marți, 30 decembrie 2008

Elisabeta

Ea este mama mea. Sau ar trebui poate sa spun, ea a fost mama mea...
Acum cinci ani s-a mutat intr-o stea, cum spunea alt om drag mie, plecat si el acum...
Ma doare, mama. Inca ma doare. In fiecare an la fel. Durerea e aceeasi si nu ma pot obisnui cu ea.
Ma doare, mama. Ma dor cuvintele pe care nu le-ai rostit. Ma dor lacrimile pe care nu le-ai plans. Ma dor duminicile fara tine. Ma doare privirea pierduta a tatalui meu. Ma doare tacerea lui fara tine. Ma doare amintirea ta.
Nu sunt puternica, plang desi am promis ca nu o voi face. Imi spunea ca ranile se poarta cu mandrie. Uneori ma lasa sa plang si spunea ca au voie sa planga chiar si femeile puternice, dar numai un pic si numai daca nu le vede nimeni. De la ea am invatat sa ascund durerea sub un machiaj bine facut si sub o rochie bine croita. Nu sunt puternica, azi ma ascund intr-o lacrima...
Mi-e dor de femeia extraordinara care a fost mama. Mereu zambitoare si eleganta, invidiata de femei si admirata de barbati, iubita nebuneste de tata. Mi-e dor de ea...
E liniste in casa si ma doare linistea. As vrea sa fie aici si sa ma certe ca fumez prea mult in timp ce isi aprinde o tigare. Sa imi spuna ca beau prea multa cafea si sa imi ia cana zambind, spunandu-mi ca asta e treaba serioasa, pentru cunoscatori. Sa ma priveasca cu ochii ei verzi si sa imi spuna ca ma imbrac ca un pusti, ca jeansii si bocancii nu sunt potriviti pentru o doamna. Sa ma certe ca imi fac o coada in varful capului si seman cu o fantana arteziana. Sa ma certe ca pun coatele pe masa si ca scot limba la ea cand imi spune ca e inadmisibil sa vorbesc in timp ce mananc. As vrea sa fie aici pentru ca ma doare linistea...
As vrea sa fie aici si sa ii spun ca am invatat sa iubesc si sa iert. Sa imi pun capul in poala ei si sa ii vorbesc despre Ortansa si despre Radu. Sa ii multumesc pentru tot ceea ce sunt si mai ales pentru ce nu sunt. Sa ma ierte pentru tot ce am spus si nu am spus, pentru tot ce am facut si nu am facut, pentru tot ce mi-am amintit si ce am uitat. Dar nu e... si mi-e dor de ea...
Nu sunt trista, poate un pic solemna... Zambesc si ma gandesc la copilarie acum. La vremurile cand totul era simplu si marea mea problema era ca mama ma chema la masa atunci cand nu imi era foame. Cand credeam ca toata lumea e fericita pentru ca erau desene animate la televizor, cand credeam ca moartea se intampla numai in basme, ca hernia de disc e doar la unchiul meu in dotare, cand radeam impreuna cu mama de prietena ei care isi punea ochelarii pe cap si apoi ii cauta disperata prin toata casa...
Uneori, cand avea timp imi citea. Vesnic aceeasi poveste, "Ratusca cea urata ". Povestea mea preferata, pentru ca asa ma simteam privind-o. Mama era atat de frumoasa! Imi citea si cand termina zambea de fiecare data. Acum stiu ca nu sunt urata, nu ma priveam in oglinda potrivita, nu intalnisem ochii lui Radu. As vrea sa fie aici si sa ma vada cat sunt de frumoasa acum. O simt zambind...
Mi-e dor de ea si in ipostaza de bunica. Bunica Ortansei. Lumina ochilor ei. Poate ca mie a uitat uneori sa imi spuna ca ma iubeste, dar i-a oferit fiicei mele toata dragostea ei, toata caldura si bunatatea din lume. Mi-e dor de bunica Ortansei
Mi-e dor de sotia tatalui meu. De femeia frumoasa pe care tata a asteptat-o douasprezece ore pe o banca pe vremea cand eu nu eram decat un vis. De femeia care era inainte de a-mi fi mie mama. De femeia pe care tata a iubit-o mai presus de orice. E pierdut fara mama. Mi-e dor si de tatal meu asa cum era. A plecat cu zambetul lui acum cinci ani si oricat ar incerca, nu mai poate fi intreg fara ea.
A mai trecut un an. Ma doare, mama. Mi-e dor de tot ce ai fost si nu ai fost. Ma doare, si de durere ma ascund intr-o lacrima...

miercuri, 24 decembrie 2008

Leapsa cu prietenii

Buna seara tuturor!
E seara de ajun si am intrerupt pentru cateva minute pregatirile pentru Craciun ca sa ne jucam un pic. Azi avem voie sa fim copii. Jucam leapsa. Am "luat-o" de la Nina si o voi da mai departe tuturor celor care trec pe aici.

Trebuie sa raspund la trei intrebari si va invit si pe voi sa faceti la fel.
1.De ce ai blog?
2.Ce vrei tu prin blogul tau?
3.Ce astepti tu de la blogul tau?

1. Am blog pentru ca anul trecut mi-am propus sa vorbesc despre mine, despre momentul de rascruce care mi-a schimbat viata si despre limite care exista doar pentru a fi depasite. Mi-am propus sa aflu tot ce nu am am stiut si sa gasesc tot ce am cautat. Mi-am propus sa zambesc, sa sper, sa cred si sa iubesc.
2. Ce vreau eu de la blogul meu? Pot sa spun ca am obtinut ce am vrut atunci cand l-am facut. Am zambit si viata mi-a zambit inapoi. Am sperat si acum am totul. Am crezut si cineva acolo sus ma iubeste chiar si atunci cand o merit cel mai putin. Iubesc si sunt cea mai fericita femeie din lume.
Aici am plans, aici am ras, aici am descoperit oameni minunati, aici mi-am recapatat fiica si prietena, aici am fost ceruta in casatorie, am spus DA si am primit felicitarile voastre, aici discutam, aici va primesc in casa mea.
3. Astept de la blogul meu sa pastreze amintirile frumoase, sa deschida inimi si suflete, sa imi aduca prieteni noi - asa cum s-a intamplat deja - si probabil mai sunt si alte lucruri bune si frumoase pe care le va aduce acest blog.

Cam atat am avut de spus. Va amintiti cum se joaca leapsa? Am luat-o si acum o dau mai departe. Va astept si pe voi sa intrati in joc si sa fiti copii.

E seara de ajun. Mos Craciun exista! L-am vazut eu. L-am simtit atunci cand imi era greu. Obisnuiesc sa le spun celor din jurul meu atunci cand sunt tristi, ca lucrurile bune se intampla cand te astepti cel mai putin. Asa e! Mi s-au intamplat lucruri bune si frumoase atunci cand aproape imi pierdusem speranta si va multumesc. Voua celor care mi-ati aratat ca Mos Craciun exista.
Craciun fericit!

sâmbătă, 20 decembrie 2008

Tatalui meu

Father and daughter.
Year: 2000
Director: Michael Dudok de Wit
Writer: Michael Dudok de Wit
Genre:Short Animation/Drama

Plot: A father says goodbye to his young daughter. In time the daughter grows old, but within her there is always a deep longing for her father.


Miss you

vineri, 19 decembrie 2008

Testul fructelor

Imagineaza-ti ca esti in jungla si gasesti o cabana pe malul unui rau.
Intri in cabana si vezi la stanga 7 paturi mici si la dreapta o masa cu 7 scaune mici.
Pe masa sunt 5 feluri de fructe:
1. Mar
2. Banana
3. Capsuni
4. Piersica
5. Portocala

Ce fruct alegi?

Alegerea ta spune multe despre personalitatea ta!

