joi, 26 februarie 2009

Leapsa din nou sa fie...

Si ca sa nu ramana la mine, o pasez repede spre Nina, Sunshine si toti cei care se opresc sa citeasca...

If I would be a:

country: South Africa
door: a false door
form - shape and state: round
state of mind: confused
quantity: large
sunblock: no need
streetname: sunshine
planet: Uranus
American: Al Capone
dream: in black and white...
Romanian: Grigore Gheba (va mai amintiti culegerile de matematica?)
Belgian: Jacques Brel (Ne Me Quitte Pas)

Visez

Uite asa visez eu in fiecare zi la birou...
Aceasta este poza de pe desktop-ul meu. Nu stiu nimic despre locatie, nu asta e important, am gasit-o pe un site si am "imprumutat-o".
Visez ca intr-o zi ma trezesc si e deja august, visez ca toate problemele noastre au luat sfarsit si tot ce mai avem de facut, eu si Radu este sa stam acolo, intr-o dimineata, si sa ne spunem toate cuvintele nerostite...
Visez si stiu ca visele devin realitate. Totul e sa vrei...

miercuri, 25 februarie 2009

La Haine



Coloana sonora a unui film exceptional.
Daca nu l-ati vazut inca, nu ezitati nicio clipa.
E altfel, e genial.

Celor care au inteles...

"Un copil se duce la Buddha si-l intreaba :
- Budhha, ce esti tu? Esti doctor?
- Nu
- Esti filosof?
- Nu
- Esti invatator?
- Nu
- Dar ce esti tu?
- Sunt treaz!"

luni, 23 februarie 2009

Leapsa

Am luat-0 de la Georgi si o dau mai departe catre Sunshine, Little Miss Sunset, Nina si toti ceilalti...
DACA AS PUTEA FI:
o floare: frezie galbena
un anotimp: toamna
culoare: portocaliu
un animal: motanul Misu
un obiect vestimentar: o rochie sock hop
o piesa de mobilier: vitrina cu portelanuri
piesa muzicala: Star (Reamonn)
un vers: ...Iubesc, am curaj şi mă tem...
un peisaj: rasaritul in parc
un obiect: ursulet de plus
un instrument muzical: orga
un copac: castan
un oras: Sun City
persoana publica: Monica Bellucci
o alta persoana apropiata: nu as putea fi decat eu
o carte: Accidentul (Mihail Sebastian)
un fel de mancare (sau ceva dulce): ciocolata alba
un super erou: Wonder Woman
un fenomen al naturii: uragan
o masina: Hummer
un fruct: mar
o parte a corpului: ochi
un film: Sweet November

Lista anti-depresie

1. Plimbati-va cu masina. Parcati la marginea drumului, puneti-va ochelarii de soare si scoateti pe geam uscatorul de par. Îndreptati-l catre masinile care vin din fata. Acum numarati cati soferi franeaza brusc în fata voastra!
2. Reîncarcati automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizata timp de trei saptamani. Cand toata lumea va fi depasit dependenta de cafea, schimbati-le cafeaua cu ESPRESSO.
3. Daca scoateti bani la ghiseul bancii, la rubrica « scopul folosirii banilor » scrieti « pentru marijuana ».
4. Cînd sunteti pe un coridor, sariti în loc sa mergeti. Apoi încercati sa numarati cate persoane se uita la voi crucis!
5. Daca sunteti la restaurant si vreti sa comandati ceva, cereti « apa plata dietetica ».
6. Sunati-va prietenii cu cinci zile înainte sa mergeti la o petrecere si apoi spuneti-le ca nu veti putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.
7. Cand scoateti bani de la ATM, apucati-va de strigat din toti rarunchii « Am castigat! Am castigat! »
8. Daca va aflati într-o gradina zoologica, luati-o brusc la fuga catre parcare strigand îngrozit « Salvati-va! Au scapat toate animalele! »
9. Daca aveti copii, la masa de seara spuneti-le ca din cauza recesiunii va trebui sa renuntati la ei!
10. La farmacie, cumparati o cutie de prezervative si dupa aia întrebati farmacistul unde este cabina de proba!

miercuri, 18 februarie 2009

Ok, scriu...

