marți, 22 decembrie 2009

It's beginning to look a lot like Christmas

"Globurile din pomul de Craciun capata pret doar cand devin veterani si sunt aduse in fiecare an din pod, tot mai uratele, dar nepretuite, pentru amintirile care traiesc in ele."
Peter Gray


luni, 21 decembrie 2009

Fara mama

Azi am pregatit casuta noastra pentru Craciun.
Toata ziua mi-a fost dor de mama. Mi-e greu sa fac totul fara ea. Imi lipseste cafeaua facuta de ea la ibric, pachetul de tigari fumat pe nerasuflate in timp ce ne imparteam sarcinile, discutam meniul, verificam impreuna totul si eram vesnic nemultumite. Il trimiteam de zeci de ori pe tata la cumparaturi, gateam impreuna, ascultam colinde, ascundeam cadouri, visam... acum fac totul singura...
Inainte sa se mute pe steaua ei, mi-a spus sa nu fiu trista. Nu sunt trista mama, o sa iti spun o poveste si o sa iti cant un colind.
"Cinste mamelor...
...care au tinut banutii la ciorap, au targuit si s-au tocmit, care au copt, au fiert, au amestecat, care s-au urcat in pod ca sa caute cutia cu globuri, s-au catarat pe scaune ca sa prinda lanturile de hartie, care au stat treze noaptea pentru a pregati Secretele, au facut liste, au cumparat felicitari si le-au trimis la timp, au pregatit hainutele copiilor, au petrecut dimineata de Craciun intre hartiute de impachetat daruri si cartofi copti, care nu spun ca pisica si-a bagat botul in sarlota, care duc copiii la culcare, care fac Craciunurile noastre."
Pam Brown, n.1928


sâmbătă, 19 decembrie 2009

Grinch despre Scrooge

Prietenii imi spun Grinch. In mare parte au dreptate. Pana acum trei ani, pentru ca mie imi furasera niste oameni rai Craciunul, faceam si eu acelasi lucru. In ultimii trei ani am invatat sa ma bucur de Craciun. Inca invat. Invat sa primesc zambete si cuvinte frumoase si nu ma mai tem ca va trebui sa dau ceva in schimb.
Craciunul este cea mai generoasa perioada a anului. Inseamna sa dai, sa zambesti, sa-ti deschizi inima, sa te bucuri. Fara sa faci nimic iesit din comun, bucuria pe care o daruiesti se intoarce inzecit spre tine. Asa e Craciunul meu acum.
Scriu azi despre Scrooge, personajul din "Colinda de Craciun" a lui Charles Dickens. Din pacate, el e mereu prezent in vietile noastre. Toti cunoastem cate unul si pe toti ne uimeste incrancenarea lui si usurinta cu care alege sa fie rau, calca in picioare orice e bun si frumos in jurul lui si isi tine inima ferecata cu lacat de uraciune, in numele singurului Dumnezeu pe care il cunoaste: banul.
Pentru ca acum sunt un Grinch plin de "friendship and goodwill", am fost trista toata ziua. Ii doresc batranului Scrooge, cel din povestea de azi, un Craciun fericit si fie ca influentat de forte miraculoase, sa sufere o transformare profunda, inima lui de gheata sa se topeasca si sufletul sa i se umple de viata, inainte sa ramana singur si trist ca o stridie.
Grinch - desi e din alta poveste - va incheia acum cu vorbele micului Tim: "Dumnezeu sa ne ajute pe toti".

miercuri, 2 decembrie 2009

In ziua cand va fi sa vii...

Am mers pe strazi ca sa aman venirea acasa. Ma invart fara rost si nu-mi gasesc locul. Vom trece si peste asta, asa cum am trecut peste tot ce-a fost greu.
Nu sunt trista, am promis. Iti trimit toata dragostea mea sa te ocroteasca. Te rog doar sa ai grija de tine asa cum as avea eu.



Ducu Bertzi -in ziua cand va fi sa vii
Asculta mai multe audio Divertisment

duminică, 29 noiembrie 2009

Duminica seara

Pentru inceput, voi cere iertare usilor pe care uit sa le deschid, telefoanelor la care nu raspund, viselor uitate intr-un colt de suflet, zambetelor incremenite intr-un rid, bucuriilor incorsetate de teama ca va trebui sa platesc un pret pentru ele, plimbarilor amanate.
Numar zile, ore, bani, in general tot ce se poate numara pe lumea asta. Merg pe strada cu privirea in pamant si imi ridic ochii spre cer doar ca sa vad daca e cazul sa imi iau umbrela. Uit ca sunt inconjurata de miracole si uit ca ele se intampla la tot pasul, numai eu ma incapatanez sa nu pricep nimic. Uite de asta imi cer iertare...
Nu stiu ce minune face sa functioneze acest minunat computer in seara aceasta, dar nu mai pierd vremea intrebandu-ma si scriu repede, pana nu se razgandeste.
Ce am mai facut? Am trait, am zambit, am sperat, am visat, am avut gripa, i-am scris lui Mos Craciun, am mai vorbit cu Batrana Doamna. Am redescoperit lumea minunata dintre paginile cartilor, senzatia pe care o ai atunci cand stii ca trebuie sa pui semnul intre foi si sa amani cititul, dar nu te induri si iti spui ca mai citesti o pagina si inca una si te trezesti ca s-a facut dimineata. M-a durut, am plans, am mai fost si trista uneori.
Imi doresc sa treaca timpul mai repede si sa vina Radu acasa. Imi doresc sa vina Craciunul.
Imi mai doresc sa existe macar o zi in care sa nu am nicio problema, nimic de rezolvat, nimic care sa ma supere.
Le multumesc in fiecare zi prietenilor mei minunati, oamenii care se incapataneaza sa ramana langa mine si sa ma iubeasca atunci cand merit cel mai putin.
Le spun bun venit celor care s-au oprit de curand aici. Inseamna foarte mult pentru mine, poate tocmai pentru ca acesta nu este un blog cu stiri senzationale, cu evenimente deosebite, cu o tematica anume, este casa mea virtuala, parcela mea de net, cum o numea cineva, si daca va opriti aici, inseamna ca sunteti ca mine, oameni normali intr-o lume anormala.
Mi-e dor sa scriu, mi-e dor de mine, mi-e dor de voi... Mi-e dor sa ma prostesc, sa scriu despre nimic sau despre tot, sa scriu pur si simplu.
Uitasem cat de bine e sa scrii totul asa, dintr-o suflare. Ratacisem in gand faptul ca apartin acestei comunitati de oameni buni intr-o lume rea. Mi-e bine, mi-e frumos, mi-e lumina.
Ma bantuie un cantec de azi dimineata si vreau sa-l las aici. Nu l-am gasit cat e internetul asta de mare. Il canta Ilie Stoian. Suna cam asa:
"Asadar, stimati si stimate,/ Un boldozer a intrat in carciuma Focsani/ A varsat vinul cald si tuica doua prune/ Si ne-a-ntinerit cu o suta de ani./// Carutasii, precupetii, caramidarii/ Sutii Teilor si poetii de cartier/ Au ramas fara vorbe, fara pahare/ Carciuma Focsani s-a mutat in cer/// Va aparea un bloc, ori un parc cumsecade/ Colentinele mamii lor de golani/ sa caute alte si alte duminici/ In care se intra fara bani/// Dar vine cu toamna, stimati si stimate/ Ne bate prin oase un cantec candriu/ Unde vom gasi atata uitare/ si-atata margine eu nu mai stiu/// Umbla cuvintele goale pe strada/ La bratul poetilor de cartier/ Un buldozer aseara ne-a lovit de moarte/ carciuma Focsani s-a mutat in cer."
Daca v-au placut bufonii mai poftiti si maine seara. Curtea Berarilor la ora 18.00. Carciuma Focsani s-a mutat in cer.
*sursa foto www.allposters.com

