Gri

Bate vant de toamna...

Mi-e frig, mi-e amar, mi-e dor...

Raport de activitate

Ce am mai facut in ultima vreme? Mai nimic, am fost ocupata sa traiesc.

Ce daca uneori lucrurile nu sunt asa cum ar trebui sa fie? Viata merge inainte fara sa ma intrebe daca mai pot, daca mai vreau... Trebuie sa pot... Trebuie sa vreau...

Asadar, ocupata fiind sa traiesc, fac tot felul de lucruri...

Ma incapatanez sa ma duc zilnic la birou visand la slujba ideala.

"Carpesc" computerul sperand sa vina ziua in care imi voi permite unul, nu neaparat, cat functional.

Ma privesc in oglinda ca sa imi omor timpul si constat ca timpul ma omoara pe mine. Serios, uneori ma uit la mine si nu stiu cine e femeia care ma priveste, parca nu o mai cunosc... sau parca o stiu de undeva...

Ma lupt zilnic cu cate ceva/cineva, cu mine, cu ceilalti, nu conteaza, lupta sa fie, sa simt ca traiesc.

Astept sa se intoarca preaminunata copila de la mare si recunosc ca mi-e un dor de ea de mi se taie rasuflarea.

Fac liste peste liste. De dorinte, de prioritati, de orice poate incapea pe o lista.

Ma joc cu motanul ca sa nu uit ca in adancul sufletului meu e bine ascuns copilul.

Umblu teleleu cu prietena mea incercand sa facem intr-o zi amintiri cat pentru toata vara.

In fiecare zi mi-e dor de Radu si gasim amandoi puteri nebanuite sa ne iubim asa cum numai noi stim, sa ne incapatanam sa luptam pentru vietile noastre si sa visam cu ochii deschisi, anticipand ce frumos vom imbatrani impreuna.

Citesc in fiecare zi ce scrieti pe blogurile voastre. Chiar daca nu comentez citesc in fiecare zi, sa fiti siguri de asta.

Rezist tentatiei de a ma tunde periuta si de a-mi vari cate cinci cercei in fiecare ureche.

Ascult muzica, fac cafea la ibric si o beau cu placere, fumez ca un turc, am sapte kilograme in plus, refuz sa ma incadrez in normele impuse de ipocritii din jurul meu... cam asta ar fi...

Dupa cum se vede, raportul meu de activitate nu e spectaculos. Nu fac nimic extraordinar. Fac lucruri mici, dar care insumate fac lucruri mari. Cat o viata de om normal intr-o lume anormala.

Blogul de aur

Ca de obicei, vin si eu cu intarziere si spun iertare, dragi prieteni.

Multumesc, Cristian. Nu stiu daca meritam nominalizarea alaturi de cei care scriu zilnic si chiar au ceva de spus, dar n-o sa ma izmenesc acum si o sa recunosc ca mi-a facut placere.

Venind atat de tarziu, chiar nu mai am cum sa nominalizez la randul meu pe cineva intrucat, vorba lui Joker, toti sunt luati deja.

Multumesc inca o data si s-auzim de bine!

Tatiana Stepa s-a mutat intr-o stea...

...Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace!

Jurnal de miercuri

Bob Marley-I Wanna Love You
Asculta mai multe audio Muzica

Drumul de la birou spre casa. Autobuz. Discutii despre cum au simtit unii cutremurul. Eu nu l-am simtit. Aveam de lucru. Intru in casa si n-am cui sa spun "buna seara". Sandwich mancat in picioare in timp ce ma plimb prin casa. Televizor. Nimic. Radio. Tot nimic. Restul de cafea de dimineata. Tot in picioare. Fumez. Are un gust funebru. Dus. Inutil. O picatura de "belong". Mi-e dor de tine. Deschid fereastra. Praf. Camera mea e ca un dormitor de soldat. Totul sta nemiscat intr-o ordine perfecta. Patul imens fara nicio cuta. Mi-e dor de tine. Ma uit in jur. Din fotografii imi zambesc oamenii pe care ii iubesc. Se aude "miau" de motan. N-avem chef unul de celalalt. Ne ignoram reciproc. S-a inserat. Aud un cantec. Mi-e si mai tare dor de tine. Mi-e somn, sunt trista si departe. Ma invelesc cu o lacrima si ma ascund intr-un vis. Somn usor, dragostea mea.

Leapsa sa fie!

De la Nina adunata, inapoi la lume data...

1.Who I am?

2.What was this day like?

3.What should I do with my life?

4.What are my parents like?

5.What is love?

6.What I do in school?

7.What’s my motto?

8.What is the first thing I think first time when I wake up?

9.What is the first thing I think when I see my teachers?

10.What is my life like?


Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si altadata...

Pana in iad si inapoi

Doamne, multumesc pentru ce mi-ai dat, pentru ce mi-ai luat si pentru ce mi-ai lasat.

Sunt good girl si nu am scris nimic de 22 de zile.

Am coborat pana in cele mai intunecate cotloane ale sufletului si m-am intors impacata cu mine.

Am respirat durere, m-am hranit cu speranta si m-am spalat cu lacrimi. M-am intors si am reusit sa stabilesc un echilibru intre mine si... mine.

Nu ma lamentez, nu am timp de pierdut. Poate ca viata uneori e nedreapta si cand crezi ca ai reusit sa-ti duci crucea pana in varful muntelui, iti face vant inapoi, zambind miseleste. Te prabusesti pana in cele mai negre abisuri ale disperarii si deznadejdii si daca nu te ridici suficient de repede, esti pierdut. De cand ma stiu m-am luptat pentru ceva. Nimic nu a fost simplu in viata mea. Am platit scump pentru fiecare lucru bun care mi s-a intamplat, dar daca ar fi sa o iau de la capat as face exact aceleasi alegeri.

And the winner is: ...good girl! Multumesc fiicei mele pentru rabdare si zambete, sufletului meu pereche pentru vise, speranta si iubire, prietenei mele pentru caldura si intelegere iar voua, oameni frumosi, pentru gandurile bune si curate.