Rezultate:
1. Mar = inseamna ca esti o persona careia ii plac merele
2. Banana = inseamna ca esti o persona careia ii plac bananele
3. Capsuni = inseamna ca esti o persona careia ii plac capsunile
4. Piersica = inseamna ca esti o persona careia ii plac piersicile
5. Portocala = inseamna ca esti o persona careia ii plac portocalele

Mda... si eu sunt in cautarea "inteligentului" care mi-a trimis testul asta!

miercuri, 17 decembrie 2008

Despre bani



Daca va intrebati ce cauta aceste doua minunate exemplare bipede aici atunci aflati ca ii avem printre noi in seara aceasta ca sa intelegeti exact la ce ma refer mai departe.
Saptamana aceasta e dedicata celor ca mine, celor care traiesc mediu pe economie.
Asa cum stim cu totii, SUA este tara tuturor posibilitatilor si Romania este tara unde totul e posibil. Bancile te anunta prin SMS-uri ca ti-au marit dobanda si preturile explodeaza in prag de sarbatori in vreme ce lumea civilizata face reduceri.
Asta n-ar fi nimic, insa tu stai ca boul respectiv vaca dupa caz, in statia de tramvai alaturi de alti ametiti care se gandesc ca si tine ca poate au noroc si mai prind apa calda cand ajung acasa si vine ditamai Q7-le - alb, neaparat alb - si te stropeste cu noroiul din balta de-ti ia juma' de ora sa intelegi ce te-a lovit. In Q7, invariabil se afla un cocalar plin de lantze si bratzele si printzesa lui minunata placata in haur. Iti vine sa te duci la ei, sa le bati in geam si sa spui cu cel mai frumos zambet din dotare: "Va rog, domnule si doamna, sunteti amabili sa ajutati un sarac, infometat, fara bani, fara serviciu, care n-are pe lumea asta decat aceasta pusca?"
Ma intrebam azi la vederea nefericitilor din Q7-le despre care vorbeam, ce mana te alege sa fii sclav cand altu-i rege. Nu, dragii mei. Daca vrei sa stii ce parere are Dumnezeu despre bani, e suficient sa te uiti doar la cei carora le-a dat banii.
Concluzia este una singura: cu bani cumperi un pat, dar nu somnul, cu bani cumperi sex, dar nu iubire, cu bani cumperi o casa, dar nu un camin, cu bani cumperi carti, dar nu cultura, cu bani cumperi pantofi Manolo Blahnik si rochie D&G, dar nu bun gust. Asa ca nu vreau sa am bani. Eu sunt bogata. Sunt iubita si sunt fericita, dorm si visez, imi cumpar carti cu mari sacrificii si le citesc cu sfintenie, am un camin si curand vom fi toti trei aici, ma imbrac cu haine de-a gata dar le pun pe mine cu gust si le port cu distinctie. Sunt cea mai bogata femeie din lume.

marți, 16 decembrie 2008

Cum sa fii nesuferit la birou

Ignora primii cinci colegi care îti dau „bună dimineata” .
Incepe ziua de lucru prin a potrivi toate ceasurile din firmă. Nu contează că sunt în alte birouri si nici că sunt agătate la 2,5 m înaltime pe perete.
Mergi în lateral spre copiator sau bătând pas de defilare.
Adresează-te cât mai incoerent poti unui subordonat si sfârseste fraza întrebându-l: „Ai înteles ? N-as vrea să fiu nevoit să-ti spun a doua oară !"
Intră într-un birou în care niste colegi tin o sedintă si, în timp ce toată lumea te priveste cu iritare crescândă, stinge si aprinde lumina repede, de vreo zece ori .
Timp de o oră adresează-te tuturor celorlalti cu "Gigel" .
Pleacă din mijlocul unei întâlniri importante, dar nu înainte de a anunta pe toată lumea ca te duci la WC să faci pipi.
În timp ce colegul de birou e plecat la masă, mută-i scaunul în lift .
Notează în agenda unui coleg - "Ora 10 a.m. – să nu uit să verific cum îmi stă în colanti ".
Umblă cu tastatura în brate prin firmă si abordează orice coleg - " nu vrei să facem schimb?"
Repeta următorul dialog cu aceeasi persoană de cel putin zece ori, la intervale scurte - " Auzi si tu? Ce? Gata, nu se mai aude!"
Vorbeste cu accent (frantuzesc, ardelenesc) în mijlocul unei conferinte importante .
Găseste aspiratorul si fă curat numai în jurul biroului tău . Cel putin două ore .
Intreabă-ti singura colegă necăsătorită, cel putin la două zile: "da’tu nu te mai măriti?"
Nu uita ca atunci când pleci seara de la birou să le urezi celor care mai au de lucru - " Noapte buna !"
Probabil n-o să poti să-ti stergi ochelarii de cravata sefului. Dar poti altceva: când te roagă să-i aduci un raport, spune-i: " Numai o clipă, să mă încalt la loc!"

O zi buna la birou, doamnelor si domnilor.

luni, 15 decembrie 2008

Eu si computerul meu greu incercat

Din categoria toata lumea se pricepe la computere, fotbal si femei.

Cu totii ne amintim de vremurile cand unitatea centrala statea pe birou cu ditamai monitorul peste. Cu mandrie va anunt ca eu posed un computer, Compaq de felul lui, care dateaza din cratacicul vechi, prima generatie in picioare. :)
Sarmanul a fost menit sa functioneze cu Windows NT sau Windows'98. Sa va mai spun ca am XP-ul instalat pe el si nici urma de antivirus? Se incapataneaza sa functioneze si stiu sigur ca numai o minune il mai poate tine in viata. El e eroul meu.
Din cand in cand, bietul de el cedeaza nervos si sucomba scotand zgomote dubioase. De fiecare data il resuscitez cu greu si sper sa nu isi dea obstescul sfarsit sub privirile mele incarcate de reprosuri.
Exemplificare. Vara trecuta l-am supus unor torturi infioratoare cand am decis ca trebuie sa curat cooler-ul. Eu. Imaginati-va ca l-am desfacut, l-am curatat si cand sa il pun la loc mi-au ramas suruburi.
Instalez si dezinstalez tot felul de chestii nefolositoare, dupa metoda next, next, finish. Si el, minunatul meu computer, se incapataneaza sa functioneze. Cum sa nu-l iubesti?
Azi insa, mi-a fost foarte greu sa ajung la un consens cu el si atunci am apelat la un amic care se pricepe. Din asta traieste de fapt. Repara greselile celor ca mine.
Problema a fost rezolvata si acum am semnat un tratat de neagresiune. Eu nu-i mai fac nimic o vreme, si el deschide o pagina de internet in mai putin de 5 minute.
In schimb, amicul meu mi-a trimis pe mail o serie de reguli pe care cica, noi utilizatorii, trebuie sa le respectam in relatia cu ei, informaticienii. Asa ca am folosit combinatia copy/paste si vi le expun si voua. Poate va vor fi de folos. Lectura placuta.


Cum poti sa-ti ajuti informaticienii.

Cand ne chemi sa-ti mutam calculatorul, asigura-te ca l-ai lasat ingropat sub o juma' de tona de carti postale, poze de-ale copiilor, animale impaiate, flori uscate, cornuri uscate si dosare patate cu cafea. Noi nu avem o viata personala si suntem adanc miscati cand putem trage o ocheada fugara prin viata ta.

Nu nota nimic. Niciodata. Putem sa redam mesajele tale de eroare de la noi.

Cand un informatician spune ca vine la tine, du-te si bea o cafea. In felul acesta nu vei fi acolo cand vom avea nevoie de parola ta.

Pentru noi, memorarea a 700 de parole de screen-saver e floare la ureche.

Cand ne suni, spune-ne ce doresti sa faci, nu ceea ce te impiedica sa faci acel lucru. Nu avem nevoie sa stim ca nu poti folosi programul cutare pentru ca, calculatorul tau nici macar nu porneste. Sau mai bine: cand ne suni, nu ne spune deloc de ce ne chemi la tine. La ce bun ne-ar putea folosi ?

Cand un informatician iti trimite un mesaj foarte important, sterge-l imediat. Erau doar teste.

Cand un informatician e la biroul lui si mananca, intra drept inauntru si varsa-ti oful. Existam doar pentru a te sluji.

Cand copiatorul nu functioneaza, cheama-ti informaticianul. Doar contine componente electronice !

Cand un informatician iti spune ca ecranele nu au cartus in ele, sustine-ti punctul de vedere.
Savuram argumentele relevante.

Cand un informatician iti spune ca va veni in scurt timp, raspunde cu un ton aspru:
"Si cam cate luni intelegi tu prin <...> ?". Acest lucru ne motiveaza.

Cand imprimanta nu vrea sa tipareasca, retrimite documentul de cel putin 20 de ori. Deseori documentele dispar in gaurile negre. Daca imprimanta nu tipareste nici dupa 20 de incercari, trimite documentul la toate celelalte 68 imprimante din institutie. Una din ele trebuie sa functioneze !

Nu invata nici un termen tehnic. Cand spui "Nu-mi merge chestia aia", stim exact ce vrei sa spui.

Daca, cablul de la mouse continua sa iti dea jos poza inramata a cainelui tau, ridica calculatorul si inghesuie cablul sub el. Cablurile de mouse au fost facute sa reziste la 20 kg.

Daca tasta spatiu nu mai functioneaza, arunca vina pe varianta noua de program. De fapt tastaturile savureaza foarte mult kilogramul de firimituri si de unghii dinauntru.