marți, 15 septembrie 2009

Batrana Doamna

Batrana Doamna se aseza cu greu pe fotoliu, rugandu-se sa se deschida pamantul si sa o inghita. Dupa cateva momente de perplexitate mintea ei inceta sa se mai invarta in cerc si capata o oarecare coerenta.
"-Si timpul nu s-a oprit in loc, nici pentru mine, nici pentru ea. Cerul nu s-a prabusit si pamantul nu s-a cutremurat. Nicio trambita nu s-a auzit vestind apocalipsa. Doar tacere. O lunga si dureroasa tacere, tot ce se va mai auzi vreodata, pentru ca s-a spus totul in cateva cuvinte. Cuvinte care au ars, au taiat adanc in carnea vie a sufletului si au imprastiat venin si o durere fara margini".
Ofta adanc si isi spuse:
"- Ea a plecat si am ramas doar eu. In urma ei s-a trantit o usa pe care nu mai stiu sa o deschid. E intuneric si nu mai stiu drumul spre ea. E jale si nu mai stiu sa plang. E durere si lacrimile au secat. E noapte si nu mai e liniste. E vis, dar e cosmar. E rau, dar e tot ce mai poate fi. E suflet, dar e gol. E inima... e oare? E teama ca poate va cauta drumul catre casa si vor fi doar pereti. Nu mai e nimic, ma amagesc in zadar. Vorbesc in pustiu, pentru ca nu ma mai asculta. A fost tot si a ramas nimic".
Batrana Doamna rosti cu voce tare:
"- Sa nu te temi, draga mea. Sa nu te temi de nimic. Nici macar de singuratate. Intotdeauna ai fost singura si te-ai descurcat perfect. Eu o sa fiu bine, ca si pana acum, chiar daca tu nu vei mai fi ca sa ai grija de mine. Va trebui doar sa iti gasesti alt suflet pe care sa tropai cand ai tu chef, alt sac in care sa iti arunci frustrarile, alta inima pe care s-o sfasii cu unghiile cand nu ai altceva mai bun de facut, alt obraz pe care sa il lovesti asa, doar pentru ca stii ca se intoarce si celalalt. O sa fie bine, vei vedea", spuse Batrana Doamna, in timp ce se ridica din fotoliu sprijinindu-se cu demnitate in baston. O privi lung fara sa-si intalneasca ochii cu ai ei. Tanara era ocupata sa isi aseze cuta ce se ivise pe rochia ei perfecta.
"- Doamne, ce frumoasa e!" isi spuse Batrana Doamna in sinea ei. Se indrepta incet catre usa si iesi inchizand-o cu grija in urma ei, exact ca atunci cand intrase prima oara in aceasta casa.


duminică, 6 septembrie 2009

Ploaia si noi



Billie Myers - Kiss the rain
Asculta mai multe audio Muzica
Imi place ploaia. Nu stiu de ce, nici nu vreau sa stiu de ce. Nu toate lucrurile trebuie sa aiba o explicatie. Imi plac stropii de ploaie mici si repezi, nuantele de gri ale cerului, linistea pe care o aduce cu ea. Imi place ploaia.
Ies din scara blocului fara umbrela, cu mainile infipte adanc in buzunarele hanoracului si cu sapca trasa pe ochi. Toata lumea alearga bezmetica. Te-ai intrebat vreodata de ce fug oamenii de plolaie? Poate se tem sa nu le spele mastile si sa ramana fata in fata cu sufletele lor sau poate ca nu au nimic de plans, de visat... cine stie? Toti fug sa se ascunda si in scurt timp raman singura pe strada. Ridic privirea din pamant, imi scot sapca, inchid ochii si simt cum picaturile reci de ploaie aluneca pe fata mea, se strecoara in parul meu, in sufletul meu, in inima mea. Simt cum spala durerea, tacerea, dorul, amarul... si zambesc, pentru ca in alt colt de lume, el isi scoate mainile din buzunare, isi scoate sapca si priveste spre cer. Ramanem amandoi asa, zambind. Eu ii trimit picaturile de ploaie sa il sarute si el trimite vantul sa-mi mangaie parul. In cate feluri poti iubi? In toate felurile si in toate culorile.
Seara face loc unei nopti linistite si din doua colturi diferite de lume, se aud doua soapte: Somn usor, dragostea mea...

joi, 3 septembrie 2009

duminică, 23 august 2009

Tacere




Schubert - Serenade
Asculta mai multe audio Muzica

O privi atent si fara nicio legatura cu ce spusese pana atunci, o intreba:
- Ce am eu deosebit? Ce-ti lipseste tie si-ti pot da eu?
- Linistea, spuse ea.
Seara se lasa incet in parc. Era liniste.

vineri, 21 august 2009

Un fel de leapsa...

...preluata de la Sunshine si pe care o dau mai departe catre toti cei care au chef de joaca mai in gluma, mai in serios, intr-o seara de vineri. E simplu. Zece lucruri pe care le iubesti si alte zece pe care le urasti.
Iubesc...
...oamenii
...marea
...pisicile maidaneze
...cartile
...muzica anilor 50-60
...argintul
...parfumul "belong"
...sinceritatea
...stelele
...libertatea
Urasc...
...constrangerile
...ipocrizia
...banalitatea
...politicienii nesimtiti
...oamenii fara bun simt
...bibelourile
...certurile
...spatiile inchise
...singuratatea
...spitalele

joi, 20 august 2009

Gri

Bate vant de toamna...
Mi-e frig, mi-e amar, mi-e dor...

