Portocala

Ai o relatie speciala cu portocalele de cand te stiu. Te fascineaza culoarea lor in primul rand. Este curata si proaspata. Acest fruct are ceva special. Portocala este misterioasa. Sub coaja ei se ascunde gustul si mirosul verii.
Alegi o portocala, o privesti si parca nu te induri sa o cureti de coaja. E desavarsita. Te hotarasti sa o tai un pic, cat sa iti infigi degetele in pulpa moale a fructului si desfaci incet coaja. Parfumul ei umple camera, sucul se scurge pe degetele tale si iti intra in piele. Nu arunci imediat cojile pentru ca miros frumos. Te asezi si, foarte concentrat - chiar faci o cuta intre sprancene - desfaci incet o felie si o mirosi. Inchizi ochii si o apropii de buze. Musti din ea si iti explodeaza in gura gustul inconfundabil al fructului suprem. In clipa aceea se poate prabusi lumea in jurul tau, pot cadea guverne, nimic nu conteaza. Esti tu si portocala ta.
Daca ai putea sa te privesti cu ochii mei, ai vedea cat de frumos esti. Va trebui sa ma crezi pe cuvant pentru ca am stabilit deja ca eu ma pricep si tu nu...
Ma retrag in varful picioarelor ca sa nu tulbur visul si te las sa asculti un cantecel prostut, dar care noua ne e foarte drag.

Happy Valentine Day!

un gand ce nu-i al meu...

"O pasăre cu o singură aripă

şi cu alta transformată în lanţ,
o pasăre cu o aripă rămasă să spere
şi alta pe care o tîrăşte în zbor,
o pasăre-mi trece noaptea prin somn
şi dimineaţa o găsesc răstignită
în acelaşi loc unde seara
am lăsat-o
lovindu-şi lanţul cu aripa."

Octavian Paler

Domnule presedinte...

...am stat si am privit perplexa un nebun care imi vorbea in calitate de presedinte al tarii mele. Halucinant, absurd, un cosmar.
Intre doua multumiri si o asteptare, acest personaj sinistru proiecteaza dramele sale personale si mi le serveste asezonate cu limbajul sau inconfundabil. Creierul acestui individ este la limita schizofreniei. Este iremediabil singur intr-o lume numai a lui.
Am ascultat minute in sir, domnule presedinte, un strain fara capatai care conduce un singur lucru: o gasca de golani ridicati la rang de reprezentanti ai institutiilor statului.. Am ascultat un om crud si depersonalizat, un invelis gol.
Ce ne facem, domnule presedinte? Acest discurs a fost imoral, absurd si absolut inutil. Mi s-a explicat inexplicabilul, cu o exprimare butucanoasa.
Domnule presedinte, accepta un sfat din partea mea: nu te privi in oglinda. S-ar putea sa iti vina sa te scuipi in ochi.

Mov

Se intampla sa umbli bezmetic prin lume cautandu-ti rostul. Mergi pe o strada plina de oameni si cauti ceva... pe cineva... Recunosti acea persoana inainte de a o vedea si totul capata sens. Timpul ramane suspendat si ramaneti doar voi. Viata ta incepe atunci si acolo. Ce urmeaza? Nu stii... Il iei de mana si plecati impreuna in cea mai frumoasa calatorie din cate au existat.

Iarna mamii ei de viata...

E lunga, e murdara si e prea multa. Iarna asta ma aduce in pragul nebuniei. Incep sa imi pierd rabdarea si o iau razna. N-a mai ramas nicio bucatica din omul rational pe care il stiam.
Astept cu nerabdare ziua de sambata. Imi place ziua asta. E un fel de "no man's land" intre vineri si duminica. E ziua in care poti sa faci tot ce vrei. Dar poti? Nu poti! E afara, e peste tot! E rece si urata. E murdara si plictisitoare. E in oasele mele batrane si obosite. E in mintea mea. Mi s-a lipit de retina. O aud, o simt, ma pandeste la geam si la usa. Ma scoate din minti. Imi urlu frustrarile captiva intre patru pereti. Vreau soare, vreau sa ma topesc de caldura.
Fumez o tigare cu gust funebru, beau o cafea care s-a racit pana am ajuns cu ea in camera cealalta, mi-a inghetat sufletul si am nervi. Nervi de om luat ostatic de prea multa vreme.
S-a instalat in mine o stare greu de descris in cuvinte, stare ce ma aduce in pragul nebuniei. De parca nu era suficient, durerea a devenit o parte din mine. Ma doare tot. Medicul spune: "e de la vreme, n-ai ce sa-i faci...". Injur gros si imi cer scuze. Motanul ma priveste dezaprobator. Mai aprind o tigare. Inchid ochii si incerc sa visez. N-am la ce sa visez...

Azi nu!

"Ma simt de parca s-ar fi anuntat un concurs de tras suturi in cur, iar eu nu am decat un singur picior..."

Stephen King