Isabella a murit, traiasca Isabella!

Sfarsit de toamna cu parfum de tristete si vise amanate. O seara rece cu amintiri dureroase. Viata de om amagit cu promisiuni desarte. Pecetea unui pacat greu pe fruntea brazdata de riduri adanci.
A pierdut timpul "miorlaind patetic" cum bine spunea un suflet. Au trecut ani in sir, ani in care credea cu tarie ca este in masura sa dea lectii de "supravietuire". Credea ca traieste, dar de fapt murise de mult...
Acum invata sa se iubeasca pentru a se putea ierta. Pleaca zambind trist sa se salveze, cu o speranta vaga in sufletul chinuit.
"Drum drept si lumina!" Asta obisnuia sa le spuna celorlalti, nestiind ca drumul il ratacise si lumina se stinsese, pentru ca mergea pe drumul spre nicaieri ascultand povesti despre totdeauna.
A pierdut cu eleganta, dar a castigat o victorie importanta. A invins clovnii!

Efectul umbrei

Pentru ca să existe frumuseţe a chipului, claritate a cuvântului, bunătate şi fermitate a caracterului e nevoie de umbră ca şi de lumină. Nu-şi sunt duşmance, ci mai degrabă se ţin prieteneşte de braţ, iar când lumina dispare, umbra păleşte la rândul ei.
Friedrich Nietzsche - Calatorul si umbra sa