marți, 18 august 2009

Raport de activitate

Ce am mai facut in ultima vreme? Mai nimic, am fost ocupata sa traiesc.
Ce daca uneori lucrurile nu sunt asa cum ar trebui sa fie? Viata merge inainte fara sa ma intrebe daca mai pot, daca mai vreau... Trebuie sa pot... Trebuie sa vreau...
Asadar, ocupata fiind sa traiesc, fac tot felul de lucruri...
Ma incapatanez sa ma duc zilnic la birou visand la slujba ideala.
"Carpesc" computerul sperand sa vina ziua in care imi voi permite unul, nu neaparat, cat functional.
Ma privesc in oglinda ca sa imi omor timpul si constat ca timpul ma omoara pe mine. Serios, uneori ma uit la mine si nu stiu cine e femeia care ma priveste, parca nu o mai cunosc... sau parca o stiu de undeva...
Ma lupt zilnic cu cate ceva/cineva, cu mine, cu ceilalti, nu conteaza, lupta sa fie, sa simt ca traiesc.
Astept sa se intoarca preaminunata copila de la mare si recunosc ca mi-e un dor de ea de mi se taie rasuflarea.
Fac liste peste liste. De dorinte, de prioritati, de orice poate incapea pe o lista.
Ma joc cu motanul ca sa nu uit ca in adancul sufletului meu e bine ascuns copilul.
Umblu teleleu cu prietena mea incercand sa facem intr-o zi amintiri cat pentru toata vara.
In fiecare zi mi-e dor de Radu si gasim amandoi puteri nebanuite sa ne iubim asa cum numai noi stim, sa ne incapatanam sa luptam pentru vietile noastre si sa visam cu ochii deschisi, anticipand ce frumos vom imbatrani impreuna.
Citesc in fiecare zi ce scrieti pe blogurile voastre. Chiar daca nu comentez citesc in fiecare zi, sa fiti siguri de asta.
Rezist tentatiei de a ma tunde periuta si de a-mi vari cate cinci cercei in fiecare ureche.
Ascult muzica, fac cafea la ibric si o beau cu placere, fumez ca un turc, am sapte kilograme in plus, refuz sa ma incadrez in normele impuse de ipocritii din jurul meu... cam asta ar fi...
Dupa cum se vede, raportul meu de activitate nu e spectaculos. Nu fac nimic extraordinar. Fac lucruri mici, dar care insumate fac lucruri mari. Cat o viata de om normal intr-o lume anormala.

Blogul de aur

Ca de obicei, vin si eu cu intarziere si spun iertare, dragi prieteni.
Multumesc, Cristian. Nu stiu daca meritam nominalizarea alaturi de cei care scriu zilnic si chiar au ceva de spus, dar n-o sa ma izmenesc acum si o sa recunosc ca mi-a facut placere.
Venind atat de tarziu, chiar nu mai am cum sa nominalizez la randul meu pe cineva intrucat, vorba lui Joker, toti sunt luati deja.
Multumesc inca o data si s-auzim de bine!

vineri, 7 august 2009

miercuri, 5 august 2009

Jurnal de miercuri



Bob Marley-I Wanna Love You
Asculta mai multe audio Muzica

Drumul de la birou spre casa. Autobuz. Discutii despre cum au simtit unii cutremurul. Eu nu l-am simtit. Aveam de lucru. Intru in casa si n-am cui sa spun "buna seara". Sandwich mancat in picioare in timp ce ma plimb prin casa. Televizor. Nimic. Radio. Tot nimic. Restul de cafea de dimineata. Tot in picioare. Fumez. Are un gust funebru. Dus. Inutil. O picatura de "belong". Mi-e dor de tine. Deschid fereastra. Praf. Camera mea e ca un dormitor de soldat. Totul sta nemiscat intr-o ordine perfecta. Patul imens fara nicio cuta. Mi-e dor de tine. Ma uit in jur. Din fotografii imi zambesc oamenii pe care ii iubesc. Se aude "miau" de motan. N-avem chef unul de celalalt. Ne ignoram reciproc. S-a inserat. Aud un cantec. Mi-e si mai tare dor de tine. Mi-e somn, sunt trista si departe. Ma invelesc cu o lacrima si ma ascund intr-un vis. Somn usor, dragostea mea.

luni, 3 august 2009

Leapsa sa fie!

De la Nina adunata, inapoi la lume data...

1.Who I am?

2.What was this day like?

3.What should I do with my life?

4.What are my parents like?

5.What is love?

6.What I do in school?

7.What’s my motto?

8.What is the first thing I think first time when I wake up?

9.What is the first thing I think when I see my teachers?

10.What is my life like?


Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si altadata...

duminică, 12 iulie 2009

Pana in iad si inapoi

Doamne, multumesc pentru ce mi-ai dat, pentru ce mi-ai luat si pentru ce mi-ai lasat.
Sunt good girl si nu am scris nimic de 22 de zile.
Am coborat pana in cele mai intunecate cotloane ale sufletului si m-am intors impacata cu mine.
Am respirat durere, m-am hranit cu speranta si m-am spalat cu lacrimi. M-am intors si am reusit sa stabilesc un echilibru intre mine si... mine.
Nu ma lamentez, nu am timp de pierdut. Poate ca viata uneori e nedreapta si cand crezi ca ai reusit sa-ti duci crucea pana in varful muntelui, iti face vant inapoi, zambind miseleste. Te prabusesti pana in cele mai negre abisuri ale disperarii si deznadejdii si daca nu te ridici suficient de repede, esti pierdut. De cand ma stiu m-am luptat pentru ceva. Nimic nu a fost simplu in viata mea. Am platit scump pentru fiecare lucru bun care mi s-a intamplat, dar daca ar fi sa o iau de la capat as face exact aceleasi alegeri.
And the winner is: ...good girl! Multumesc fiicei mele pentru rabdare si zambete, sufletului meu pereche pentru vise, speranta si iubire, prietenei mele pentru caldura si intelegere iar voua, oameni frumosi, pentru gandurile bune si curate.

sâmbătă, 20 iunie 2009

Falling down

"Plangi? Sunt o femeie puternica, dar in primul rand sunt femeie."
Voi fi aici si voi citi tot ce scrieti voi, oameni minunati.
Am nevoie sa fiu o vreme eu cu mine. Ma ascund intr-o lacrima...


Reamonn - Falling Down
Asculta mai multe audio Muzica

Nu pot

Nu pot sa mai fiu intreaga, sa plang, sa fiu perfecta, sa stralucesc, sa ard, sa dorm, sa merg desculta, sa zambesc, sa visez, sa inventez povesti, sa mai cred in minuni, sa-mi gasesc echilibrul, sa ma privesc in oglinda, sa traiesc din surogate, subterfugii si resemnari.
Nu pot sa uit, as muri. Nu pot sa mor, as uita. Te chem, te ajung din urma, iti vorbesc, te ascult fara sa ma misc, speriata, cu inima indurerata si goala. Ma intorc spre tine si ma astept sa ma tii inca o data in brate, sa-mi sustii durerea asa cum mi-ai sustinut fericirea.
Nu pot sa mai impodobesc bradul, niciodata nu sunt daruri pentru mine acolo.
Nu pot sa cred, in ce? Nu pot sa cer, nu stiu sa fac asta. Nu pot sa fiu ingerul tau pazitor, mi-ai rupt o aripa.
Nu pot sa mai port batalii crancene cu demoni mai rai ca moartea, din care sa ies cu sufletul si inima tandari, sa adun cioburile cu grija, sa le lipesc cu dragoste, sa le alint cu blandete si sa le prefac intr-un intreg fara pata.
Nu pot sa mai fiu puternica, sunt doar o fraiera care n-a murit inca. Cineva a tras storuri negre pe toate ferestrele sufletului meu, nelasandu-mi decat una, prin care abia se mai zareste in departare o umbra.
Nu pot sa mai traiesc viitorul in loc de prezent. Sa ma joc de-a viata, dur si halucinant si sa accept senina de fiecare data cand realitatea mi se prabuseste in cap.
Nu pot sa ma eliberez de toate ideile acestea, de maniile mele. Nu pot sa incetez sa fiu cine eram si sa ma transform in cine sunt.
Nu pot sa visez imposibil, sa visez dureros, sa visez indiferent cum. Mi-e frica de esec.

