Se ia o persoana fara a se identifica in timp sau in spatiu. Barbat sau femeie, nu conteaza, corporatist sa fie.
Vineri il/o recunosti dupa gradul de cadere a fetei pe masura ce se apropie sfarsitul programului. In timp ce eu ma bucur ca vine weekend -ul, persoana in cauza devine din ce in mai nervoasa si cauta pretexte pentru a mai ramane la birou. In vreme ce eu "rup poarta" cu veselia specifica zilelor de 15 iunie din copilarie ;), corporatistul/a ramane trist in usa cu o cana de cafea aproape goala in mana.
Trece si weekend -ul si vine lunea. Dimineata zgribuliti, cu canile de cafea in maini facem analiza zilelor ce au trecut, la o tigare. Persoana analizata in acest text vine in ultima clipa cu ochii umflati de plans - ea, de alcool - el. Trantesc un salut din varful buzelor si trec ca furtuna pe langa noi starnind valuri de ras sau mila, care ce-l lasa inima... In cinci minute suna telefoanele si curg email- urile cerand situatii cu termen de rezolvare ieri. Asta e razbunarea lor patetica.
In prima faza ma enervez si ma intreb ce matraguna o fi mancat persoana la micul dejun. Pe urma ma uit mai bine la ochii injectati si umflati ca doi viezuri si imi dau seama ca eu sunt proasta in ecuatia asta.
Eu vin de acasa vesela si nu neaparat odihnita, dar cu sufletul lnistit. M-am vazut cu prietenii si am exploatat la maximum cele doua zile si jumatate libere. El/ea in schimb, au masurat la pas intreaga locuinta, au studiat fiecare gaura din tavan, au socializat pe facebook cu altii asemenea lor, si si-au inecat singuratatea intr-o sticla de vin. De firma, evident! S-au maritat/ insurat cu un cont in banca, dar sunt saraci lipiti pentru ca nu au nici macar un prieten. Conduc masini scumpe, dar sunt singuri in ele si isi umplu siguratatea scarpinandu-se in nas. Dorm in paturi de firma, dar isi plang singuratatea in asternuturi cat salariul meu pe o luna. Contul cu care au oficializat relatia ii inseala pe la toate colturile si-i lasa singuri ori de cate ori au prilejul. Nu-si fac probleme ca ar putea face si ei la fel. I-au inchis in colivii de aur si au aruncat de mult cheia.
Imi dau seama, cum spuneam, ca eu sunt proasta si zambesc in nasul persoanei. Imi bate crivatul in buzunare, mai carpesc cate ceva ca sa pot darui carti oamenilor pe care ii iubesc, imi ramane prea multa luna pana la salariul viitor, dar sunt fericita.
Ce caut printre corporatisti? Nu stiu inca, dar ma distrez grozav!
Sa aveti o saptamana minunata!
Vineri il/o recunosti dupa gradul de cadere a fetei pe masura ce se apropie sfarsitul programului. In timp ce eu ma bucur ca vine weekend -ul, persoana in cauza devine din ce in mai nervoasa si cauta pretexte pentru a mai ramane la birou. In vreme ce eu "rup poarta" cu veselia specifica zilelor de 15 iunie din copilarie ;), corporatistul/a ramane trist in usa cu o cana de cafea aproape goala in mana.
Trece si weekend -ul si vine lunea. Dimineata zgribuliti, cu canile de cafea in maini facem analiza zilelor ce au trecut, la o tigare. Persoana analizata in acest text vine in ultima clipa cu ochii umflati de plans - ea, de alcool - el. Trantesc un salut din varful buzelor si trec ca furtuna pe langa noi starnind valuri de ras sau mila, care ce-l lasa inima... In cinci minute suna telefoanele si curg email- urile cerand situatii cu termen de rezolvare ieri. Asta e razbunarea lor patetica.
In prima faza ma enervez si ma intreb ce matraguna o fi mancat persoana la micul dejun. Pe urma ma uit mai bine la ochii injectati si umflati ca doi viezuri si imi dau seama ca eu sunt proasta in ecuatia asta.
Eu vin de acasa vesela si nu neaparat odihnita, dar cu sufletul lnistit. M-am vazut cu prietenii si am exploatat la maximum cele doua zile si jumatate libere. El/ea in schimb, au masurat la pas intreaga locuinta, au studiat fiecare gaura din tavan, au socializat pe facebook cu altii asemenea lor, si si-au inecat singuratatea intr-o sticla de vin. De firma, evident! S-au maritat/ insurat cu un cont in banca, dar sunt saraci lipiti pentru ca nu au nici macar un prieten. Conduc masini scumpe, dar sunt singuri in ele si isi umplu siguratatea scarpinandu-se in nas. Dorm in paturi de firma, dar isi plang singuratatea in asternuturi cat salariul meu pe o luna. Contul cu care au oficializat relatia ii inseala pe la toate colturile si-i lasa singuri ori de cate ori au prilejul. Nu-si fac probleme ca ar putea face si ei la fel. I-au inchis in colivii de aur si au aruncat de mult cheia.
Imi dau seama, cum spuneam, ca eu sunt proasta si zambesc in nasul persoanei. Imi bate crivatul in buzunare, mai carpesc cate ceva ca sa pot darui carti oamenilor pe care ii iubesc, imi ramane prea multa luna pana la salariul viitor, dar sunt fericita.
Ce caut printre corporatisti? Nu stiu inca, dar ma distrez grozav!
Sa aveti o saptamana minunata!
