Nimicul invaluie totul intr-o ceata densa, aproape materiala. Il simt cum ma imbratiseaza din toate partile si nu mai vad nimic.
Nimic nou, pentru ca m-am nascut oarba. Nu dintr-o greseala, ci pentru ca asa am vrut eu.
Ma gandesc sa raman aici ca sa ma poti gasi cand ma vei cauta. Nu conteaza cat timp va trece pentru ca aici timpul nu exista. Te voi astepta ca sa iti spun o poveste despre nimic. Sa te fac sa intelegi ca nu suntem nimic, inainte ca nimicul acesta material sa ne acopere cu totul.
Pentru ca si tu esti orb, dragul meu prieten, inima mea iti va canta acelasi cantec de dragoste pe care il stii din toate vietile. Lasa-l sa te ghideze si sa te aduca la marginea lumii, de unde incepe drumul spre nicaieri.