Daca primesti un mesaj care spune "Are you sure ?", fa cat de repede poti click pe butonul "Yes". La naiba, daca n-ai fi sigur, atunci nu ai face ce faci, nu ?!

Simte-te liber sa zici lucruri de genul "nu ma pricep la porcariile astea de calculatoare". Nu ne suparam cand auzim ca se face referire la arealul nostru de expertiza profesionala ca fiind porcarie.

Cand vrei sa schimbi cartusul la imprimanta, cheama-ti informaticianul. Schimbarea unui cartus de imprimanta este o sarcina extrem de complexa, si se recomanda ca ea sa fie executata doar de un inginer licentiat in fizica nucleara.

Cand te intalnesti cu un informatician duminica la aprozar, intreaba-l ceva de calculatoare. Lucram si in weekend.

Nu nota nimic din ceea ce te invatam. Ne place sa repetam la infinit aceleasi lucruri.

Cand ne semnalezi ca nu ai acces in retea, jura-te ca ai introdus parola corecta.

Calculatoarele o iau razna deseori. In loc sa ne spui ce s-a intamplat, spune-ne doar ca "a disparut chestia aia desi n-am facut nimic". Calculatoarele se aseamana cu Triunghiul Bermudelor, si noua ne plac misterele.

Pe care le-am baut...

Buna seara tuturor!
Ultimele doua ore le-am petrecut privind, vorba unui pusti din bloc, ca broasca la sudura. Ma tot uit la extrasele astea de cont pe care mi le trimit bancile - pe banii mei - si ori sunt eu tuta ori ei sunt tampiti, vorba unei prietene care are studii in acest domeniu.
Naiba stie cum si ce calculeaza ei de ma trezesc acum, in prag de sarbatori, ca tre' sa le platesc dobanda la dobanda, ca eu am calculat de mi-a dat cu virgula si nu iese neam, vorba olteanului.
Un lucru e foarte clar. Noroc ca acum cinci ani mi-am cumparat un brad artificial. Macar asta am. In rest, cozonacul merge la Credit Europe, salata boeuf la Raiffeisen si porcul la OTP. Ca de vin spumant in loc de sampanie nici nu se mai pune problema. Curge apa la chiuveta si cu putin noroc se mai sparge o conducta si apa o sa fie rose de la rugina.
Olele! vorba olteanului. (Azi sunt plina de citate din clasici inca in viata):) Pai eu de unde mai traiesc fratilor?
Am luat o pauza si inainte sa o iau de la capat mi-am amintit de o sceneta cu Horatiu Malaele. Ce face romanul cand da de belea? Face haz de necaz.
Luati si voi de radeti, ca eu una am ras de mi-au dat lacrimile.




Pauza s-a terminat. Ma intorc la calculele mele... pe care le-am baut... Dar nici asta nu am voie ca tre' sa iau medicamente.
Hai s'auzim de bine, dragilor!

vineri, 12 decembrie 2008

O seara la mine acasa

E o nebunie cum trece timpul!
Nu stiu cand s-a facut vineri. In fiecare zi a saptamanii ma trezesc si plec incrancenata catre locul unde am ales sa imi vand timpul pentru bani. In fiecare zi ma lupt. Cu oameni, cu intamplari, cu provocari, cu lipsuri. Ajung acasa prafuita, obosita, uneori trista si incerc sa fac ceva ce imi place in putinul timp ramas.
Eu fac parte din categoria "fericitilor" care beneficiaza de transportul in comun. Exista totusi un avantaj aici. Esti blocat in trafic, cobori la prima statie si... scapa cine poate. :)

Uneori ajung repede acasa, asa ca azi. Ce poti sa faci intr-un apartament de bloc? In primul rand inchid repede usa in urma mea si las afara tot ce a fost rau si urat. Ma intampina Misu, motanul. E fericit ca ma vede si ca sigur o sa ii umplu castronul cu ceva bun. De obicei Ortansa doarme cand ajung eu acasa si incerc sa nu scap totul din mana, insa de fiecare data, invariabil trantesc ceva. Sorry, I did it again!
Imi iau tigarile si cana de cafea si ma asez in fata computerului. Ascult muzica de obicei ca sa umplu cumva linistea din casa. Azi e zi de oldies.

Am crescut cu muzica anilor '50-'60. Era o adevarata placere sa ii privesc pe parintii mei, foarte tineri si frumosi pe vremea aceea, in timp ce cautau printre zecile de discuri de vinil pe care le cumparasera cu mari sacrificii. Gaseau cate o melodie care le spunea ceva numai lor, o poveste scrisa cu mult timp inainte de a aparea eu, si in ochii lor stralucea ceva. Isi zambeau si ochii lor spuneau cuvinte nerostite. Uneori dansau si imi amintesc cum se tineau in brate, parul negru si ochii stralucitori ai mamei, rasul tatalui meu... Pe urma se asezau langa mine pe canapeaua din sufragerie si imi vorbeau despre toti acei oameni minunati, ale caror voci extraordinare umpleau casa noastra. Stateam si ascultam vrajita fiecare cuvant al lor si imi intipaream in suflet momentele acelea minunate, pe care le asociam unei anumite melodii, unui anume cantaret.
In seara aceasta am gasit intamplator o melodie pe care nu o uitasem, dar o ratacisem undeva in gand.




Parintii mei s-au iubit intr-un fel extraordinar. Au fost binecuvantati cu o iubire mare si frumoasa.
Realitatea e ca mi-e dor de ei si mai presus de orice, mi-e dor de mama. Acum cinci ani a plecat dintre noi. S-a mutat intr-o stea, asa cum spunea un alt mare om plecat si el acum. O vad cu ochii mintii asa cum era atunci. Frumoasa, cu ochii ei verzi, cu fata alba incadrata de parul lung si negru. Mi-e dor de femeia extraordinara care a fost mama.
Melodia care mi-a amintit de ea s-a sfarsit. Zambesc. E o seara frumoasa si linistita.
Daca v-a placut la mine acasa, va mai poftesc si altadata...

joi, 11 decembrie 2008

Inventand cuvinte...

...pentru a putea sa spun ce norocoasa sunt sa fiu iubita de tine, dragul meu.

Situatie de viata III

Trist...
In drum spre casa am intalnit o femeie. Avea fata invinetita de lovituri recente si privirea ei, ochii aceia speriati pe care nu mi-i pot scoate din minte, s-au intersectat pentru o clipa cu ai mei. Cara niste sacose mult prea grele pentru trupul ei firav si parca nu mergea pe strada, se strecura cumva, incerca sa treaca neobservata, era doar o umbra... Infiorator...
Mi-e greu sa exprim in cuvinte ce am simtit in clipa aceea. A fost batuta probabil de sotul ei. A fost lovita de mana care ar fi trebuit sa o mangaie. A fost injurata de gura care ar fi trebuit sa o sarute...
Nu gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ce simt acum. Traim intr-o lume in care dramele se petrec la un pas de noi si nimeni nu face nimic. Nici eu nu am facut nimic. Am trecut mai departe fara sa fac nimic.
Il las pe Adrian Paunescu sa inventeze el cuvintele potrivite... Poezia se numeste "Durere femeiasca". Trist...

"V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati la altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Isi vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
si-acum, ne omoram sarguincios
si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
si credeti ca nu-i vorba despre voi.
si, totusi, este vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
si pan-adorm copiii, asteptati."

miercuri, 10 decembrie 2008

Noi

Foarte mult timp am urmarit impreuna cu fiica mea serialul "Gilmore girls". Programam totul astfel incat duminica seara la ora 20.00 sa fim in fata televizorului, asteptand cu sufletul la gura un nou episod.
Era vorba despre o tanara doamna, mama unei fete minunate. Diferenta de varsta dintre ele fiind foarte mica, practic crescusera impreuna, ca si noi... Mereu singure, gaseau motiv de bucurie in orice, pretuiau fiecare clipa petrecuta impreuna, plangeau impreuna, construiau castele de nisip in care visau sa locuiasca intr-o zi, ca si noi... Ne regaseam acolo, radeam si plangeam impreuna cu ele...
Serialul s-a terminat demult dar, in seara aceasta, dupa ce am pupat amandoi copilul, mi-am amintit o scena din film.




Acum suntem toti trei. Noi...

miercuri, 3 decembrie 2008

Inscriptie pe un inel

Situatie de viata II


Petre Tutea despre democratie:
"Singurul sistem social-politic compatibil cu demnitatea si libertatea umana, dar care are un viciu de structura: nu are niciun criteriu de selectie a valorilor la conducere".
Tot el spunea ca pe un prost, poti cel mult sa-l compatimesti.

