? Ba nu! Lucrurile bune sunt ca moartea. Li se intampla intotdeauna celorlalti.
Si totusi... Ce ai avea de pierdut? Ai pierdut deja totul. Iti torni un pahar de whiskey, inchizi ochii si te trezesti dorindu-ti. Na, ca ai spus-o! Cuvintele se materializeaza intr-un fel ciudat. Suna a disperare amestecata cu un strop de speranta, intr-un pahar cu lacrimi. Combinatia perfecta. Te umfla rasul si te bucuri ca nu a auzit nimeni ce prostie ai scos pe gura. La dracu! Suna vantul a pustiu in viata ta si tie iti arde de prostii.
Te doare capul de innebunesti pentru ca ai baut. Aprinzi o tigare cu gust funebru si iei o gura de cafea rece si amara ca sufletul tau. Te uiti cu mila la bradul rebegit din coltul casei si te intrebi inca o data, la ce bun... Sub el, ca de obicei, nu e niciun cadou. Pe Mos Craciun nu-l mai astepti de multa vreme... Astazi insa, bradul acela singur si trist ca tine, straluceste intr-un mod ciudat. Un gand tampit isi face loc in mintea ta si incerci sa il alungi repede. Revine cu o insistenta demna de o cauza mai buna. Si ce-ar fi daca? Ba nu! Lucrurile bune sunt ca moartea. Li se intampla intotdeauna celorlalti.
Si totusi... Ce ai avea de pierdut? Ai pierdut deja totul. Iti torni un pahar de whiskey, inchizi ochii si te trezesti dorindu-ti. Na, ca ai spus-o! Cuvintele se materializeaza intr-un fel ciudat. Suna a disperare amestecata cu un strop de speranta, intr-un pahar cu lacrimi. Combinatia perfecta. Te umfla rasul si te bucuri ca nu a auzit nimeni ce prostie ai scos pe gura. La dracu! Suna vantul a pustiu in viata ta si tie iti arde de prostii.
Asculta mai multe audio soundtrack
Etichete:
Craciun,
dragoste,
eu,
haz de necaz,
iarna,
lista dorinte,
oameni,
poveste,
seara,
singuratate,
tristete,
viata
marți, 1 mai 2012
Memoriile unui supravietuitor
E mai. E luna de care, in trecut, invatasem sa ma tem pentru ca nu aducea nimic bun. Acum 5 ani un diagnostic cumplit se prabusea pe umerii mei. Acum doar o linie orizontala de pe abdomenul meu mai aminteste de acest lucru. De 5 ani e in remisie acea boala si va ramane asa pentru ca mi-am propus sa mor de batranete. :)
Anul trecut un alt diagnostic - ce-i drept mai "bland" - m-a tinut captiva intr-un pat de spital trei saptamani. O alta urma de frana in fata mortii pe abdomenul meu. Verticala de aceasta data.
Castig batalii si ma mandresc cu fiecare cicatrice - vizibila sau nu - pe care o capat. Am devenit ceea ce sunt azi si viata mea e buna acum. O voi pastra asa si voi avea mereu pregatita o tigaie pentru a lovi in cap ingerul mortii si pe oricine ar mai indrazni sa-mi tulbure linistea.
Vreau sa va multumesc voua, ingerilor din viata mea, fara de care nu as fi putut zambi acum cand scriu aceste cuvinte, oricum v-ati numi: fiica, tata, prieteni, medici, colegi... Tuturor va multumesc si va iubesc asa cum numai eu stiu sa o fac. Din tot sufletul si pentru totdeauna.
Etichete:
colegi,
doneaza din inima,
dragoste,
eu,
haz de necaz,
my special friend,
oameni,
poveste,
prieteni,
seara,
singuratate,
tristete,
vara,
viata
joi, 19 aprilie 2012
Discutie inteligenta la birou... II
Am fost foarte atenta la apelurile primite ieri. Stimata doamna "tufa" nu a mai sunat. Aparent benigna, specia "planta" mentionata in postarea anterioara, ma va face mereu sa simt acea acuta dorinta de a avea o arma in dotare.
Exista doua variante: ori a gasit pe cineva dispus sa ii vanda "praful negru de faci xeroxuri la el" fara sa-si bata capul sa-i explice ca una-i brand -ul si alta consumabilul care difera de la un copiator la altul, ori a lovit-o subitul azi-noapte si au rapit-o extraterestii, privandu-ma astfel de o discutie inteligenta desprinsa parca din scrierile lu' nenea Iancu.
In rest, numai de bine...
marți, 17 aprilie 2012
Discutie inteligenta la birou...
Salutare, oameni buni!Ma aflu la birou intr-o mirobolanta zi in care nu se intampla nimic. Sunt doar prelungirea fireasca a mobilierului din incapere.