...uite, scriu. Nu stiu ce, dar scriu...
De cateva zile bune mi se invarte mintea in cerc cautand solutii. Nu am solutii pentru orice, asta e clar chiar si pentru mine.
Cica de ce nu scriu. Pai ce sa scriu dragii mei? Sa va spun ca mi-e greu? Si voua va e. Sa va spun ca n-am? Nici voi n-aveti. Nimic nou sub soare.
Mi se tot repeta ca sunt o supravietuitoare. Acasa, la birou, toata lumea imi spune asta. Dragii mei, stiti ce e un supravietuitor? Un supravietuitor este doar un fraier care n-a murit inca.
Nu stiu daca ma paste o depresie sau daca e astenie de primavara. Stiu doar ca ma simt ca la un concurs de dat suturi in c*r si eu n-am decat un singur picior.
Na, c-am scris!
S-auzim de bine!


vineri, 13 februarie 2009

Happy Valentine Day!


Be my Valentine

Demult, tare demult, pe vremea cand faceam parte din tabara celor care spun ca Valentine Day e doar o alta tampenie pe care am importat-o de la americani, eram doar ipocrita si nu voiam sa recunosc ca eram foarte singura. In aceasta zi in care toata lumea parca innebunea in jurul meu simteam mult mai acut singuratatea si nu aveam taria sa recunosc asta. Devenisem un soi de Grinch al acestei zile pentru ca simteam ca imi lipseste ceva, nu eram intreaga, te cautam, te visam, speram... Si m-ai gasit tu. Intr-o seara rece de 7 decembrie am trecut pe langa tine plangand si sufletele noastre s-au recunoscut.
Ai reinventat totul pentru mine, inclusiv aceasta zi pe care noi o sarbatorim astazi, pe 13 februarie. Stim amandoi ca ne iubim, simtim asta in fiecare zi si facem din fiecare zi o sarbatoare. Ne iubim pentru ca asa e scris undeva acolo sus.
*** *** ***
Te iubesc, dragul meu.
Asa cum numai eu stiu sa te iubesc. In toate felurile si in toate culorile.
Te iubesc cu sufletul, cu mintea, cu lacrimile, cu ochii, cu inima, cu disperare, cu deznadejde, cu teama, cu bucurie, cu tot ce e bun si frumos in mine.
In fiecare zi te iubesc mai mult. Azi mai mult decat ieri, maine mai mult decat azi.
Te iubesc pentru tot ceea ce esti si pentru tot ce sunt eu langa tine.
Te iubesc si nu cer nimic in schimb, doar sa ma lasi sa te iubesc.
Ochii mei se pleaca in fata sufletului tau si inima mea a ingenuncheat in fata inimii tale.
Sunt cea mai bogata femeie din lume pentru ca daca te am pe tine, daca am dragostea ta, am totul.
Sunt cea mai fericita femeie din lume pentru ca tu ma iubesti asa.
Sunt cea mai frumoasa femeie din lume pentru ca oglinda mea e sufletul tau curat.
*** *** ***
Acum am primit florile de la tine, dragul meu. Sunt frezii galbene, florile dragi sufletului meu. Am citit ce mi-ai scris si iti voi raspunde aici: Da, vreau sa fiu sotia ta!
Te iubesc, Radu. Te iubesc mai mult decat stiu sa iti spun.

miercuri, 11 februarie 2009

Prietenii stiu de ce...

Pentru a veni in intampinarea dorintelor angajatilor, luna aceasta vom da salariile marite dupa cum urmeaza: fluturasii vor fi tipariti pe format A4, cu litere bolduite, font 36.
Va dorim numai bine!

