Mi-e dor si doare...

Unii îngeri au aripi, dar nu au dreptul să zboare, alţi îngeri nu au aripi şi au dreptul să zboare, însă cei mai trişti îngeri au o singură aripă, iar în locul celei de-a doua a început să sângereze sufletul.

Damaged people are dangerous because they know they can survive

Jurnalistul Max Banus s-a stins din viata, miercuri seara, in urma unui stop cardiac.

Cunoscut ca unul dintre cei mai remarcabili ziaristi de la Europa Libera, Max Banus si-a inceput cariera jurnalistica la Sportul romanesc. Condamnat politic de Securitate, Banus a stat in inchisorile comuniste, de unde a fost eliberat de o organizatie americana. Prima oara a fost arestat in 1954, pentru o ancheta fotbalistica internationala. In 1958 a fost din nou arestat, pentru ca tinea discursuri impotriva regimului. Atunci a fost inchis la Jilava, iar pe post de anchetatori erau chiar sportivi de la Dinamo. A primit opt ani de inchisoare, insa a facut cinci. A fugit in Germania, unde a continuat sa fie jurnalist, la Europa Libera. Si-a luat doctoratul in management in Radio si Televiziune la Los Angeles si a revenit in tara in 1990, dupa caderea regimului. A fondat si condus trustul de presa Tinerama. Contestat de unii, hulit de altii, iubit de cei mai multi, o figura remarcabila. Respect pentru memoria acestui om remarcabil care nu a plecat dintre noi in seara aceasta, s-a mutat intr-o stea, asa cum spunea un alt om foarte drag sufletului meu.

Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace.

I'm sorry I can't be perfect

God, grant me the Serenity to accept the things I cannot change, Courage to change the things I can and Wisdom to know the difference...

ceva vechi

Am vrut sa il sterg. Nu am putut. L-am adus aici.

Doar un gand

Nu-i cuvant, nu-i fapta, care sa nu aiba ecou in eternitate. Fiecare existenta este rasplata sau pedeapsa precedentei.

Ninge

Mi-am dorit zapada aceasta cum nu va puteti imagina. E doar zapada, ar spune unii. A mai nins si cu siguranta va mai ninge din nou, ar spune altii. E minunata, spun eu.

Dupa ce te intalnesti cu moartea intre patru ochi, inveti sa pretuiesti fiecare clipa. Cand realizezi cat de usor poti pierde totul, inveti sa te bucuri de lucruri marunte. De zapada, de pisoiul mic si zgribulit cu care ma intalnesc dimineata in fata blocului, de catelul care se bucura ca ma vede in parcare, de oamenii care imi zambesc pe strada, de picaturile de ploaie, de fiecare dimineata, senina sau nu, de tot ce pana de curand credeam ca sunt lucruri banale, lucruri care mi se cuvin.

Privesc de la geamul camerei mele cum ninge. E atat de frumos! M-am incuiat aici, departe de tot si de toate. Sunt singura aici, eu si demonii mei. As vrea sa ies din casa azi si sa merg pe strazi. Sa ninga mult, sa ninga absurd, sa ninga alb si sa stearga tot, durerea, tristetea, urmele pasilor mei in zapada.

Voi iesi din casa azi. E primul lucru pe care trebuie sa il fac anul acesta. Am o lista intreaga. Inainte de a muri, vreau sa lupt pentru viata.