Si cum stateam eu asa, linistita, privind fix peretele de vis a vis, suna telefonul. Ma sperii, evident. Uitasem ca exista...
Raspund cu vocea mea incantatoare, recomand firma, recomand si augusta-mi persoana si, de dincolo, s-aude glas de cucoana hotarat:
ea - hai sa traiesti!
eu - buna ziua, doamna!
ea - praf d'ala negru pentru xerox, ai?
eu - ce tip de copiator aveti, stimata doamna?
ea - d'asta, de faci xerox la el...
eu - incerc politicos sa identific ce doreste mirifica faptura de la capatul celalalt al firului
ea - ma intrerupe razand gros si imi spune: lasa, fetito, ca sun eu maine iar...
Adica, cu alte cuvinte, poate maine da de una mai isteata si ii vinde si ei un praf d'ala de faci xeroxuri la el. Ce dracu n'am priceput?
Dupa aceasta discutie de o inestimabila valoare purtata cu stimata doamna "tufa" - angajata la bugetari, daca mai aveati vreun dubiu - concluzia e ca, desi vorbim aproximativ aceeasi limba, clar ne intelegem diferit.
Hai sa aveti o saptamana senzationala! :))
miercuri, 7 martie 2012
De ce nu e sanatos sa insulti un scorpion II
Asa cum spuneam si aici nu e deloc sanatos sa insulti un scorpion.Daca devii agitat si stanjenit, sub privirea mea fixa, va trebui sa muti privirea ta pentru ca ochii mei vor patrunde pana in adancul sufletului tau.
Pot sa te atac si eu si, sa nu te superi daca intepatura mea e fatala. Stiu exact cine sunt si cine nu sunt si nu e nevoie sa mi-o spui tu.
Daca ti s-a parut ca am un comportament deschis si prietenos, mai uita-te o data in ochii mei. Pana si inamicii mei ma respecta impotriva vointei lor.
Precautia e obligatorie daca lansezi un atac impotriva mea si nu in ultimul rand, intotdeauna imi platesc datoriile.
Asculta cum vorbesc si nu te lasa indus in eroare de tonul moale al vocii mele. Intr-o secunda pot transforma totul in ceva usturator de taios.
Deopotriva, insultele si complimentele nu au absolut niciun efect asupra mea. Stiu exact ce calitati sau ce defecte am si, in cel mai fericit caz voi fi de acord cu tine. Asta daca nu te voi suspecta de motive ascunse.
Autocontrolul meu este unul de invidiat si rar vei vedea ceva pe chipul meu imobil. Sunt mandra de infatisarea mea inexpresiva. Zambesc rar, dar o fac sincer si dezinteresat.
Daca vorbesc mult si par vesela trebuie sa stii ca in interior nu vei gasi decat duritate si determinare demna, uneori, de o cauza mai buna.
Ramai in garda pentru ca nu sunt nici blanda, nici naiva. Daca imi ceri parerea nu vei obtine decat adevarul. Tu ai intrebat!. Nu fac complimente gratuite si nu spun lucruri dragute.
Sunt extrem de loiala prietenilor, dar intotdeauna voi plati politele inamicilor. Trebuie sa fim chit, nu? Macar te voi dobori, daca nu cumva imi propun sa te distrug. Uneori ofer si dobanda. Dublu, triplu, cu varf si indesat!
Sunt un specimen evoluat care "stie ca stie". Voi ierta o jignire accidentala daca stiu ca a fost facuta neintentionat.
In incheiere voi mai spune ca eu am intotdeauna ultimul cuvant, iar daca nu intelegi ce vreau sa spun, intreaba pe cineva care intelege. S-ar putea sa auzi unele povesti care sa-ti zbarleasca parul.
Din pacate, sunt sigura ca "va urma"...
marți, 14 februarie 2012
vineri, 21 octombrie 2011
Azi nu!
"Ma simt de parca s-ar fi anuntat un concurs de tras suturi in cur, iar eu nu am decat un singur picior..."Stephen King
Etichete:
eu,
haz de necaz,
oameni,
poveste,
prieteni,
seara,
singuratate,
thank god it's friday,
toamna,
tristete,
viata
vineri, 14 octombrie 2011
Fariseilor, cu drag...
Fariseu - conform dictionarului explicativ al limbii romane:1. membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populației orășenești înstărite și care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios.
2. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.
Un pacat de neiertat, alaturi de mandrie este judecarea semenilor, etichetarea lor, netinand seama de factorii care pot determina dezechilibrul celor din jur. Dumnezeu e doar la un suflet distanta. Drum drept si lumina in suflet sa aveti, dragii mei!
Etichete:
eu,
haz de necaz,
miscarea de rezistenta,
my special friend,
oameni,
prieteni,
respect,
Romania,
tristete,
viata
Abonați-vă la:
Postări (Atom)