Lista dorinte IV

Imi doresc sa privesc rasaritul peste umarul iubitului meu.

Fara titlu

Azi nu am titlu. Nu pentru ca nu am inspiratie, ci pentru ca nu vreau un titlu pentru ceea ce va voi spune azi.
Daca privesti cu atentie fotografia, vei vedea un muzician care alege sa isi apere violoncelul de ploaie in loc sa foloseasca umbrela pentru a-si adaposti augusta-i persoana.
Asa ma simt azi. Stau in ploaie si tin umbrela deasupra ideilor si principiilor mele, le apar cu strasnicie de orice ar putea sa le afecteze din exterior.
Exista o multime de lucruri care incearca de cateva zile sa imi strice echilibrul, sa strice acordul creat intre mine si mine. Un lucru e cert in toata nebunia asta din jurul meu, nimic nu ma va afecta.
Voi repeta lucruri pe care le-am spus si sambata in speranta ca ma voi face inteleasa macar de data aceasta.
Unii oameni se incapataneaza sa existe si atat, cu o incapatanare demna de o cauza mai buna. Nu fac nimic pentru a "deveni".
Nu agresez pe nimeni si nu ma cert. Daca mi se intampla lucruri mai putin bune acum, nu inseamna ca neaparat cineva imi vrea raul. Nu imi pierd vremea lamentandu-ma si cautand vinovati, voi cauta solutii.
Nu cer nimic nimanui. Am deja totul. Spuneam recent ca fac parte din categoria celor mai bogate femei din lume pentru ca iubesc si sunt iubita, pentru ca am o fiica extraordinara si pentru ca am prieteni.
Nu cer mult de la viata, dau tot ca sa pot primi totul. Actionez dupa principiul "dreptul tau de a face ce vrei, se sfarseste acolo unde incepe dreptul meu de a nu fi deranjata".
Am facut si eu de-a lungul timpului lucruri de care nu sunt mandra, dar am platit pentru ele.
Nu este treaba mea sa rezolv problemele celor incapabili sa isi asume responsabilitati. Nu sunt eu in masura sa fac asta, este o problema ce se rezolva intre ei si constiinta lor, daca au una...
Nu voi ezita sa ma apar daca este cazul. A fi un bun crestin nu inseamna sa fii tampit! Nu voi intoarce obrazul la nesfarsit si nu ma voi risipi purtand razboaie care nu sunt ale mele. Eu le-am purtat pe ale mele si am iesit invingatoare.
Nu vreau sa mai incep propozitiile cu NU. NU este urat si atrage la randul sau un lung sir de NU.
Ma incred in instinctele mele, in principiile si ideile mele, actionez asa cum stiu eu, iubesc asa cum stiu eu, imi cresc copilul asa cum stiu eu, imi apar prietenii si ii ajut asa cum stiu eu. Am incredere in mine si in oamenii pe care ii iubesc. Tin totul sub umbrela mea, chiar daca asta inseamna sa stau eu in ploaie.
Nici eu nu stau in ploaie, deasupra mea, deasupra noastra de fapt, cineva tine intotdeauna o umbrela deschisa.
So, let me be!

luni, 9 februarie 2009

Traieste fiecare zi de ca si cand ar fi ultima

Ce faci in clipa in care ti se spune ca esti foarte bolnav? Nu stiu.
Stiu doar ce am facut eu. Mai intai am fost revoltata si m-am certat cu Dumnezeu si cu toata lumea. Apoi m-am ridicat de pe jos si am hotarat in nebunia mea, ca nu am timp sa fiu bolnava. De atunci traiesc!
Doar tu hotarasti ce e de facut intr-o situatie limita. Alegi varianta mea si a altor nebuni ca mine, si te lupti in fiecare zi pentru viata ta sau te asezi intr-un colt si astepti sa mori.
Pentru inceput iti recomand un film extraordinar, "The bucket list".
Viata e frumoasa, poate nu o privesti tu din unghiul bun...


duminică, 8 februarie 2009

Au innebunit salcamii

In Bucuresti este o autentica zi de primavara. Revine obsedant in mintea mea aceasta melodie. Sper sa va placa...



