Niciodata nu o sa fiu o femeie obisnuita sau normala. Imi place sa cred despre mine ca sunt una din acele femei care lasa ceva in urma lor.
Sunt multe lucruri pe care le-am amanat, lucruri pe care nu am apucat sa le fac. Sunt un om cuminte si am incercat mereu sa fac totul corect, asteptand acelasi lucru de la cei din jur. Anul acesta nu voi mai face liste, voi face pas cu pas. Nu vreau sa ma risipesc gandindu-ma la tot ce nu am. Incerc sa ma bucur de tot ce am. Nu mai caut dovezi. Dovezile nu exista. Dovezile inseamna viitor, iar viitorul inseamna maine. Eu am doar azi si credinta mea ca totul va fi bine pana la sfarsit. Vorba unuia mai destept ca mine: daca nu e bine, inseamna ca nu e sfarsitul si trebuie sa merg mai departe.
Din lipsa de ocupatie, azi m-am privit in oglinda. Am invatat ca in oglinda nu trebuie sa te privesti in ochi, dar nu m-am putut abtine. Am simtit privirea aceea ca pe o lovitura. Am simtit-o si m-am aplecat sub durerea ei. Se intampla din nou. Am simtit asta odata cu valul de adrenalina provocat de atacul de panica ce se apropia cu pasi repezi. Durerea se instaleaza si devine o parte din mine. O voi pacali si de data asta? Stiu ca durerea ma face sa iau decizii gresite, dar frica de durere ma motiveaza. Cat timp o sa treaca? De ce? Cine? Unde? Cand? Cum? Nu am raspuns la aceste intrebari. Nu inca...
Doare si tot ce mai vreau e sa dorm. Mult. Greu. Adanc. Stiu ca hotararile importante se iau dimineata, devreme, in acel ceas mai negru ca noaptea. Ceasul dinainte de o noua zi, cu nimic mai buna sau mai rea decat celelalte... doar o noua zi... o zi in care un alt inger sa imi spuna ca totul va fi bine...
Sunt multe lucruri pe care le-am amanat, lucruri pe care nu am apucat sa le fac. Sunt un om cuminte si am incercat mereu sa fac totul corect, asteptand acelasi lucru de la cei din jur. Anul acesta nu voi mai face liste, voi face pas cu pas. Nu vreau sa ma risipesc gandindu-ma la tot ce nu am. Incerc sa ma bucur de tot ce am. Nu mai caut dovezi. Dovezile nu exista. Dovezile inseamna viitor, iar viitorul inseamna maine. Eu am doar azi si credinta mea ca totul va fi bine pana la sfarsit. Vorba unuia mai destept ca mine: daca nu e bine, inseamna ca nu e sfarsitul si trebuie sa merg mai departe.
Din lipsa de ocupatie, azi m-am privit in oglinda. Am invatat ca in oglinda nu trebuie sa te privesti in ochi, dar nu m-am putut abtine. Am simtit privirea aceea ca pe o lovitura. Am simtit-o si m-am aplecat sub durerea ei. Se intampla din nou. Am simtit asta odata cu valul de adrenalina provocat de atacul de panica ce se apropia cu pasi repezi. Durerea se instaleaza si devine o parte din mine. O voi pacali si de data asta? Stiu ca durerea ma face sa iau decizii gresite, dar frica de durere ma motiveaza. Cat timp o sa treaca? De ce? Cine? Unde? Cand? Cum? Nu am raspuns la aceste intrebari. Nu inca...
Doare si tot ce mai vreau e sa dorm. Mult. Greu. Adanc. Stiu ca hotararile importante se iau dimineata, devreme, in acel ceas mai negru ca noaptea. Ceasul dinainte de o noua zi, cu nimic mai buna sau mai rea decat celelalte... doar o noua zi... o zi in care un alt inger sa imi spuna ca totul va fi bine...