Sunt obosita si dezamagita.
Ne vindem timpul pentru bani si ne incapatanam sa mergem in fiecare zi la serviciu.
In fiecare zi indraznim sa traim frumos, sa zambim si sa speram intr-o viata mai buna.

Concluzia unei zile la birou.
"Si ce-i inalt se face jos,
Si ce e drept, se face stramb,
De vad pe dos sunt sanatos,
Numai uratul e frumos".
"Faust"

luni, 1 decembrie 2008

Asteptand Craciunul...

M-am trezit zambind in dimineata aceasta.
E 1 Decembrie.
Le voi spune "La multi ani!", romanilor mei dragi plecati din tara. La anul vom fi impreuna, asa cum ne-am promis.

Ziua de azi mai are o semnificatie aparte pentru mine. De cand mama nu mai e printre noi, in fiecare an de 1 Decembrie, eu si Ortansa impodobim bradul. Acum astept sa se trezeasca si am emotii.
O sa aducem globurile, in special "veteranii". Globurile vechi, un pic sterse, dar nepretuite pentru amintirile care traiesc in ele.
O sa radem de Misu, motanul nedumerit, care in fiecare an se apropie cu evlavie parca de brad si miroase totul.
O sa ne certam un pic pentru ca nu ne intelegem niciodata pe care parte arata mai bine clopoteii.
O sa ne asezam apoi, un pic obosite, dar cu ochii stralucind, sa ne bem ciocolata calda cu scortisoara, ca in fiecare an.

Anul acesta am gasit colindul meu preferat intr-o interpretare un pic altfel. Chris Martin - Coldplay, cantand "Have yourself a merry little Christmas".





Intr-un fel, nu doar de Craciun, ci in tot anul care vine, bucuria pe care o daruiesti altora, se intoarce mereu la tine so, have yourself a merry little Christmas!

joi, 27 noiembrie 2008

Acasa...



Ai spus candva ca "acasa" este acolo unde sunt eu. Am vrut sa te astept aici. Bine ai venit acasa, dragul meu.
Sunt aici si te tin de mana. Am spus acum doi ani ca iti ofer timp, tot timpul din lume. Am mai spus ca eu iubesc un om liber si ca daca suntem suflete pereche intr-o zi te vei inapoia. Bine ai venit acasa, Radu.
Ne-am iubit inca dinainte de a stii ca existam. Ne-am cautat si tot Universul a conspirat sa ajungem unul la celalalt. Acum stim amandoi ca nimeni si nimic nu ne poate desparti. Cand vrei ceva, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale.
Iti amintesti povestea pe care ti-am spus-o pe 20 decembrie 2006? Ti-o spun din nou, acum cand te intorci acasa, la mine.


A fost odata o pasare... Impodobita cu o pereche de aripi desavarsite si pene stralucitoare, colorate si minunate. In sfarsit, o vietate creata sa zboare libera in cer, sa-i bucure pe cei care o zaresc.Intr-o zi, o femeie vazu pasarea si se indragosti de ea. Ii urmari zborul cu gura cascata de uimire, cu inima batandu-i mai repede, cu ochii stralucindu-i de emotie. Se indemna sa zboare impreuna cu ea si amandoua calatorira prin cer intr-o armonie desavarsita. Ea admira, venera, proslavea pasarea.Dar ii veni atunci atunci un gand: poate ca pasarea voia sa cunoasca cine stie ce munti indepartati. Si femeia se simti infricosata. Infricosata ca nu va mai putea simti niciodata acelasi lucru pentru alta pasare. Si se simti invidioasa, invidioasa pe capacitatea de zbor a pasarii.Si se simti singura.Si cugeta: "Am sa instalez o capcana. Data viitoare cand va veni pasarea, ea nu va mai pleca."Pasarea, indragostita si ea, reveni a doua zi, cazu in capcana si fu inchisa in colivie.Si ea privea zilnic pasarea. Avea la dispoziti obiectul pasiunii sale si-l arata prietenelor ei, care comentau: "Dar tu esti cineva care are totul." Intre timp, incepu sa se produca o ciudata transformare: cum avea pasarea la dispozitie si nu mai era nevoita sa o cucereasca, isi pierdu interesul pentru ea. Pasarea, nemaiputand sa-si dea glas sensului vietii sale, incepu sa slabeasca, pierzandu-si stralucirea, se urati - si femeia nu-i mai dadea nicio atentie, multumindu-se doar sa o hraneasca si sa-i curete colivia.Intr-o buna zi pasarea isi dadu duhul. Femeia fu cuprinsa de o adanca tristete si-si ducea zilele cu gandul la ea. Nu-si amintea insa de colivie, isi aducea aminte doar de ziua cand o vazuse pentru prima oara zburand multumita printre nori.Daca s-ar fi observat pe sine insasi, ar fi descoperit ca ceea ce o emotiona atat de mult la pasarea aceea era libertatea ei, energia aripilor ei in miscare, nu trupul ei fizic.Fara pasare, si viata ei isi pierdu sensul si moartea veni sa-i bata la usa. "De ce ai venit?", o intreba ea pe moarte."Pentru ca tu sa poti zbura iarasi cu pasarea in cer", raspunse moartea. "Daca ai fi lasat-o sa plece si sa se intoarca nestanjenita, ai fi iubit-o si ai fi admirat-o si mai mult; acum insa ai nevoie de mine ca sa o reintalnesti."

Nu am spus eu povestea, a spus-o Paulo Coehlo.
Eu doar te iubesc asa cum numai eu stiu sa te iubesc.
Bine ai venit acasa, Radu.

miercuri, 26 noiembrie 2008

Minunata mea fiica

As vrea sa existe o metoda dupa care sa ne crestem copiii. Din pacate uneori gresim si simtim cum ne aluneca printre degete...
Ii trimitem in viata incarcati cu visele lor si sperantele noastre. Nici nu ne imaginam ce presiune punem pe sufletele lor nevinovate. Le dorim binele si nu ne dam seama ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Si uite asa, aflam ca nu cereau mult de la noi. Doar dragostea noastra neconditionata.
Cineva mult mai destept ca mine spunea ca arta de a fi parinte este arta de a nu uita ca am fost copii.
Bine ai venit acasa, copile drag.




Schoolbag in hand, she leaves home in the early morning
Waving goodbye with an absent-minded smile
I watch her go with a surge of that well-known sadness
And I have to sit down for a while
The feeling that I'm losing her forever
And without really entering her world
I'm glad whenever I can share her laughter
That funny little girl

Slipping through my fingers all the time
I try to capture every minute
The feeling in it
Slipping through my fingers all the time
Do I really see what's in her mind
Each time I think I'm close to knowing
She keeps on growing
Slipping through my fingers all the time

Sleep in our eyes, her and me at the breakfast table
Barely awake, I let precious time go by
Then when she's gone there's that odd melancholy feeling
And a sense of guilt I can't deny
What happened to the wonderful adventures
The places I had planned for us to go
(Slipping through my fingers all the time)
Well, some of that we did but most we didn't
And why I just don't know

Slipping through my fingers all the time
I try to capture every minute
The feeling in it
Slipping through my fingers all the time
Do I really see what's in her mind
Each time I think I'm close to knowing
She keeps on growing
Slipping through my fingers all the time

Sometimes I wish that I could freeze the picture
And save it from the funny tricks of time
Slipping through my fingers

Slipping through my fingers all the time

Schoolbag in hand she leaves home in the early morning
Waving goodbye with an absent-minded smile


P.S. Multumesc, Natalia! Acum stiu de ce ascultai melodia aceasta la birou.

luni, 24 noiembrie 2008

Prima zi din restul vietii mele

Daca te-ai oprit si vrei sa imi asculti gandurile, apasa play!
Acum paseste incet si afla ca...




Daca as putea sa ma intorc in timp...
M-as fi odihnit atunci cand ma simteam rau. Pamantul nu s-ar fi oprit in loc daca eu nu m-as fi dus la serviciu pentru o zi.
As fi ars lumanarea parfumata de pe biroul meu, in loc sa o las sa se prafuiasca si sa se deformeze.
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult.
As fi invitat prieteni la masa chiar daca nu era curat in casa.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe tata povestind din tineretile lui.
I-as fi spus mamei cat de mult o iubesc.
I-as fi aratat fiicei mele cat o iubesc ca sa nu spuna si ea peste ani "i-as fi spus mamei cat de mult o iubesc"...
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba fara sa ma gandesc ca sunt furnici si alte vietati acolo.
As fi plans mai putin si as fi ras mai mult.
As fi invatat sa ma iert ca sa pot cere celorlalti iertarea.
As fi trait fiecare zi de ca si cand ar fi fost ultima.