joi, 11 iunie 2009

Motanul Misu

Am motan. E cel mai frumos si cel mai educat motan pe care l-ati intalnit vreodata. E o minunatie de pisoi.
Povestea lui e una obisnuita. L-a cules fiica-mea dintr-un copac si l-a dus in prima faza acasa la bunici. A urmat operatiunea monstrul, in care mama si-a pus ochelarii si l-a spalat, dezinfectat, frezat, parfumat, apoi l-a livrat catre beneficiar, respectiv minunea blonda si creata care privea cu ochii mari ce se intampla cu ghemul de blanita care intrase in vietile noastre.
Cand parintii mei au plecat in concediu, eu am ramas responsabila cu florile si pisoiul. Si ce sa vezi? L-am vazut mic si singur in ditamai casa, l-am luat in brate si nu m-am mai dezlipit de el. Restul e istorie...
Azi, motanul Misu implineste 11 ani. Este un domn respectabil pe care il iubim si il stimam. Nu el este animalutul nostru de casa, ci noi suntem. Practic el este stapanul casei, iar noi, prin voia domniei sale, asiguram suportul logistic si tot ce mai e necesar pentru bunastarea altetei sale.
Voi mai scrie despre motanul Misu, dar suna telefoanele si chiar trebuie sa raspund.

vineri, 5 iunie 2009

Vineri


E liniste. Asta e ceva nou. E semn ca vecinii mei au plecat spre zari mai bune, departe de un oras prafuit si obosit dupa o saptamana istovitoare.
Motanul s-a asezat deja in pat si ma priveste nedumerit in timp ce isi spala labutele. Probabil se gandeste cat o sa imi ia pana adorm cu capul pe tastatura.
Vreau sa dorm, sa ma linistesc, sa visez...
Somn usor...

joi, 4 iunie 2009

Asadar, stimati si stimate...

Am trecut in vizita pe la voi atat cat ma mai tin curelele. Mai am un pic si-mi pun scobitori sa-mi tin ochii deschisi, ca-n Tom si Jerry.
Vestea buna e ca am terminat la timp facturile.
Vestea proasta e ca sunt praf.
Vestea minunata e ca m-am intalnit cu voi, oameni frumosi, deschisi, calzi. Ce as mai putea sa spun eu in plus fata de ce ati spus voi? Stiu doar ca mi-ar placea sa ne intalnim din nou si sa discutam despre tot ce ne trece prin minte, sa bem bere si sa fumam ca turcii si sa plecam zambind spre vastele noastre apartamente, cu senzatia aceea grozava pe care o aveam aseara. Nu am simtit nicio clipa ca am stat la masa cu oameni pe care abia i-am cunoscut, dimpotriva, m-am simtit ca acasa.
Va doresc tuturor o noapte linistita!

miercuri, 27 mai 2009

Happy hour

Abia am intrat pe usa si zambesc de zici ca am castigat la loto. De fapt ce am castigat eu nu se poate cumpara cu toti banii din lume.
E grozav ca dupa noua ore de munca sa iesi cu prieteni dragi la o terasa in mijlocul Bucurestiului si sa te bucuri de o seara perfecta. Sa poti vorbi despre orice iti trece prin minte, sa razi din tot sufletul, sa imparti o felie de pizza si o bere cu oameni minunati, sa te simti iubit si apreciat chiar daca iti bate crivatul prin buzunare, sa traiesti cateva ore asa cum vrei tu, sa visezi cu ochii deschisi la o lume mai buna. Asta nu se poate cumpara cu toti banii din lume.

marți, 26 mai 2009

Despre ea

Acum un an, un om rau i-a spus fiicei mele o minciuna. O minciuna imensa cat rautatea lui, neagra ca sufletul lui si dureroasa ca lacrimile copilei mele. Se intampla ca omul acela rau sa vina intr-un moment greu din viata ei. Se intampla ca eu sa nu fiu acolo si sa nu ma pot apara. S-a intamplat anul trecut...
Intre timp copila a crescut, si-a dat examenele de maturitate, a cazut si s-a ridicat de multe ori, s-a luptat cu demoni, cu vise rele si realitati crude, cu oameni rai si blesteme mai negre ca moartea, cu singuratati sfasietoare, cu lacrimi fierbinti si sarate, cu dezamagiri crancene... Cand nu a mai gasit drumul drept si lumina, s-a aruncat in gol si si-a construit aripile in cadere. Cand lacrimile au secat, s-a ascuns intr-un zambet. Cand durerea i-a furat zambetul, a invatat sa rada. Cand a ras, a invatat sa se bucure de lucrurile marunte.
Acum, in aceeasi casa cu mine locuieste o femeie extraordinara. O femeie libera, frumoasa, mandra, inteligenta. O femeie care stie ce vrea.
Am scris despre ea, despre copila rebela cu ochi calzi si suflet de aur.

luni, 25 mai 2009

Tu ce vrei sa fii?

Tocmai am primit un mail de la o femeie extraordinara, o buna prietena care se lupta de ani buni cu o boala cumplita, o femeie care trece peste momentele dificile cu zambetul pe buze.
M-am gandit sa postez acest mail, pentru ca sunt sigura ca gandindu-te la concediu ti-ai pus macar o data problema kilogramelor in plus.
"Acum câteva zile, intr-un oras din Franta, pe un afis cu o tanara foarte frumoasa, la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria: "În vara aceasta ce vrei sa fii: sirena sau balena?"
Se spune ca o femeie tanara, ale carei caracteristici fizice nu conteaza, a raspuns la întrebarea de publicitate în acesti termeni:
"Dragi domni. Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfini, lei de mare, oameni curiosi). Acestea au o viata sexuala foarte activa, ramân gravide si au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza. Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutreiera marile, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia, marea Barens sau recifii de corali din Polinezia. Balenele cânta foarte bine si chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante si, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, aparate si admirate de toata lumea.
Sirenele nu exista. Si daca ar exista, ar sta la coada la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problema serioasa de personalitate: "femeie sau peste?". Nu au viata sexuala, pentru ca-i omoare pe barbatii care se apropie de ele si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevarat, dar singure si triste. Oricum, cine ar vrea sa se apropie de o tipa care miroase ca un peste? Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.
PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele. Cu timpul câstigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului. Asa ca nu suntem grase, suntem teribil de culte.
De astazi, când o sa ma uit la fundul meu în oglinda, o sa ma gândesc: "Dumnezeule, ce inteligenta sunt ... "

joi, 21 mai 2009

Tepe turistice

Un reportaj pe care nu vreti sa il ratati!

Maine e vineri!