The willows have gone crazy
From all the spring
They walk naked in the skies
With all their souls in exterior
And they took it out from morning
White and loaded with dew
With strong odours from the sky
Pulled out from a new mistery
The willows have gone crazy
And with their sickness all together
It seems something happened
And with all this world
Raving birds
Take out their souls from them
Wandering from many longings
Travelers between the stars
The green forest got fuddled
It's not so calm anymore
It hold the moon longish
Like a heart in the palm
You don't see my soul how it gets out
In chaotic words
The willows have gone crazy
And you want me to behave?
And you want me to behave ?

sâmbătă, 7 februarie 2009

Mi-e dor de tine, Radu

Am incercat sa inventez cuvinte noi si tot nu reusesc.
Toate s-au spus deja, dar nimeni nu stie sa le spuna ca mine.
Te tin de mana si totul va fi asa cum vrem noi sa fie.

Leapsa

Am luat-o de la Pascal si o dau mai departe catre Sunshine, Little Miss Sunset si Nina.

Sunt … o visatoare.
As vrea … sa pot calatori mai mult.
Pastrez … mesajele de la Radu.
Mi-as fi dorit … sa fiu un om mai bun, dar lucrez la asta.
Nu imi place … sa ma cert.
Ma tem … de apa.
Aud … selectiv uneori.
Imi pare rau … cand ranesc oamenii pe care ii iubesc.
Imi plac … freziile galbene.
Nu sunt … normala.
Dansez… cand fac curatenie in casa.
Cant … oriunde si oricand, desi nu am voce.
Niciodata … nu spun niciodata.
Rar … am timp sa dorm atat cat imi doresc.
Plang cand privesc … un animal chinuit.
Nu imi place de mine pentru ca … pot mai mult dar nu ma straduiesc suficient.
Sunt confuza … cand ma trezesc dimineata.
Am nevoie... de dragoste, de fiica mea, de Radu, de prieteni, de tot ce aduc ei bun si frumos in viata mea..
Ar trebui … sa incerc sa nu mai tin totul sub control.