Am primit a doua sansa la viata anul trecut.

Nu trebuie sa ma intorc in timp. Pana acum am facut ce trebuia sa fac. Acum e timpul sa fac ce vreau.
Voi lupta pentru dragostea fiicei mele. Ea a inceput prin a ma iubi, a continuat prin a ma uri si cu putin noroc, ma va ierta.
Il voi iubi pe Radu asa cum doar eu stiu sa il iubesc. Mai presus de legile omenesti, de frontiere, de legile firii.
Voi invata sa spun "iarta-ma".
Ma voi lupta cu toti demonii mei si voi iesi invingatoare.
Nu voi adormi niciodata suparata.
Ma voi impaca cu Dumnezeu.
Voi pretui oamenii minunati din jurul meu. Prieteni vechi sau noi...
Voi sarbatori Craciunul.
Voi face tot ce am vrut si nu am putut.
Voi afla tot ce nu am stiut.
Voi cauta tot ce nu am gasit.
Inainte de a muri, voi lupta pentru viata.

duminică, 23 noiembrie 2008

De ce iubim barbatii... (Mircea Cartarescu)

Pentru ca scriu poezii, cantece si carti dedicate noua.
Pentru ca niciodata nu ne inteleg, dar nu renunta la asta niciodata.
Pentru ca vad frumusetea in femei, cand femeile au incetat de mult timp sa vada vreo frumusete in ele insele.
Pentru ca pot reproduce ecuatii matematice si fizice lungi, complicate, machiavelice sau incredibile, dar pot sa ramana fara vreo solutie cand vine vorba de femei.
Pentru ca traiesc ca sa ne faca sa zambim.
Pentru ca nu le e niciodata frica de intuneric.
Pentru ca nu le pasa cum arata sau daca imbatranesc.
Pentru ca ne fac sa radem.
Pentru ca insista sa faca si sa repare lucruri pentru care nu au pregatire, cu increderea naiva a unui adolescent care stie de toate.
Pentru ca spun povesti foarte frumos.
Pentru ca le e frica sa cheleasca.
Pentru ca intotdeauna stii ce gandesc si intotdeauna spun exact ce vor sa spuna.
Pentru ca abilitatea lor de a visa este probabil cea mai mare resursa de energie intacta de pe planeta.
Pentru ca fac mari eforturi sa ascunda, fara succes, ca sunt fragili si umani.
Pentru ca fie vorbesc prea mult sau deloc.
Pentru ca intotdeauna isi termina mancarea din farfurie si sunt recunoscatori pentru asta.
Pentru ca sunt intotdeauna capabili sa invete si sa se schimbe.
Pentru ca sunt exploratori si visatori de neintrecut.
Pentru ca ne pot privi in ochi si sa ne topeasca instantaneu.
Pentru ca vor sa fie omnivori ori asceti, razboinici sau amanti, artisti sau generali, dar nu fac compromisuri.
Pentru ca pentru ei nu exista niciodata prea multa adrenalina.
Pentru ca dupa toate intamplarile, nu pot trai fara noi, oricat de tare ar incerca.
Pentru ca sunt aproape de noi cand avem nevoie de ei.
Pentru ca sunt intr-adevar pe atat de simpli pe cat afirma ca sunt.
Pentru ca le plac lucrurile extreme si atunci cand ajung acolo, noi suntem gata sa-i prindem.

Pentru ca sunt destepti, tandri si puternici.
Pentru ca ii iubim, si doar un barbat ar gandi ca acest lucru necesita explicatie.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Asasinat din entuziasm

O tanara doamna, pe care se intampla sa o cunosc si sa o apreciez, a tras un semnal de alarma pe blogul ei inca de ieri. De atunci nu ma pot gandi decat la asta.
Anul trecut am fost diagnosticata crancen. Cancer de col uterin.
Dupa ce am trecut prin toate fazele, de la negare la revolta, dupa ce m-am certat cu Dumnezeu, cu lumea intreaga, dupa ce i-am ranit pe toti cei care mi-au ramas aproape, dupa ce am primit iertarea si dragostea lor neconditionata, am inteles.
Am inteles ca nu trebuie sa cautam vinovati, ci solutii.
Am inteles ca o boala nu vine din senin, ti se da. Asa, ca un semn ca nu e in ordine ceva in viata ta. Ca o a doua sansa, daca vreti.
Am inteles ca daca ai toti banii din lume nu poti cumpara cu ei dragoste, prieteni, sanatate. Acestea sunt adevaratele comori.
Din nefericire insa, unii nu au inteles asta. Sunt cativa oameni, nu oameni, sa le spunem pitecantropi cu par pe inima, care in numele banilor pregatesc un genocid. Cu acordul nostru, al mamelor de fete.
Vorbim acum de Gardasil, doamnelor si domnilor. Vaccinul minune, spun ei. Crima spun eu.
Am si eu o fiica. Are 19 ani si o iubesc ca pe lumina ochilor. Credeti ca nu as face orice pentru ea? Mi-as da viata, dar niciodata nu as lasa-o sa faca acel vaccin. Nu as condamna-o la moarte sigura.
Ignoranta ucide. Inainte de a semna ca sunteti de acord sa distrugeti viata fiicelor voastre cat ati citit, cat ati intrebat, cate nopti ati stat sa va ganditi daca e bine sau nu? Apare un imbecil la televizor, lider de opinie deh, si milioane de bipezi fara personalitate proprie iau de bun tot ce spune el. De ce? "Pentru ca e medic domne! D-aia!".
Vi se baga pe gat moartea, frumos poleita ce-i drept, in invelis de promisiuni desarte si voi spuneti frumos, multumesc.
Ce veti face cand vor aparea reactiile adverse ale acestui vaccin? Ele exista, dar prea putini vorbesc despre ele. Ce veti face cand veti simti suferinta in ochii fiicei voastre paralizata, sau cu grave leziuni cerebrale? Cum veti privi acei ochi? Cum veti putea trai cu moartea copilelor nevinovate? Iti vei dori atunci nu sa mori ci sa fi murit deja.
E timpul sa ne trezim oameni buni. E timpul sa gandim cu creierele proprii, sa trecem totul prin sita bunului simt si a ratiunii. Internetul e plin de marturii si imagini ale fetitelor nenorocite de promisiuni desarte. Fa-ti timp si cauta. Renunta la o telenovela si salveaza viata fiicei tale.
Urmareste filmuletele de mai jos. Nu dureaza mult. Sunt mii pe internet. Mi-a fost greu sa aleg doar trei dintre ele.
La intrebarile fundamentale "de ce?" si "in ce scop?", romanul raspunde "d-aia!".
Eu spun NU! Tu ce alegi?






vineri, 21 noiembrie 2008

situatie de viata intalnita azi

Am o problema cu oamenii care se numesc crestini si dau lectii de iubire, moralitate, vorbesc despre cum sa intorci si obrazul celalalt, iar daca ai o opinie diferita de a lor sunt gata sa te sfasie.
Sunt crestina si am invatat de la bunica mea, ca Dumnezeul meu e bun si iarta. Nu am fost invatata sa-mi fie frica de El. Simt iubirea Lui. Stiu ca ma iubeste chiar si atunci cand merit cel mai putin. Asta pentru ca El stie ca atunci am cea mai mare nevoie.
Invata sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Invata sa crezi, sa speri si sa iubesti. Abia atunci, daca te crezi curat, arunca piatra.
Mai gandeste-te...

miercuri, 22 octombrie 2008

A beautiful mind...

"Perhaps it is good to have a beautiful mind, but an even greater gift is to discover a beautiful heart. You are the reason I am. You are all my reasons."

"- How big is the universe?
- Infinite.
- How do you know?
- I know because all the data indicates it's infinite.
- But it hasn't been proven yet.
- No.
- You haven't seen it.
- No.
- How do you know for sure?
- I don't, I just believe it.
- It's the same with love I guess..."








I will watch you
In the darkness
Show you love will
See you through
When the bad dreams
Wake you crying
I'll show you
All love can do
What love can do

I will watch through the night
Hold you in my arms
Give you dreams where none will be
I will watch through the dark
'Til the morning comes
All the light
I'll take you through the night to see
The light
Showing us all love can be

I will guard you
With my bright wings
Stay 'til your heart
Learns to see

All love can be...

duminică, 19 octombrie 2008

I believe in you...

I'm not moving...