Si de ce ma bucur de azi? Uite-asa, pentru ca maine nu stau 9 ore in fata computerului ci 8 si jumatate. Pentru ca maine nu vorbesc la telefon cel putin 5 ore din 9, ci 4 si jumatate. Pentru ca maine va fi la fel de aglomerat autobuzul, dar poimaine e sambata si daca vecinul meu nu gaureste peretii la ora 7, poate apuc sa dorm un pic mai mult... si lista ar putea continua...
Am primit fotografia aceasta intr-un mail astazi si n-am putut sa ma bucur de ea singura. Nu ar fi minunat daca ar exista cu adevarat aceste optiuni?
Asadar, optam pentru "save weekend"! Unde fugim de-acasa?

luni, 18 mai 2009

Lista dorinte V




Imi doresc sa deschid fereastra dimineata si sa miroase a mare...

miercuri, 13 mai 2009

Despre durere II

Cred ca aceasta fotografie este mai mult decat sugestiva si orice as mai incerca sa spun in plus ar fi de prisos.
Migrena mea are deja 72 de ore. De data asta, oricat m-as stradui sa o ignor, m-a naucit. Ma recunosc invinsa. Are tot ce-i trebuie: intensitate maxima, insistenta demna de o cauza mai buna, fotofobie, fonofobie, e ca la carte. Ce caut in fata computerului? Nu stiu nici eu. Cred ca imi era frica sa raman singura cu ea....
Sa aveti o seara linistita! Macar voi...

luni, 11 mai 2009

D-aia!

Stiti ce ma scoate din minti cel mai tare? Ceva ce nu pot controla. Si stiti ce nu pot controla? Ce se intampla cu oamenii pe care ii iubesc. Imi ies din minti cand patesc ceva rau si eu nu am cum sa ii ajut. Ma incearca un sentiment de frustrare cum nu va puteti imagina.
De cand ma stiu am fost asa, dar cu fiica-mea e mult mai complicat. Recunosc, sufar de sindromul parintelui singur si am tendinta sa o protejez excesiv, desi sunt constienta de faptul ca e adult.
Ca sa intelegeti de ce bat campii in mod festiv si-mi pun cenusa in cap in public, aseara a venit cu glezna luxata. A fost la munte si s-a intamplat pur si simplu. Se putea intampla oricui, nu-i asa? Pai da, oricui, dar aici vorbim de fiica-mea!
Evident, mi-am iesit din minti si am inceput sa zbier la biata copila in timp ce aplicam Fastum gel si fasa elastica pe glezna cu pricina. De ce zbieram? Pentru ca sunt maica-sa, d-aia!
Pentru ca in ultimii douazeci de ani asta am facut, la asta ma pricep cel mai bine. Sa fiu mama Ortansei. Zbieram ca nebuna pentru ca o iubesc ca pe ochii din cap, pentru ca innebunesc numai la gandul ca i s-ar putea intampla ceva, pentru ca nu stiu cum sa fiu altfel, pentru ca am crescut-o eu, pentru ca e a mea, pentru ca o iubesc si cand face tampenii, pentru ca atunci cand o privesc o vad tot mica, cu cozile strambe, cu sosetele cazute si genunchii plini de julituri, pentru ca as face orice pentru zambetul ei.
Mi-am facut autocritica pentru ca m-a certat toata lumea, desi sunt sigura ca data viitoare voi reactiona la fel. Am si argumente pentru asta: pentru ca sunt mama ei, d-aia!

miercuri, 6 mai 2009

Coffee, please!

Am citit mai devreme la Dili despre semaforul seismic.
Ce legatura e intre cafea si cutremur? Este, dupa cum se vede in poza. De ce beau cafea la ora asta? Pentru ca mi-a scazut tensiunea, asa ca e in scop terapeutic.
Realitatea e ca trebuia sa imi revin din soc si sa apuc sa va povestesc si voua. Cum stateam eu linistita si aplicam pentru niste slujbe pe un site specializat, intru pe una din oferte, din curiozitate. Compania, nu se stie ca scria confidential. Si citesc:
ASISTENT MANAGER
CANDIDATUL IDEAL:
Tanara, dinamica, agreabila, flexibila, disponibila, capabila sa inteleaga responsabilitatile postului, pregatirea economica este un avantaj.
RESPONSABILITATI / BENEFICII:
Secretariat, organizare evenimente, lucrul cu banca, deplasari, si disponibilitate pentru relatie personala cu directorul pe care il asista.
DESCRIEREA COMPANIEI SAU A JOBULUI:
Consultanta in afaceri si management
ANUNTUL CONTINE UN INTERVIU ONLINE CU O INTREBARE
Ati citit cu atentie descrierea jobului si responsabilitatile postului? Nu aplicati daca nu credeti ca le puteti indeplini.
Si nu am aplicat, evident! Cum adica, disponibilitate pentru relatie personala cu directorul pe care il asista? Stiti cate persoane aplicasera pentru aceasta slujba? 243!
Acum intelegeti de ce aveam nevoie de o cafea???
Hai s-auzim de bine!

marți, 5 mai 2009

Categorii de femei II

Asa cum am promis, am revenit cu partea a doua din categorii de femei, mai precis acele femei care ma fac sa-mi doresc sa am o pusca la mine. Pentru cei care nu au citit, in prima parte am vorbit despre specia proasta de autobuz.
Azi vom discuta despre proasta de bloc.
Proasta de bloc ocupa locul unu ca arie de raspandire in zonele urbane. Ea exista ca o consecinta a urbanizarii fortate din perioada comunista si s-a raspandit proportional cu numarul de blocuri.
Ca si comportament, poate fi asemanata cu termita (organizeaza colonii care au ca unic scop procurarea hranei) si daca este lasata singura, moare. Proasta de bloc are nevoie de comunicare permanenta cu alte proaste de bloc si are ca trasatura principala interesul pentru vietile altora. Daca proasta de bloc nu stie ce are in casa vecinul de palier, sau la ce ora se intoarce acesta acasa (si cu cine), moare. Proasta de bloc este o consumatoare vorace de programe TV subculturale (OTV, concursuri de asa-zisa inteligenta, telenovele si emisiuni de umor fara umor) - daca o pana de energie electrica se prelungeste prea tare, proasta de bloc moare.
Proasta de bloc este specia care isi aranjeaza cel mai meticulous vizuina - nu veti intalni niciodata apartament in care locuieste o asemenea proasta fara mileuri, vaze, pesti de sticla si flori de plastic; daca isi pierde aceste obiecte, sau daca-i sunt furate, proasta de bloc moare.
Proasta mutata la bloc se afla, dupa unii cercetatori, la originea speciei analizate anterior, vezi proasta de autobuz. Stramutata din mediul rural, unde-si avea originea, proasta de bloc nu poate abandona cateva trasaturi specifice, nici macar la a doua generatie. Proasta mutata la bloc nu are notiunea de "liniste" si va vorbi puternic indiferent de ora si loc. Asa cum deja stim, nu va vorbi decat lucruri de stricta necesitate (pentru ea), dar o va face incontinuu. Ne putem astepta de la proasta mutata la bloc sa creasca in balcon gaini sau porumb. Proasta mutata la bloc va sporovai cu cealalta proasta mutata la bloc, tinand usa apartamentului deschisa - pentru ea blocul nu este decat o ulita pe verticala, unde viata isi duce ritmul (aparent linistit) in dulcele stil patriarhal. Daca proasta mutata la bloc va avea nevoie sa arunce mobila veche in sopron, va folosi drept sopron uscatorul comun al blocului, indiferenta la protestele celorlalti locatari. Au fost semnalate chiar cazuri de proaste mutate la bloc care au crescut porci in dormitor. Tot acestei specii de proasta ii este atribuita si proprietatea de a striga de la balcon, fie la copii fie la sot, ca si prezenta permanenta in acelasi balcon la toate nuntile/ inmormantarile/ mutarile sau celelalte evenimente majore din viata cartierului.
Aparent benigna, proasta mutata la bloc va atrage mereu privirile trecatorilor si-i va face sa simta o acuta nevoie de arma in dotare.
Va urma... Nu pierdeti episodul III, proasta de Audi!

