Sa definesc acest "NU". Nu m-am intors de pe Marte, intentionez sa mai stau acolo o vreme. Nu renunt la lupta pentru viata. Nu renunt la visele mele. Nu vreau sa ma supun regulilor celorlalti. Nu stiu cum supravietuiesc, dar o fac. Nu raman intinsa pe jos, indiferent de cate ori cad. Nu voi pleca niciodata capul. Nu renunt la blog. Nu vreau sa fac schimb de link-uri, cititorii mei sunt oameni extraordinari, ii iubesc si imi ajung. Nu ma incadrez in niciun tipar. Nu incetez sa cred in minuni.Sunt o femeie puternica, spontana, moderata in relatiile amicale, dar nu si in cele conflictuale. Am o puternica tendinta de a domina si de a prelua conducerea. Emit multe sugestii si opinii, dar primesc putine. Negativismul meu este, de obicei, un comportament opozant fata de autoritate. De cele mai multe ori refuz sa cooperez si merg de la lipsa de bunavointa pasiva, la razvratire fata de reguli si conventii, Explodez la cea mai mica provocare, imi pierd firea usor, trantesc usi, pot fi grosolana si sunt vesnic nemultumita.
Trecutul meu nu se va sterge niciodata, m-a format ca om. E acolo si va fi mereu ca si cicatricea lunga de pe abdomen. Este acolo si imi va aminti mereu cum a fost prima zi din viata mea de dupa 21 iunie 2007. Cum spunea un personaj dintr-un film, este "urma de frana in fata mortii".
Traiesc la limita imposibilului, iubesc la limita nebuniei, visez cu ochii deschisi, zambesc in fiecare zi, ma bucur de fiecare lucru marunt, bun si frumos din viata mea, pentru ca stiu ca Dumnezeu e doar la un suflet distanta.