"...How can I move on when I'm still in love with you?
Cause' if one day you wake up and find that your missing me and your heart starts to wonder where on this earth I could be,
Thinking maybe you'd come back here to the place that we'd meet then you'd see me waiting for you on the corner of the street
So I'm not moving..."
Lyrics from The Script - The man who can't be moved"

duminică, 12 octombrie 2008

I'm speachless...

Just listen...

Romania - Lesson 4

Old Bucharest - Little Paris
Assembly of pictures in the history of Bucharest which include everyday life of Bucharest, monuments, and others. Music: Cristian Vasile-Zaraza


Sunday afternoon without Radu

I am the woman who always smile, even when her heart is broken. And the one that could always brighten up your day, even if she couldn't brighten her own.

Miss you like crazy...
I can hardly remember to breath untill you call me.

Today, I want to find the courage deep inside, to walk right up to your door. Maybe you need me just to hold you and whisper in your ear these words that are old as time... I love you...


sâmbătă, 11 octombrie 2008

joi, 9 octombrie 2008

miercuri, 8 octombrie 2008

miercuri, 1 octombrie 2008

Oare cum e mai bine?



Nu privi, s-ar putea sa vezi.

Nu asculta, s-ar putea sa auzi.

Nu gandi, s-ar putea sa afli.

Nu lua hotarari, s-ar putea sa gresesti.

Nu umbla, s-ar putea sa te impiedici.

Nu alerga, s-ar putea sa cazi.

Nu te schimba, s-ar putea sa progresezi.

Nu trai, s-ar putea sa mori.

luni, 29 septembrie 2008

Luni...



Avea dreptate Chilian, ce zi de c...t...

O zi in care nu se intampla nimic, insa paradoxal, se intampla totul...

M-am trezit privind cu ura catre ceas, am baut o cafea si am fumat la fereastra privind catre blocul gri din fata mea.
Ma grabesc, evident nu curge apa calda la ora aceasta. Azi cu ce dracu' ma mai imbrac? Arunc ceva pe mine si alerg sa prind autobuzul. Nu-l prind. Mai stau 15 minute alaturi de o gloata de copii cu mamele aferente si vreo doua pensionare rebegite, care discuta cu aprindere despre tipul de otet pe care il folosesc la gogosari. Si se scumpesc si gazele, draga....

Ajung la birou gata obosita, sifonata si cu pantofii murdari de praf. Obisnuiam sa iubesc orasul acesta. Asa cum e el, plin de praf, agitat. Aici m-am nascut si nu stiu sa locuiesc in alta parte. Nu pot si nu vreau asta. Imi doresc sa se intample o minune si sa dispara mizeria din el, sa gasesc dimineata cladiri vopsite in culori vesele, sa ma pot aseza pe o banca si sa privesc un copac inflorit, sa vad oamenii zambind. Stiu, nu exista minuni...

Sunt obosita, nervoasa si un pic nesuferita. Toti suntem asa. Ar trebui sa nu mai cautam vinovati, ci solutii. Am putea incepe cu un zambet. Ce-ar fi?

sâmbătă, 23 august 2008

Singuratate

Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi “bună seara”
voi nu ştiti ce-nseamnă
să intri pe o uşa tăcând.

Octavian Paler
(Scrisori imaginare)

vineri, 22 august 2008

Apus



















Privesc acest apus si visez acel rasarit...


sâmbătă, 19 iulie 2008

Trebuia doar sa respecti instructiunile de folosire...