luni, 4 mai 2009

Cele sapte minuni ale comunismului

1.Toata lumea avea de lucru.
2.Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3.Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.
4.Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic.
5.Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6.Desi toata lumea avea de toate, toti furau.
7.Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic
.

duminică, 3 mai 2009

Good girls

Am vrut sa las un comment, dar mi-am dat seama ca nu pot sa cuprind totul in 10 cuvinte asa ca voi incerca sa o fac in 100. Nu-mi vor fi suficiente, stiu, dar incerc sa scriu despre doua fete cuminti. Incerc sa scriu asa cum traiesc ele, dintr-o suflare, de ca si cand ziua de maine nu ar exista.
Poate ca uneori strugurii se vor coace in lipsa ei. Poate ca uneori viata le va arunca in colturi diferite ale lumii. Poate ca uneori esueaza amandoua, lamentabil, asa cum au mai facut-o. Poate ca uneori sunt judecate de mortii vii din jurul lor. Poate ca lucrurile nu stau mereu asa cum vor ele... Dar ele au certitudini!
Ele s-au maturizat impreuna, au plans, au ras, au impartit aceeasi tigare si aceeasi sticla de suc. Au numarat razand ultimii bani din portofele si in loc sa-i adune pentru a-si cumpara efemerul, i-au folosit pentru a cumpara amintiri. Sunt frumoase, sunt inteligente, sunt vii! Sunt mandre, sunt demne, sunt dovada vie a faptului ca viata e frumoasa.
Cand una dintre ele a avut aripa rupta, cealalta a zburat pentru ea. Cand glasul uneia a amutit de durere, cealalta a vorbit pentru ea. Cand una si-a pierdut credinta, cealalta a crezut pentru ea. Cand sufletul uneia s-a spart in bucati, cealalta a strans cioburile cu grija si le-a lipit cu dragoste. Cand au visat amandoua Parisul, Praga sau Viena, cealalta a dus-o acolo si rasetele lor au rasunat pe strazi.
Desi niciuna dintre ele nu se pricepe la asta, in ultimii sase ani au crescut impreuna o fetita. Desi sunt constiente de limitele lor, le depasesc de fiecare data tinandu-se de mana. Desi nu vor avea niciodata tot ce-si doresc, construiesc palate si conduc masini senzationale.
Sunt libere sa viseze cu ochii deschisi, sa urce munti, sa alerge pe malul marii, sa se bucure de soare, sa stea in ploaie, sa manance in restaurante de fite imbracate ca pentru un concert rock, sa parcheze masina la un kilometru de mare pentru ca una vrea sa doarma, iar cealalta sa citeasca...
Ele sunt doua fete cuminti care nu ies cu nimic in evidenta pe strada. Poate ca povestea lor a mai fost spusa, dar de data asta e altfel.
Povestea lor e unica, irepetabila si vor trai fericite pana la adanci batraneti pentru ca le plac basmele si cred in ele cu tarie.

miercuri, 29 aprilie 2009

Dilemele angajatului model

Vii dimineata tarziu - esti exemplu negativ.
Vii punctual - ai venit sa-ti spionezi colegii la sosire.

Esti prietenos cu colegii - vizezi popularitate ieftina.
Esti rezervat - te considera cu nasul pe sus.

Iti lauzi colegii - esti lingusitor.
Ii critici - faci pe nebunul.

Te intereseaza munca colegilor - esti bagaret.
Nu te intereseaza - nu ai habar de probleme.

Daca esti tanar - n-ai experienta.
Daca esti mai in virsta - esti sclerozat.

Stai seara tarziu - faci pe lucratorul supraaglomerat.
Pleci punctual - nu-ti dai interesul.

Te consulti cu colegii - nu esti in stare sa iei decizii.
Nu te consulti cu colegii - vrei sa tii totul in mana.

Spui bancuri - esti neserios.
Nu spui bancuri - esti plictisitor.

Pleci in concediu - nu te intereseaza soarta firmei.
Nu pleci in concediu - iti pazesti scaunul.

Insisti asupra problemelor tale - esti incapatanat.
Cedezi - esti moale.

Ai succes - ai avut noroc.
Ceva nu merge bine - bineinteles, era de asteptat.

luni, 27 aprilie 2009

Iar luni...

Nu-mi place ziua de luni. Nu-mi place indiferent cat as incerca. Dimineata zilei de luni incepe cu perna aruncata in telefoanele care suna pe birou. Ma ridic cu greu din pat si ma indrept spre bucatarie. Cafea! Prima dintr-un lung sir.
Ajung la birou si ma intampina mirosul de cafea. Ma aliniez cu cana in mana - bucataria nu ne incape pe toti - capat si eu minunata licoare si ma indrept victorioasa catre locul de fumat. Refac drumul spre bucatarie, fac plinul din nou, socializam, zambim si ma asez la birou. La noi nu functioneaza povestea cu "samba si, trabajo no". Incepe nebunia. Telefoane, mail, fax, clienti, cumperi, vinzi, rezolvi, inventezi, zambesti politicos, gasesti solutii, calmezi... A spus cineva cafea?
Plec de la birou. Aglomeratie, praf, claxoane, un singur gand ma face sa zambesc: cafea!
In sfarsit acasa! Arunc poseta - a se citi troler - si ma indrept spre cana cu cafea. Ma plimb prin casa si evaluez dezastrul. Proportiile nu mai par asa inspaimantatoare, cafeaua e minunata. Zambesc, maine e marti...
Sa aveti o seara frumoasa!

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Ploua...

Mornin' rain clouds out my window, and I can't see at all... even if I could, it would all be gray, but your picture on my wall reminds me that everything gonna be allright.

marți, 21 aprilie 2009

Normalul meu e diferit de al lor

Despre ambitia cuiva de a face alt om din mine
Lucian Avramescu
Da-ma la remaiat,
du-ma la intors, tese-ma din nou,
zugraveste-ma, pune-mi alt guler,
alta manseta, alt zbenghi,
da-mi alt numar la pantofi,
toaca-ma marunt
si umple-ma cu condimentele moralei tale,
impunge-ma cu o mie de sfaturi,
imprastie-ma in patru vanturi
si vei observa ca acolo unde cad
se umple locul de mine.

luni, 20 aprilie 2009

O zi

De multa vreme imi doresc o zi doar pentru mine, o zi in care sa nu se intample nimic, o zi in care nu trebuie sa fac, ci vreau sa fac sau nu vreau sa fac ceva.
O zi cu ploaie.
Is it raining at your house like it's raining at mine/ Do you miss me like I miss you, is it cloudy all the time/ Do you tremble when the phone rings and you think I'm on the line/ Is it raining at your house like it's raining at mine.
O zi cu muzica country.
Invitatii speciali sunt Willie Nelson si Brad Paisley.
O zi cu carti.
Herve Guibert - Prietenului care nu mi-a salvat viata.
Un periplu necrutator printre mediile intelectuale si artistice pariziene, avand SIDA ca personaj principal. O carte unica, dand dreptate lui Kierkegaard, dupa care nu merita citite decat cartile celor care au vazut moartea cu ochii.
O zi cu cafea si tigari, cu motanul dormind linistit la picioarele mele, o zi linistita, asa cum am visat....

