Celui care pleaca

"Te iert ca nu esti asa cum as fi vrut eu sa fii. 
  Te iert si te eliberez."

Plecarea catre nicaieri

"Am sa-ti  spun buna seara si-am sa plec  undeva
Unde nu e nimic, numai scrum,  numai zat, 
Am sa-ti spun usurat, am  sa-ti spun cu nesat, 
Ce departe va simt eu de inima mea."

Adrian Paunescu

Chemare

Numai tu stii sa ma asculti cand nu-ti spun nimic!
Pe unde umbli iar? A inceput sa ploua din nou si n-am reusit sa repar fisurile. Ploua in fiecare molecula din mine si simt cum ma inunda un sentiment ciudat.
Te astept aici pe tarmul acestui ocean inexistent, cu picioarele in apa care curge din cer, prin mine, spre tine...

Abstract

Astazi totul pare inteligibil, dar daca incerc sa detasez sensul, el se ascunde imediat si, ma trezesc in mijlocul labirintului de supozitii derutante din mintea mea stralucitoare, care nu mai e atat de stralucitoare, ci doar ametita de atata invartit in cerc.

Nimicul de luni

Orice demers al meu din acest moment se aseamana cu căutarea miezului cepei: nu ma aleg decît cu lacrimi !

Drumul catre Tara de Nicaieri

Nimicul invaluie totul intr-o ceata densa, aproape materiala. Il simt cum ma imbratiseaza din toate partile si nu mai vad nimic. 

Nimic nou, pentru ca m-am nascut oarba. Nu dintr-o greseala, ci pentru ca asa am vrut eu.
Ma gandesc sa raman aici ca sa ma poti gasi cand ma vei cauta. Nu conteaza cat timp va trece pentru ca aici timpul nu exista. Te voi astepta ca sa iti spun o poveste despre nimic. Sa te fac sa intelegi ca nu suntem nimic, inainte ca nimicul acesta material sa ne acopere cu totul.
Pentru ca si tu esti orb, dragul meu prieten, inima mea iti va canta acelasi cantec de dragoste pe care il stii din toate vietile. Lasa-l sa te ghideze si sa te aduca la marginea lumii, de unde incepe drumul spre nicaieri.

Despre nimic

Ce inventie absurda fericirea asta!
Unii au norocul sa inteleaga asta inainte de a nu mai fi. 

Altii se intorc mereu de unde s-au dus pentru a pune intrebari inutile. 

Cu totii zambesc neintelegand nimic. 

Un zambet udat de lacrimi, dar totusi un zambet...

In cautarea drumului pierdut

Am visat. Am visat ca strigam de disperare in mijlocul unui ocean despre care nu aflasem ca exista.
M-am trezit plangandu-mi sufletul. Sufletul ramas prizonierul unei dureri cu miros de pamant si despartire.
Plecasem in cautarea fericirii. Fericirea, odata gasita, mi-a spus un secret. 

Mi-a spus asa: "Intoarce-te in singuratea nebuniei tale!"... sau poate mi-a spus asa: "Intoarce-te in nebunia singuratii tale!" 

Nici nu mai stiu, asa de mult timp a trecut de cand ratacesc pe drumuri care nu sunt mereu ale mele...