Femeia Scorpion are o frumuseţe profundă, misterioasă. E fascinantă, mandră şi perfect stăpană pe sine, dar are un singur regret ascuns: că nu s-a născut bărbat. Femeile din Scorpion au un dispreţ profund pentru membrele sexului lor care eşuează în rolurile de iubită, soţie şi mamă. O plutoniană îşi va controla dorinţa de a domina şi va oferi o interpretare splendidă a feminităţii, cu mult mai mult rafinament decît femeile dure din Berbec, Leu sau Săgetător. Ea va face asta la începutul relaţiei. S-ar putea să existe exemple de bărbaţi care au avut o surpriză neplăcută după ce şi-au scuturat orezul nuntaşilor din păr şi au îndepărtat păienjenişul iluziilor de pe ochi. Spre deosebire de femeie din Berbec, de exemplu, Scorpioana îşi va ascunde forţa şi va vrăji un bărbat cu parfumul greu al privirii ei exotice în timp ce îi permite să-i ofere un foc de la bricheta lui. Asta e mult mai sexy decît să aprindă ea însăşi un chibrit şi să-i sufle fumul în faţă, iar ea e conştientă de asta. Nu te aştepta ca ea să cadă pe spate ca reacţie la avansurile tale. Să nu te aştepţi să bată din gene şi să te adore cu devotament orb. Multe dintre aceste femei sînt băieţoase şi nici măcar nu au gene foarte lungi. Dealtfel, cu ochii aceia superbi, misterioşi, care îţi pot citi în suflet, nici nu are nevoie de accesorii. Şopteşte-i la ureche ceva romantic, care ar topi complet orice altă fată, şi ea îţi va arunca o privire intensă, străpungătoare, care va vedea adevăratele tale intenţii. E un adevărat aparat de radiografii, aşa că nu flirta. Dacă nu eşti serios, nu faci decît să-i iroseşti timpul şi să o insulţi. Nu te-aş sfătui să insulţi un Scorpion. Nu e sănătos. Dacă nu înţelegi ce vreau să spun, întreabă pe cineva care înţelege. S-ar putea să auzi unele poveşti care or să-ţi zbîrlească părul.Nu trebuie să uiţi că această femeie fatală îşi poate ascunde forţa răzbunătoare sub un surîs sfios, un comportament blînd şi o voce mai şoptită decît a lui Marilyn Monroe. E bine să reţii asta, dacă vrei s-o îmblînzeşti, dar să te protejezi împotriva ei... sau amîndouă. Poţi să fii sigur că furiile Iadului sînt dulci zîne pe lîngă o femeie din Scorpion care a pierdut controlul asupra emoţiilor ei plutoniene. Nativa poate fi dominatoare şi tiranică, sarcastică şi frigidă, pentru ca, în clipa următoare să devină fierbinte ca un cuptor. Poate urî veninos, ucigător şi poate iubi cu ferocitate, abandonîndu-se total. De un lucru poţi fi sigur: nu e nicodată "călduţă", între cele două extreme.Scorpioana are un dar care îţi poate da fiori pe şira spinării. E o formă neobişnuită de magie neagră, pe care o poate folosi cu atîta măiestrie încît poţi jura că e vrăjitorie. Ai prea puţine şanse de scăpare din clipa în care ochii ei îi întîlnesc pe ai tăi. Datorită celui de-al şaselea simţ, ea poate recunoaşte deseori un viitor partener de la prima privire şi, nu se ştie cum, va transfera instantaneu această percepţie spre tine. Reacţiile tale nu pot fi decît două. Vei fi prins fără scăpare în vraja ei şi dus vei fi, alunecînd într-o spirală ameţitoare spre capitularea necondiţionată, sau te vei speria de moarte şi-ţi va veni s-o rupi la fugă ţipînd după ajutor. De ce atîta grabă? Mai stai puţin. S-ar putea să afli ce înseamnă să trăieşti cu adevărat. Ea ştie şi te va învăţa şi pe tine. Oricum, ar trebui să fii flatat că te consideră demn de acea privire ciudată. Această femeie nu găseşte nicio scuză unui bărbat slab. Ea caută ambiţie şi curaj. Vrea un bărbat care să o domine şi să o facă să fie mîndră de el, fără să-i schimbe personalitatea. Alesul trebuie să fie puternic, masculin şi mai frumos decît media. Mai are nevoie şi de o mare inteligenţă pentru a se putea măsura cu propria ei minte sclipitoare şi un interes mai mult decît trecător în problemele abstracte, filosofice. Aşa că stai liniştit şi afişeazăă un zîmbet superior. Toţi cunoscuţii vor gandi că eşti deosebit dacă ea te priveşte insistent. Dacă stai să te gîndeşti, asta îţi poate deschide noi orizonturi. Cota ta la bursa valori va creşte brusc cu cîteva puncte bune. O dată ce te-ai apropiat de o Scorpioană, poţi fi sigur că eşti un bărbat deosebit şi neobişnuit. Aşa cum poţi fi sigur şi de faptul că ea te iubeşte cum n-ai mai fost iubit şi nici n-ai să mai fii iubit vreodată. Vei fi cel mai important lucru din viaţa ei. Dacă e o plutoniană tipică, te va susţine cu loialitate şi va încerca să te facă fericit cu o intensitate pasională. Dacă eşti prea greu de mulţumit, îşi va arăta frustrarea prin încercări pasionate de a-ţi anihila dezinteresul. Probabil că ţi-a sărit în ochi cuvîntul "pasional". Majoritatea bărbaţilor au auzit zvonuri interesante despre pasiunea femeilor din Scorpion. E adevărat. Pe dinăuntru clocoteşte de pasiune, deşi aceasta e ţinută strict sub control şi ascunsă sub o atitudine glacială faţă de străini şi un calm de suprafaţă care-ţi aminteşte de catifeaua neagră. Dar bărbaţii sunt, din păcate, prea înclinaţi să asocieze pasiunea strict cu amorul fizic. Dar definiţia plutoniană a acestui cuvînt e mult mai cuprinzătoare. Are legătură cu sentimentele ei legate de absolut tot ce atinge. Ea nu ştie ce înseamnă să fii uşor interesat de ceva. Ii este imposibil să fie detaşată. Rareori poate spune că îi place sau nu-i place o piesă de teatru, o carte, religia, mobila sau anumiţi oameni. Ori îi repugnă cu vehemenţă, ori idolatrizează cu pasiune. Dacă ceva nu îi stîrneşte una din aceste două atitudini, atunci ignoră complet acel lucru, adoptînd o atutudine glacială. Totuşi, va rămîne neatinsă de furtunile emoţionale, cel puţin dacă e să ne luăm după exteriorul placid în care se înfăşoară după fiecare explozie nucleară minoră sau majoră. După ce s-a calmat şi a adoptat din nou atitudinea echilibrată, de catifea neagră, s-ar putea să fie greu să-ţi convingi soacra că fiica ei a spart toate farfuriile şi a făcut bucăţi toate draperiile. Toată lumea o să creadă că acuzi pe nedrept acea femeie calmă şi controlată de un temeperament atît de distrugător. Dacă stai să te gîndeşti, calităţile ei sînt atît de excepţionale încît ar fi trebuit să-ţi dai seama că şi defectele vor fi pe măsură. După ce-ţi trece cucuiul din creştet, gîndeşte-te la părţile ei bune. Pentru că e atrasă de investigarea tenebrelor, la început poate părea la fel de tentantă ca şi fructul oprit, iar expresia profundă, stranie, din ochii ei poate intensifica această impresie. E adevărat că această femeie se poate uneori aventura în zone periculoase în eforturile ei de a pătrunde toate misterele vieţii, mai ales că nu cunoaşte frica. Dar nativa tipică va ieşi din aceste cotoloane întunecate la fel de puternică şi pură. Dacă permite acestor călătorii să-i întineze spiritul, Scorpioana se va simţi măcinată de vinovăţie şi angoase, dar forţa ei interioară o va ajuta să se ridice ca pasărea Phoenix din cenuşa acestor experimente şi tot va fi superioară tuturor femeilor pe care le cunoşti.Scorpioana poate fi păstrătoarea multor secrete întunecate, căci îi place să audă confesiuni, dar nu va spune nimic despre ea şi nici nu va dezvălui aceste secrete, nici măcar ţie. Nu încerca să-i smulgi tainele legate de viaţa ei personală, căci această femeie are o parte numai a ei, intimă, pe care nu o vei atinge niciodată, o parte a minţii şi sufletului ei, care îi aparţine în exclusivitate. Nu e mincinoasă, ba chiar de cele mai multe ori e brutal de sinceră, dar vor exista întotdeauna gînduri şi sentimente pe care nu le va mărturisi nimănui. Nativa este incredibil de loială celor puternici şi merituoşi, dar cei slabi nu vor fi niciodată onoraţi de privirea ei. Demnitatea ei cînd e vorba de relaţii interumane o poate face să pară distantă şi snoabă. Toţi Scorpionii sînt extrem de selectivi cînd e vorba e prieteni. Pe cei care merită îi vor păstra o viaţă, iar cei superficiali, comuni, vor rămîne întotdeauna pe dinafară. Orice femeie din Scorpion are imense resurse interioare de perseverenţă şi hotărîre, la care apelează oricînd are nevoie ca să facă faţă exceselor care o tentează, de la alcool şi droguri, pînă la răzbunările autodestructive, lipsite de scrupule sau depresiile periculoase. Mai devreme sau mai tîrziu, probabil că va investiga o formă sau alta a ocultului, iar misterele străvechi şi lumile nevăzute îi vor cîştiga respectul, deşi, pe parcursul unei vieţi, Scorpionul poate trece prin toate fazele, de la fervoare religioasă pînă la ateism.Scorpioana nu simte nevoia să fie nevastă cu acte ca să acorde partenerului dragstea şi devotamentul unei neveste. Dacă circumstanţele obiective fac căsătoria imposibilă, ea te va iubi fără reţineri şi nu va da doi bani pe ce spun vecinii. In multe dintre aceste situaţii neobişnuite, relaţia e onestă şi profundă, mult mai presus de iubirea superficială, egoistă din multe mariaje legale. Ipocrizia societăţii nu o va împiedica nicodată pe această femeie curajoasă să caute fericirea. Ea nu răspunde decît în faţa propriilor legi, iar în inima ei înţelege mult mai profund jurămîntul "pînă cînd moartea ne va despărţi" decît multe dintre miresele care-l murmură. In ciuda personalităţii ei puternice, Scorpioana îşi va lăsa bărbatul să fie şeful. In loc să-l pună în umbră cu forţa şi ambiţia ei, îşi va pune la bătaie talentele ca să-l ajute pe el să-şi atingă scopurile. Viitorul tău va fi important pentru ea şi, după căsătorie, dacă îi ceri, ea va renunţa fără mari regrete la propria carieră, înafară de cazul în care ai dezamăgit-o profund sau e nevoie în casă de un venit suplimentar. Poate că acasă veţi avea certuri furtunoase, dar în public te va apăra cu ferocitate. Nu va accepta ca cineva să te vorbească de rău sau să profite de tine. Cei care vor încerca vor simţi biciul furiei ei. Fericirea ta va fi întotdeauna pe primul loc. Nativa tipică te va ajuta să perseverezi pînă cînd obţii ce vrei şi nu se va plînge şi nici nu-şi va pierde răbdarea, deşi poate acumula oarece resentimente dacă îţi pierzi curajul pe parcurs. Are pretenţia să ţinteşti cît mai sus, iar dacă te vei mulţumi cu mai puţin s-ar putea să ai parte de remarci destul de sarcastice şi de reproşuri.Femeile din Scorpion îşi iubesc căminul, care va străluci de curăţenie, bun gust şi confort. Mesele sînt servite la timp şi lucrurile sînt în general ţinute sub control. Dacă nu e aşa, înseamnă că ceva o face să fie foarte nefericită, căci înclinaţia ei firească e spre frumuseţe şi ordine. Pentru nativa tipică, curăţenia de primăvară e ca o vacanţă. Adoră să cotrobăie prin toate cotolanele ca să vadă ce găsesc. Ai grijă să nu găsească bileţele parfumate prin jacheta ta cea veche cînd face curăţenie în dulapuri. Scorpioana e iraţional de suspicioasă chiar şi atunci cînd nu are motive, aşa că îţi poţi închipui ce se întîmplă cand găseşte indicii reale ale unei posibile infidelităţi. Imaginează-ţi norul-ciupercă al unei explozii nucleare şi ai să-ţi faci o idee. Nu are rost să o suspectezi şi tu pe ea, în ciuda ocaziilor ivite. Şi s-ar putea să fie destule, căci ea nu-şi dezvăluie niciodată sentimentele cele mai profunde. Bineînţeles, asta îţi va stîrni multe întrebări. Inghite-le, o dată cu nodul din gît. Ca şi în cazul sertarului pe care-l ţine mereu încuiat, anumite lucruri sînt teritoriu interzis pentru oricine. N-ai să obţii nimic cu insistenţele. Ştie şi ea că nu e corect, dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Asta e! O accepţi aşa sau nu.Probabil că ai s-o accepţi, căci e imposibil să o părăseşti. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru că amintirea ei te va bîntui tot restul vieţii. E mai uşor să te adaptezi idiosincraziilor ei decît să ai coşmaruri în fiecare noapte dacă o părăseşti. Nimeni nu părăseşte un scorpion. Nu de tot. Oricum, ai lîngă tine o femeie deosebită. Oricîtă nevoie ar avea de siguranţa pe care i-o oferă rădăcinile şi căminul, se va muta fără ezitări vizibile dacă asta e necesar pentru cariera ta. Pentru un militar e o soţie excelentă, iar pentru un politician e un adevărat giuvaer. Nu există om pe care să nu-l poată "citi" şi nici minciună pe care să n-o "miroase". Scorpioana îţi poate spune exact în cine poţi avea încredere şi care sînt cei pe care e bine să-i supraveghezi. De fapt, va fi nevoită deseori să-şi înfrîneze limba ascuţită şi să-şi modereze tonul tăios.La capitolul buget, plutoniana e complet imprevizibilă. Se poate zgîrci şi economisi fiecare bănuţ, pentru ca apoi să aibă accese de extravaganţă magnifică. Un lucru e sigur: îi plac banii. Dar această femeie preţuieşte şi mai mult presitigiul şi va fi mulţumită dacă accepţi un venit mai mic însă eşti propriul tău şef şi ai perspective de a deveni o persoană influentă. Acestor femei le place puterea şi vor sacrifica multe pentru a o obţine. Va fi perfect mulţumită dacă tu ai putere, căci semnul sub care e născută îi permite să trăiască din plin prin alţii. Nu uita că, deşi se va sacrifica şi se va mulţumi cu foarte puţin pentru atingerea unui scop planificat, e prea mîndră ca să trăiască modest toată viaţa şi va deveni foarte acră şi nemulţumită dacă e obligată să ducă o viaţă de sacrificiu pentru o perioadă de timp nerezonabil de lungă. După un timp, fie va încerca să provoace o schimbare în starea economică a familiei, sau se va retrage treptat în stadiul de şopîrlă cenuşie, părînd că acceptă şi chiar că e mulţumită cu viaţa în sărăcie, dar fiind în sinea ei plină de resentimente.Nativa va fi posesivă, dar nu va accepta acelaşi lucru din partea ta. Una dintre cele mai neplăcute trăsături ale Scorpionilor de ambe sexe e refuzul de a accepta alte puncte de vedere decît al lor cînd e vorba de sentimente. E nevoie de săptămîni de introspecţie ca să-şi schimbe opinia. Interesul ei natural faţă de sexul opus, fie el şi platonic, îţi poate oferi destule motive să fii la fel de gelos pe ea pe cît e şi ea gelosă pe tine. Probabil că uneori va fascina toţi bărbaţii prezenţi şi tu va trebui să stai deoparte şi să-i vezi roind în jurul ei. Asta duce mult prea rar la ceva serios, dar poate da naştere unor momente jenante şi chiar unor certuri explozive. In toiul luptei ai face bine să-ţi aminteşti că nevoia ei de a plăti totul cu vîrf şi îndesat o face să iasă învingătoare din orice fel de confruntare. Ea are întotdeauna ultimul cuvînt. Dacă o minţi o dată, ea te va minţi de două ori. Dacă refuzi să o săruţi dimineaţa după ce v-aţi certat cu o seară înainte, s-ar putea ca ea să refuze să te sărute la culcare timp de o lună, însă va ierta o jignire accidentală, dacă ştie că a fost făcută neintenţionat. Simţul dreptăţii e la fel de puternic la Scorpioni ca şi simţul răzbunării. Mulţi oameni uită acest lucru. Ea va ţine minte orice gest de bunătate şi-l va răsplăti şi pe acesta cu vîrf şi îndesat.
Se spune ca scorpionul supravietuieste unui razboi atomic, probabil de aceea motto-ul meu e „ce nu te omoara, te face mai puternic”.
Have a nice life!