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Lumina din lumina

"Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta, ci ne pune la îndemâna miraculosul mijloc de a o îndura".
Nicolae Steinhardt
Am fost tentata sa incep cu cuvintele: "in aceasta zi sfanta", dar nu o voi face, pentru ca toate zilele sunt sfinte, noi suntem cei care ratacim asta in sufletele noastre.
Obisnuiam sa spun despre mine ca sunt crestina de rit PC, adica de Paste si Craciun, pentru ca doar atunci imi aminteam sa merg la biserica. Faceam asta mecanic pentru ca asa trebuia si ma incapatanam sa cred ca e suficient. Citeam, cautam, rataceam cautand scopul vietii acolo unde nu era nimic. Ma simteam moarta sufleteste si ma intrebam unde gresesc.
Cand oameni dragi mie au plecat din lumea aceasta, m-am inchis si mai mult in mine si n-am mai gasit mangaiere pentru ca nu o mai cautam. Am primit in schimb o boala cumplita, un semn ca viata mea nu este in ordine.
Uneori ingerii iti vorbesc prin glasul oamenilor din jurul tau. Daca iti deschizi sufletul ii vei auzi. Ingerii din jurul meu mi-au stat alaturi, mi-au oferit tot ce aveau ei mai bun. Am primit iubire, mangaiere, zambete si liniste. Am aflat ca scopul vietii este sa redescoperi esenta divina din tine, amintirile ancestrale, apartenenta la divin, intelepciunea.
Am invatat sa daruiesc pentru a primi, am invatat sa iert pentru a fi iertata, am invatat sa iubesc pentru a fi demna de iubirea celor din jur. Inca mai am de invatat, inca nu mi-am linistea, dar cred, sper si iubesc.
Praznuirea Invierii Domnului nu este o rememorare, nu este un simbol al niciunei legende pagane. Ea este simplu si real, INVIEREA. In plan mistic, in plan divin, nu exista timp, nici succesiune, nici aniversari, ci numai realitati eterne.
Avem patru daruri ale Invierii: iertarea pacatelor, bucuria, netemerea si pacea. Sa stim ca, daca vedem ca nu avem bucurie, ceva nu e in regula; sa stim ca, daca nu avem pace a sufletului, ceva nu e cum ar trebui sa fie, ceva nu-i in ordine. Sa stim ca, daca n-avem curaj, daca suntem cuprinsi de teama, ceva e rau in existenta noastra, pentru ca nu suntem in legatura cu divinitatea care ne sustine; atunci trebuie sa schimbam felul de a gandi, de a lucra, de a actiona in lumea aceasta.
Sa iubim, sa speram si sa credem. Sa ne intoarcem in noi, sa credem in noi si in ceea ce avem deja. Sa gasim fericirea in noi. Sa gasim puterea de a nu-i mai judeca pe ceilalti. Ernest Hemingway spunea: "Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea amici ireprosabili".
Va doresc sanatate, pace, liniste sufleteasca, drum drept si lumina!

vineri, 17 aprilie 2009

Categorii de femei I

Doamnelor si domnilor, vom vorbi o vreme despre o anumita categorie de femei. Aceste femei se incadreaza perfect la rubrica: "de-as avea o pusca la mine cand ies pe strada".
Ies de la birou la ora 13.00, de ziceai ca sunt simplonul de Caracal, ma indrept catre trecerea de pietoni facand slalom printre cei care nu au invatat ca pe trotuar se merge doar intr-un anume sens, cat p'aci sa ma loveasca o blonda bezmetica la volanul unui Audi - despre ea vom vorbi in episodul II - rezolv problema cu banca, cu farmacia si ce mai aveam pe lista si vad in zare autobuzul. Alerg, urc si vad un loc liber pe care ma asez fericita. Aiurea! In secunda urmatoare ma bate pe umar un fel de Chucky - papusa ucigasa in simbioza cu curcubeul. Dupa spaima produsa de intalnirea ochilor mei obositi cu infatisarea de pensionara porno, o aud cum emite cu o voce dogita de muuuulte excese: "- Mai fetito, da' se poate sa nu dai locul la o doamna in varsta?" Ma uit nedumerita, ca nu vedeam doamna, si imi vad de treaba linistita. Sa taca? Doamne fereste! Intru in polemica cu primata spre bucuria celor din jur, si raman linistita pe scaun.
Nu stiu voi, dar eu m-am saturat! De aceea avem azi episodul I din seria: "uneori mi-e rusine ca sunt femeie".

Proasta de autobuz (troleibuz, tramvai, maxi-taxi)

Este o specie intalnita in toate mijloacele de transport in comun. Impreuna cu alte proaste de autobuz, aceasta proasta va discuta cu voce tare despre subiectul favorit: operatia. Da, proasta de autobuz este operata sau, daca nu e, va fi cat de curand. Operatia ii confera dreptul suveran de a sta jos intr-un autobuz plin de invalizi, iar ea este gata sa fluture in orice clipa un certificat care sa-i ateste calitatea de operata. Daca aveti ocazia sa calatoriti langa doua sau mai multe proaste de autobuz, puteti fi siguri ca la sfarsitul drumului veti sti totul despre chisturi, ovare extirpate, hernii sau cancere la san. Eventual - dar nu garantat - puteti afla si in ce zile are menstruatie Nuti - nu stim inca cine este Nuti, dar facem cercetari in acest sens.
Atunci cand nu discuta despre operatie - a ei sau a altcuiva, proasta de autobuz face opinie publica. Proastei de autobuz i se atribuie toate situatiile in care controlorii au fost linsati in mijloacele de transport in comun.
Proasta de autobuz provoaca intotdeauna un scandal atunci cand cineva de care nu-i place indrazneste sa stea jos - chiar daca autobuzul e gol, sau chiar daca sta si ea jos. Atunci cand este interpelata: "- Ce te bagi cucoana?" este formula cea mai recomandata, proasta de autobuz lasa privirea in jos sau priveste pe geam si tace. Sa nu va lasati inselati... e doar o tactica: va injura birjareste cand va cobori si se va simti in siguranta.
Proasta de autobuz este cea care a vazut hotii de buzunare, dar nu va avea pareri decat atunci cand acestia au coborat cu portofelele tuturor calatorilor. Oricum, ea i-a vazut prima!

