duminică, 12 iulie 2009

Pana in iad si inapoi

Doamne, multumesc pentru ce mi-ai dat, pentru ce mi-ai luat si pentru ce mi-ai lasat.
Sunt good girl si nu am scris nimic de 22 de zile.
Am coborat pana in cele mai intunecate cotloane ale sufletului si m-am intors impacata cu mine.
Am respirat durere, m-am hranit cu speranta si m-am spalat cu lacrimi. M-am intors si am reusit sa stabilesc un echilibru intre mine si... mine.
Nu ma lamentez, nu am timp de pierdut. Poate ca viata uneori e nedreapta si cand crezi ca ai reusit sa-ti duci crucea pana in varful muntelui, iti face vant inapoi, zambind miseleste. Te prabusesti pana in cele mai negre abisuri ale disperarii si deznadejdii si daca nu te ridici suficient de repede, esti pierdut. De cand ma stiu m-am luptat pentru ceva. Nimic nu a fost simplu in viata mea. Am platit scump pentru fiecare lucru bun care mi s-a intamplat, dar daca ar fi sa o iau de la capat as face exact aceleasi alegeri.
And the winner is: ...good girl! Multumesc fiicei mele pentru rabdare si zambete, sufletului meu pereche pentru vise, speranta si iubire, prietenei mele pentru caldura si intelegere iar voua, oameni frumosi, pentru gandurile bune si curate.