Nervi de joi

Reguli pentru angajati, cu privire la eventualitatea in care au tupeul sa se imbolnaveasca, cu intrare in vigoare imediata:

- Daca poti sa te duci la doctor, inseamna ca poti sa vii si la birou;

- Operatiile chirurgicale sunt cu desavarsire interzise. Te-am angajat intact. Daca elimini vreun organ, se va considera indisciplina la locul de munca;

- Ce zile libere vrei? Fiecare angajat are dreptul la 104 zile libere pe an. Sambata si duminica;

- Absenta cauzata de propriul deces este un incident care poate fi acceptat ca scuza. Este necesar un preaviz de doua saptamani si pregatirea unui inlocuitor care sa va preia atributiile.

Orice intrebari, insinuari si comentarii vor fi adresate in alta parte.

Orice asemanare cu cruda realitate nu este deloc intamplatoare.

Asculta mai multe audio Muzica

Ramas bun, prieten drag...

Nu stiu cuvintele potrivite pentru a-ti spune cat de saraci am ramas.

Sambata trecuta vorbeam despre tine, prieten drag. Povesteam cum ai lasat stirile balta si cum, asumandu-ti riscul de a fi concediat, ai alergat sa ma ajuti. De la tine am invatat ca prietenii sunt acei oameni care vin atunci cand toti ceilalti au plecat, ca daca ceva nu te omoara, sigur te va face mai puternic, ca viata merita traita, ca nu trebuie sa treaca nicio zi fara sa zambesti si ca daca ai copii, ai totul.

Un prieten adevarat, un om implinit frumos pe plan personal, un jurnalist de scoala veche, un adevarat profesionist, Marius Zamfir.

Ne doare, Mar'sica! Ne doare pe toti plecarea ta. Ne ascundem intr-o lacrima si ne rugam pentru tine. Ramas bun, Marius... Dumnezeu sa-ti odihneasca sufletul in pace!

Asculta mai multe audio Muzica

Nu

Sa definesc acest "NU". Nu m-am intors de pe Marte, intentionez sa mai stau acolo o vreme. Nu renunt la lupta pentru viata. Nu renunt la visele mele. Nu vreau sa ma supun regulilor celorlalti. Nu stiu cum supravietuiesc, dar o fac. Nu raman intinsa pe jos, indiferent de cate ori cad. Nu voi pleca niciodata capul. Nu renunt la blog. Nu vreau sa fac schimb de link-uri, cititorii mei sunt oameni extraordinari, ii iubesc si imi ajung. Nu ma incadrez in niciun tipar. Nu incetez sa cred in minuni.

Sunt o femeie puternica, spontana, moderata in relatiile amicale, dar nu si in cele conflictuale. Am o puternica tendinta de a domina si de a prelua conducerea. Emit multe sugestii si opinii, dar primesc putine. Negativismul meu este, de obicei, un comportament opozant fata de autoritate. De cele mai multe ori refuz sa cooperez si merg de la lipsa de bunavointa pasiva, la razvratire fata de reguli si conventii, Explodez la cea mai mica provocare, imi pierd firea usor, trantesc usi, pot fi grosolana si sunt vesnic nemultumita.

Trecutul meu nu se va sterge niciodata, m-a format ca om. E acolo si va fi mereu ca si cicatricea lunga de pe abdomen. Este acolo si imi va aminti mereu cum a fost prima zi din viata mea de dupa 21 iunie 2007. Cum spunea un personaj dintr-un film, este "urma de frana in fata mortii".

Traiesc la limita imposibilului, iubesc la limita nebuniei, visez cu ochii deschisi, zambesc in fiecare zi, ma bucur de fiecare lucru marunt, bun si frumos din viata mea, pentru ca stiu ca Dumnezeu e doar la un suflet distanta.

Cat mai departe...

Ziua de azi ar fi trebui sa fie altfel, dar nu e...

Mi-e frig si mi-e urat. Miroase a tristete si a singuratate, a inimi speriate, a suflete chinuite, a durere...

As pleca departe... Cat mai departe...

Un inger care sa imi spuna ca totul va fi bine...

Niciodata nu o sa fiu o femeie obisnuita sau normala. Imi place sa cred despre mine ca sunt una din acele femei care lasa ceva in urma lor.
Sunt multe lucruri pe care le-am amanat, lucruri pe care nu am apucat sa le fac. Sunt un om cuminte si am incercat mereu sa fac totul corect, asteptand acelasi lucru de la cei din jur. Anul acesta nu voi mai face liste, voi face pas cu pas. Nu vreau sa ma risipesc gandindu-ma la tot ce nu am. Incerc sa ma bucur de tot ce am. Nu mai caut dovezi. Dovezile nu exista. Dovezile inseamna viitor, iar viitorul inseamna maine. Eu am doar azi si credinta mea ca totul va fi bine pana la sfarsit. Vorba unuia mai destept ca mine: daca nu e bine, inseamna ca nu e sfarsitul si trebuie sa merg mai departe.
Din lipsa de ocupatie, azi m-am privit in oglinda. Am invatat ca in oglinda nu trebuie sa te privesti in ochi, dar nu m-am putut abtine. Am simtit privirea aceea ca pe o lovitura. Am simtit-o si m-am aplecat sub durerea ei. Se intampla din nou. Am simtit asta odata cu valul de adrenalina provocat de atacul de panica ce se apropia cu pasi repezi. Durerea se instaleaza si devine o parte din mine. O voi pacali si de data asta? Stiu ca durerea ma face sa iau decizii gresite, dar frica de durere ma motiveaza. Cat timp o sa treaca? De ce? Cine? Unde? Cand? Cum? Nu am raspuns la aceste intrebari. Nu inca...
Doare si tot ce mai vreau e sa dorm. Mult. Greu. Adanc. Stiu ca hotararile importante se iau dimineata, devreme, in acel ceas mai negru ca noaptea. Ceasul dinainte de o noua zi, cu nimic mai buna sau mai rea decat celelalte... doar o noua zi... o zi in care un alt inger sa imi spuna ca totul va fi bine...

Zana cea Buna

Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca ai ajuns la capatul puterilor? Sa simti ca totul in jurul tau se inchide, ca nimic nu mai e la locul lui, ca toata greutatea lumii apasa pe umerii tai? Sa simti ca vrei sa te asezi intr-un colt si sa renunti la tot?
Acum o ora renuntasem la lupta si ma pregateam sa clachez in cel mai trist fel. Acum zambesc si ma bucur ca am avut onoarea sa cunosc in viata aceasta o femeie frumoasa la chip si la suflet. Ea e Zana cea Buna.
Ea vine, te asculta si zambeste, apoi spune “O sa vezi ca totul va fi bine!”. Si e bine! E bine si e frumos si in sufletul meu acum. Lucrurile bune se intampla atunci cand te astepti cel mai putin. Privesc spre cer si da, ai avut dreptate, Zana Buna! UIte ca iese soarele printre aripile acelui inger.

It's beginning to look a lot like Christmas

"Globurile din pomul de Craciun capata pret doar cand devin veterani si sunt aduse in fiecare an din pod, tot mai uratele, dar nepretuite, pentru amintirile care traiesc in ele."

Peter Gray