Va urma...

miercuri, 8 aprilie 2009

The brave one

"There is no going back, to that other person, that other place. This thing, this stranger, she is all you are now".






Un film altfel. Un film profund. Un film pentru cei care stiu ce inseamna sa pierzi totul si sa mori in fiecare zi cate putin.
Erica Bain (Jodie Foster): "I always believed that fear belonged to other people. Weaker people. It never touched me. And then it did. And when it touches you, you know... that it's been there all along. Waiting beneath the surfaces of everything you loved".
Inteligent, captivant si mai presus de orice, credibil. Altfel...


luni, 6 aprilie 2009

Daca n-ai investit intelept...


Daca ai fi cumparat in urma cu un an actiuni Nortel in valoare de 1 000 000 de dolari, acum ar valora 49 000 $.
Cu Enron, ai mai avea 16.500 $.
Cu Worldcom, ai fi in posesia a mai putin de 5.000 $.
Daca ai fi cumparat de aceeasi suma (1 000 000 $), bere Budweiser (la cutie), ai fi baut toata berea si apoi ai fi vandut cutiile goale la un pret de 10 centi per cutie (pretul actual din USA), atunci ai avea 214.000 $.
Avand in vedere cele de mai sus, sfatul meu este sa bei sanatos si apoi "recycle".

duminică, 5 aprilie 2009

Leapsa, trei in una...

Am crezut ca am doar doua restante la leapsa, dar am aflat ca sunt trei, mai aveam una de la Sunshine.

Tu dupa ce tanjesti? - Sa vin seara acasa si sa il gasesc pe Radu in fata computerului, sa il vad zambind si in clipa in care ma imbratiseaza sa uit tot ce a fost rau si urat in ziua aceea...

Cand ai spus ultima oara “Te iubesc”? - Azi dimineata cand m-am trezit...

Defineste fericirea in 3 cuvinte: - Ortansa, Radu, liniste.

Cand ai fost ultima oara fericit(a)? - Sunt o femeie fericita.

Ce crezi ca te face fericit(a)? - Fiica mea, iubitul meu, prietenii mei, soarele, marea, muntele, viata cu tot ce e bun si frumos in ea.

Cand te-ai gandit ultima oara la fericirea ta? - O simt, o respir, o traiesc in fiecare zi.

*** *** *** *** ***

My first...

Car: Nu am permis de conducere, asa ca masina e doar un vis...

Trip within the borders: Mangalia

Trip abroad: Pretoria

Memory: Nucul sub care visam in fiecare zi in curtea casei bunicului...

Pet: Canarul galben care se numea GHI.

Crush: Aveam sase ani si obiectul pasiunii mele era Antonio, vecinul de la etajul I.

Discovery: Faptul ca lacrimile sunt fierbinti si sarate...

Job: Reporter de teren la Radio Tinerama.

Idol: Sophia Loren

Creation: O rochie pe care am imbracat-o la o petrecere cu colegii si nimeni nu ma credea ca am facut-o eu. Am cusut-o de mana!

*** *** *** *** ***

Meet the Fockers

In clasa a IX-a facusem o pasiune pentru un coleg de clasa. Intamplarea facea sa avem acelasi nume de familie. Dirigintele nostru, remarcabilul profesor de limba si literatura romana Mircea Handoca, a incurajat prietenia noastra si la prima sedinta cu parintii din vietile noastre de liceeni, le-a oprit pe mamicile noastre sa le spuna ca ar fi incantat daca si ele ar fi de acord ca ne sta foarte bine impreuna.

In tot acest timp, noi doi si restul gastii bantuiam pe langa liceu asteptand cu infrigurare sa iasa mamicile de la sedinta, nu de alta dar aveam si niste absente... Nici prin minte nu ne trecea ca le va spune dirigintele. Eu tin minte ca eram imbracata in niste jeansi peticiti si cu un tricou lalau, cu parul vraiste, in cel mai pur stil al anilor '80. Imaginati-va cum am ramas cand ne-am vazut mamele iesind la brat pe poarta liceului. Am ramas cu gura cascata la modul propriu si nu am reusit sa scot un sunet. Am fost invitate la cafea la ei acasa si tin minte ca toata lumea zambea iar mie mi-a fost imposibil sa revin la vorbirea articulata pret de o ora...

Sper ca m-am achitat onorabil de restante si ca sa nu mai existe dubii ca mie imi place acest joc, dam leapsa mai departe: Little Miss Sunset, Nina si cine mai pofteste...


miercuri, 25 martie 2009

Life on fast forward

Buna seara!
Nu stiu voi, dar mie nu-mi ajunge timpul. O vreme am fost suficient de naiva incat sa cred ca pot tine pasul cu el, timpul. N-a mers!
Realitatea e ca nu mai am timp pentru nimic.
Spun unii ca ar exista o explicatie stiintifica pentru asta. Cica rezonanta Schumann ar fi de vina. "Timp de mii de ani, rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar. Insa, din 1980, rezonanta a inceput sa creasca incet, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cat era odinioara si de aceea nu ne ajunge ziua pentru tot ce avem de facut". Acesta a fost un citat din categoria "ce mai primim pe mail".
Radem, glumim, dar realitatea e cruda.
Voi cum va descurcati?

marți, 17 martie 2009

Mi-e dor de Casa Eliad

In drum spre birou trec zilnic pe langa Casa Eliad. Pe langa ce a mai ramas din Casa Eliad mai precis...
O vila construita in anul 1851, situata in centrul Bucurestiului, pe strada Mircea Voda la nr.5. Era locul ideal unde sa te ascunzi cu prietenii, sa asculti muzica de cea mai buna calitate cu o sticla de bere intr-o mana si cu o tigare in cealalta. Acum a ramas doar o amintire...
Cativa tembeli din administratia locala au decis ca trebuie inchis, asa ca au pus catuse acestui loc. Motivatie? Probabil exista undeva in catastifele lor slinoase. Ce n-au inteles ei, este ca amintirile nu ni le pot lua. Casa Eliad va exista mereu in sufletele noastre.
Imi pare rau ca nu pot inventa cuvinte pentru a descrie atmosfera acelui loc. Cei care nu stiu cum aratau restaurantele anilor '80, nu stiu daca pot crea cu ochii mintii o imagine.
Cand intrai te intampina un miros si o imagine specifice acelor ani. Draperia de la intrare, lambriuri vechi si scaune tapitate, sute de poze cu artisti folk din toate timpurile, instrumente muzicale agatate pe ziduri, pe un perete intreg, Vali Sterian si Vasile Seicaru, lume amestecata, decenta, bere bauta direct din sticle, fum de tigare, preturile ca pentru noi amarastenii frumosi ai acelor vremuri, mancare de-a noastra romaneasca, buna si fara fite... Un loc unde mergeam cu prietenii nu ca sa fim vazuti ci, ca sa fim impreuna. Un loc unde nu existau vedete, desi uneori la masa de langa noi stateau mari nume ale folkului romanesc. Un loc care acum nu mai exista...
Sa ne amintim cu drag de Casa Eliad, iar daca printre voi se afla veterani, asa ca mine, va astept sa povestim ca intre prieteni...