De ce nu e sanatos sa insulti un scorpion

Obisnuiesc sa le spun mereu oamenilor din jurul meu ca nu exista "nu pot", exista "nu vreau". Aici si acum fac o promisiune ferma. Nu voi mai spune niciodata asta.

Credeam ca e suficient sa vreau ceva si voi gasi resursele sa pot, dar nu e asa. Credeam ca am solutii pentru orice, dar nu am.

Mi se spune mereu ca sunt o femeie puternica. Sunt si fac ceea ce face o femeie puternica atunci cand oboseste. Ma opresc, ma regrupez si merg mai departe.

Ma incearca sentimente pe care nu le-am mai trait de mult timp. Frustrare, neputinta, furie. Cineva a deschis cutia Pandorei acum ceva vreme si a eliberat toti monstrii pe care ii ascunsesem acolo.

Am crezut ca pot, am crezut ca am uitat, am crezut ca nu mai doare... dar se vede ca unele rani nu se inchid niciodata...

Am crezut ca e bine sa nu caut vinovati ci solutii.

Am crezut ca daca sunt corecta vor fi si ceilalti.

Am crezut ca trebuie sa intind mana, dar am ramas cu ea intinsa.

Am crezut ca trebuie sa intorc si celalalt obraz si acum ma ustura.

Am crezut ca oamenii se schimba, dar oamenii nu se schimba peste noapte, cei mai multi sunt fundamental rai si nu fac niciun efort sa schimbe asta.
Am crezut cu tarie ca cea mai grea pedeapsa pentru cel care m-a insultat este sa dezvolte constiinta, sa priveasca adanc in sufletul lui si sa simta durerea pe care mi-a provocat-o mie si celorlalti. Asta asa e, dar pentru asta trebuie sa ai suflet, nu sa fii un pitencatrop cu par pe inima.

Exista un personaj in lumea asta mare caruia ii declar razboi si fac asta aici. A facut greseala sa ma subestimeze, sa-mi iroseasca timpul si sa ma minta. Nu este tocmai cel mai inteligent lucru sa insulti un scorpion.

Sunt furioasa in primul rand pe mine, pentru ca am crezut tot ce am spus mai sus, pentru ca am ranit-o pe fiica mea, pentru ca acum stau si scriu aici in loc sa fiu cu prietena mea care isi sarbatoreste ziua de nastere, pentru ca fac greseli si ranesc oameni pe care ii iubesc.

Am calitati extraordinare si defecte pe masura, dar cine e perfect? Furtuna emotionala a atins apogeul si temperamentul meu distrugator capata proportii amenintatoare. Nu cunosc frica si nu permit nimanui sa-mi intineze spiritul. Ma aflu intr-o zona periculoasa, sunt macinata de vinovatie si de angoase. Nu-mi place sa fac victime colaterale, nu-mi place sa ranesc oamenii pe care ii iubesc, de aceea razbunarea va fi crunta.

Stiu ca dorinta de razbunare nu este un sentiment tocmai inaltator, dar voi iesi din aceste cotloane intunecate la fel de puternica si de pura. In cazul acesta, razbunarea va aduce echilibru si va diminua stresul. E mai ieftina decat un terapeut si mai sanatoasa decat inghetata mancata noaptea cu lingura, direct din cutie.

Pastrez secrete intunecate care m-au coplesit, dar stiu ca forta mea interioara ma va ajuta sa depasesc aceasta etapa. Nu sunt mincinoasa, sunt mai degraba brutal de sincera. Sunt incredibil de loiala celor asemeni mie, celor care imi castiga respectul, si ii voi apara cu ferocitate pentru ca nu raspund decat in fata propriilor mele legi. Simtul dreptatii la mine este la fel de puternic ca si simtul razbunarii.

Pretuiesc mult libertatea si in numele ei fac lucruri de care nu sunt neaparat mandra. M-am luptat pentru libertatea mea si de aceea am multe cicatrice pe trup si in suflet. Nu oblig pe nimeni sa ma urmeze in nebunia mea si de aceea gasesc putere sa le cer iertare celor pe care ii iubesc si ii ranesc fara sa vreau.

Les jeux sont fait, rien ne va plus! Când expresia de mai sus este folosită de un crupier, ea desemnează lansarea bilei ruletei şi imposibilitatea jucătorilor de a mai paria. Acum e intre noi doi, amice, si eu nu pierd niciodata!