Despre mine intr-o sambata dimineata

A mai trecut o saptamana din viata mea. Ce am facut saptamana trecuta? In fiecare zi am fost constiincioasa la birou. Eu imi vand timpul pe bani, ei se fac ca ma platesc.
In fiecare zi, timp de noua ore stau la un birou undeva in centrul Bucurestiului. Nu stau. Lucrez. Vorbesc zilnic la telefon cu oameni pe care nu ii cunosc si pe care nu vreau sa ii cunosc. Le vand lucruri care le sunt necesare sau nu. Discut cu oameni nemultumiti care au uitat sa zambeasca, au uitat sa simta, au uitat sa viseze. Vad oameni incrancenati a caror singura ratiune de a fi sunt banii, partea materiala a vietii. Cu unii dintre ei relationez chiar daca nu imi doresc asta. Fac zilnic lucruri pe care nu vreau sa le fac, dar trebuie sa le fac. Vad lucruri care ma dor, aud lucruri ingrozitoare, sunt incarcata cu probleme care nu sunt ale mele. Incerc sa ma rup de aceste lucruri, incerc sa le las in urma mea in drumul catre casa, dar nu reusesc mereu si atunci demonii celorlalti se amesteca cu ai mei si nu lasa sa dorm, nu ma lasa sa visez.
De ce nu ne mai incape orasul acesta pe toti? De ce uit ca suntem toti egali in ultima clipa indiferent ce am fost sau ce functii importante am detinut? De ce uit ca toti plecam la un moment dat de aici asa cum am venit? Ce iau cu mine dincolo? Iau energiile pe care le-am creat.
Cred ca zambetul exorcizeaza raul din mine, pentru ca raul in stare pura exista. De ce ma cred desteapta si de unde stiu eu asta? Pentru ca cea mai mare realizare a raului a fost cand ne-a facut sa credem ca el nu exista.
Cred ca trebuie sa gasesc echilibrul pierdut. Trebuie sa gasesc ceva frumos in tot, oricat de urat ar fi. Trebuie sa gasesc ceva bun in tot, oricat de rau ar fi. Trebuie sa gasesc fericirea in mine.
Cat sunt de fericita? Ma intreb in fiecare zi si ma incred in ceea ce am deja. Nu cer de la altii, am deja totul. Nu judec ca sa nu fiu judecata. Intotdeauna sunt factori care determina dezechibrul celor din jurul meu. Factori pe care nu ii cunosc si care nu ma privesc. Si eu gresesc si nu imi place sa fiu judecata. Sunt greselile mele pe care mi le asum si pentru care imi cer iertare. Imi merge rau nu pentru ca imi vrea neaparat cineva raul, ci pentru ca eu atrag raul uneori. Am observat ca atunci cand imi doresc putin, primesc mult si cand renunt sa imi doresc, primesc totul. Totul se misca, totul se schimba, important e sa nu raman blocata, sa nu ma opun.
De ce am blog? De asta am blog. Ca sa spun tot ce imi trece prin minte. Ca sa imi pastreze gandurile. Ca sa ma bucur de libertate. Libertatea de a simti, de a spune, de a iubi, de a fi asa cum vreau eu sa fiu.
Nu voi spune in final ca va doresc un week-end placut pentru ca altceva va doresc. Va doresc iubire, intelepciune si zambete. Va doresc sa ii iubiti pe cei de langa voi asa cum vreti sa fiti voi iubiti. Va doresc intelepciunea de a nu mai pune mana pe piatra atunci cand cei de langa voi gresesc. Va doresc zambet.
Priviti-va in oglinda cand zambiti, faceti acest exercitiu, nu costa nimic. Nu-i asa ca sunteti frumosi?
Inca mai cred in oameni. Poate ca sunt nebuna, dar zambesc si sunt frumoasa, iubesc si primesc inapoi dragoste neconditionata, sunt inteleapta si mi-am gasit linistea.
Nu sunt modesta, numai oamenii mediocri sunt modesti. Zambesti, sau mi se pare mie?
Am inceput gri si am incheiat verde. Verde este culoarea sperantei. Speranta nu moare niciodata. Sa fiti iubiti!

joi, 5 februarie 2009

miercuri, 4 februarie 2009

De-as avea o pusca la mine cand ies pe strada...