marți, 26 februarie 2008

Mi-e dor si doare...

Unii îngeri au aripi, dar nu au dreptul să zboare, alţi îngeri nu au aripi şi au dreptul să zboare, însă cei mai trişti îngeri au o singură aripă, iar în locul celei de-a doua a început să sângereze sufletul.

miercuri, 6 februarie 2008


Jurnalistul Max Banus s-a stins din viata, miercuri seara, in urma unui stop cardiac.
Cunoscut ca unul dintre cei mai remarcabili ziaristi de la Europa Libera, Max Banus si-a inceput cariera jurnalistica la Sportul romanesc. Condamnat politic de Securitate, Banus a stat in inchisorile comuniste, de unde a fost eliberat de o organizatie americana. Prima oara a fost arestat in 1954, pentru o ancheta fotbalistica internationala. In 1958 a fost din nou arestat, pentru ca tinea discursuri impotriva regimului. Atunci a fost inchis la Jilava, iar pe post de anchetatori erau chiar sportivi de la Dinamo. A primit opt ani de inchisoare, insa a facut cinci. A fugit in Germania, unde a continuat sa fie jurnalist, la Europa Libera. Si-a luat doctoratul in management in Radio si Televiziune la Los Angeles si a revenit in tara in 1990, dupa caderea regimului. A fondat si condus trustul de presa Tinerama. Contestat de unii, hulit de altii, iubit de cei mai multi, o figura remarcabila. Respect pentru memoria acestui om remarcabil care nu a plecat dintre noi in seara aceasta, s-a mutat intr-o stea, asa cum spunea un alt om foarte drag sufletului meu.
Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace.

sâmbătă, 12 ianuarie 2008

I'm sorry I can't be perfect

God, grant me the Serenity to accept the things I cannot change, Courage to change the things I can and Wisdom to know the difference...

vineri, 4 ianuarie 2008

ceva vechi

Am vrut sa il sterg. Nu am putut. L-am adus aici.


Doar un gand



Nu-i cuvant, nu-i fapta, care sa nu aiba ecou in eternitate. Fiecare existenta este rasplata sau pedeapsa precedentei.

joi, 3 ianuarie 2008

Ninge



Mi-am dorit zapada aceasta cum nu va puteti imagina. E doar zapada, ar spune unii. A mai nins si cu siguranta va mai ninge din nou, ar spune altii. E minunata, spun eu.

Dupa ce te intalnesti cu moartea intre patru ochi, inveti sa pretuiesti fiecare clipa. Cand realizezi cat de usor poti pierde totul, inveti sa te bucuri de lucruri marunte. De zapada, de pisoiul mic si zgribulit cu care ma intalnesc dimineata in fata blocului, de catelul care se bucura ca ma vede in parcare, de oamenii care imi zambesc pe strada, de picaturile de ploaie, de fiecare dimineata, senina sau nu, de tot ce pana de curand credeam ca sunt lucruri banale, lucruri care mi se cuvin.

Privesc de la geamul camerei mele cum ninge. E atat de frumos! M-am incuiat aici, departe de tot si de toate. Sunt singura aici, eu si demonii mei. As vrea sa ies din casa azi si sa merg pe strazi. Sa ninga mult, sa ninga absurd, sa ninga alb si sa stearga tot, durerea, tristetea, urmele pasilor mei in zapada.

Voi iesi din casa azi. E primul lucru pe care trebuie sa il fac anul acesta. Am o lista intreaga. Inainte de a muri, vreau sa lupt pentru viata.

miercuri, 2 ianuarie 2008

Love of my life


In tine sunt florile si lumina focului, stelele si cantecul pasarilor, mireasma verii, linistea dinaintea zorilor. Te iubesc astazi cand stralucesti, te voi iubi mereu suparacios si obosit, curajos si infricosat, vesel, temator, triumfator. Te voi iubi in toate anotimpurile. Oricum ai fi, mi-esti drag, si fiecare zi langa tine, iubita de tine, e un dar de pret.

Ei si?

De cate ori termin de facut ceva, ma asez, imi aprind o tigare si ma intreb: ei si? Asta am facut acum.
De ce blog? Stie toata lumea ca sunt catastrofa in materie de computere. Am zapacit-o pe fiica-mea cu intrebarile pana am priceput ce am de facut aici.
Si totusi, de ce blog? Pentru ca mi-am propus ca de anul acesta sa fac tot ce nu am indraznit, sa aflu tot ce nu am stiut, sa gasesc tot ce am cautat vreodata, sa visez, sa cred, sa iubesc, sa vorbesc despre mine, sa depasesc limite, sa zambesc...

Despre mine





"Libertatea este în continuare lucrul pe care-l preţuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat să beau vinuri care nu-mi plăceau, să fac lucruri pe care nu trebuia să le fac şi pe care nu le voi repeta niciodată, să am multe cicatrice în trup şi-n suflet, să-i rănesc pe unii cărora am sfârşit prin a le cere iertare, într-o perioadă în care am înţeles că puteam să fac orice în afară de a obliga pe cineva să mă urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trăi. Nu mă căiesc pentru clipele în care am pătimit, îmi port cicatricele ca şi cum ar fi nişte medalii. Ştiu că libertatea este foarte scumpă, la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plătesc cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat de lacrimi."



Paulo Coelho - Zahir