...mi-e teama ca uneori nu as ezita sa o folosesc. E tentant.
As incepe cu soferul autobuzului, care nu apasa butonul pentru caldura decat pentru sufletul lui. Noi, tampitii pe care ii arunca la fiecare frana, putem sta in frig, abia nu adormim dimineata in drum spre birou. Economiseste motorina, dar nu pentru ca e criza ci pentru ca o fura si o vinde. D'aia!
As continua cu batraneii care ma calca si ma imping la ora sapte. Unde se grabesc asa? Mereu m-am intrebat. Or fi pus astia condica de prezenta in parc?
La birou e pericol mare cu pusca la mine. Asta e sigur! Repet, daca mai spune cineva, "Yes, we can", nu mai raspund pentru mine.
Plec de la birou, ma asez linistita la semafor si dau sa traversez pe verde. Sport extrem! E verde pentru mine, aloooooooo! Da' de unde, ca vine meseriasu', frate! Meseriasu' e o noua specie de biped. Este personajul care conduce o masina scumpa, dar o spala la fantanile arteziene din Piata Constitutiei. El, meseriasul, nu are mama, nu are tata, nu are indatoriri, nu-si pierde vremea cu reguli, fie ele de circulatie. El are doar drepturi. El trebuie sa treaca, se grabeste intotdeauna si daca ii stai in cale, presupunand ca scapi intreg, te si injura intr-un mare fel. Iata o mostra: "Baaaaaaaa, asta calca nu f**e!" Pai sa nu-l iei in catare si sa ii imprastii creierii lipsa?
Ajung la magazinul de unde cumpar paine si agenta de vanzari, ca vanzatoarea asa se numeste mai nou, imi spune ca n-are rest si-mi da o ciunga. A doua zi ma duc si eu, aia cu ciunga in par de ieri, si-i spun ca n-am marunt dar pot sa ii dau ciunga de mi-a dat-o ea ieri. Ma priveste de parca as fi rostit niscai cuvinte in ebraica si spune ca nu se poate. Aaaa, deci asa sta treaba, si iar regret ca n-am avut pusca la mine...
In scara blocului intru fericita, in sfarsit acasa. Noroc ca am fost atenta si nu am calcat in "dansul" desi, cica poarta noroc. Realitatea e ca mosul nesuferit de la etajul 4 iar a scos cainele prea tarziu din casa si elementul patruped a prestat chiar la intrarea in bloc. Si uite asa, iar regret pusca lipsa...
Si dupa ce trantesc usa apartamentului in usa mea si strig fericita, GATA!, nu e gata, ca ma asez intr-un colt sa-mi trag sufletul, sa-mi adun gandurile si incepe vecinul de la 5 cu manelele si cel de la 7 cu bormasina.
De unde spuneati ca pot sa cumpar o pusca?
Romania mea draga e un mare teren viran, asa ca RUN, fratilor, RUN... Scapa cine poate.
In rest, numai de bine!

marți, 3 februarie 2009

Inventez cuvinte...

"Te iubesc fără să ştiu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur şi simplu, fără complexităţi sau mândrie; te iubesc pentru că nu ştiu altă cale..."
Pablo Neruda

Lista III

Mai vreau:
  • sa dorm atunci cand sunt obosita
  • sa zambesc mai mult
  • sa nu ma mai cert din nimicuri
  • sa am mai mult timp pentru mine

Lista ramane deschisa.



Situatie de viata III

E seara, e liniste, e momentul cand trag linie si fac bilantul acestei zile. O zi ciudata dealtfel.
A inceput bine, in sensul ca eram chiar multumita cand am plecat spre birou. Ajunsesem la un soi de acord intre mine si mine, daca intelegi ce vreau sa spun.
Vestile nu tocmai bune de azi dimineata m-au prins cu garda jos. Discutiile, zvonurile, scenariile, sentimentul de nesiguranta, toate acestea m-au obosit ingrozitor. E greu, din ce in ce mai greu, stim asta cu totii, simtim asta zilnic. Ne uitam urat unii la altii, ne certam de parca am avea ceva de impartit.
De ce nu ne mai incape lumea asta mare pe toti? De ce trebuie sa ne facem viata grea? De ce unii nu au curaj sa te priveasca in ochi atunci cand iau decizii care iti afecteaza viata? De ce mi se spune ca trebuie si ca poti, dar nu trebuie sa fac decat eu si nu trebuie sa pot decat eu? De ce se lamenteaza si cauta vinovati dar nu si solutii?
De ce? Nu stiu de ce, dar stiu sigur un lucru. Daca imi mai spune cineva, citandu-l pe Obama, Yes, we can, o sa raman sigur cu jugulara lui in dinti.

luni, 2 februarie 2009

Imi vreau vara inapoi...


E luni, e urat afara, mi-e somn, as pleca undeva departe. Am spus ca e luni?
Ma visez aici, linistita, cu Radu. Fara birou, fara telefoane, fara termene limita, doar noi doi...
Mai sunt sase luni pana cand, pentru noi doi va fi vara. Cea mai frumoasa vara care a existat vreodata.