Ce am mai facut in ultima vreme? Mai nimic, am fost ocupata sa traiesc.Ce daca uneori lucrurile nu sunt asa cum ar trebui sa fie? Viata merge inainte fara sa ma intrebe daca mai pot, daca mai vreau... Trebuie sa pot... Trebuie sa vreau...
Asadar, ocupata fiind sa traiesc, fac tot felul de lucruri...
Ma incapatanez sa ma duc zilnic la birou visand la slujba ideala.
"Carpesc" computerul sperand sa vina ziua in care imi voi permite unul, nu neaparat, cat functional.
Ma privesc in oglinda ca sa imi omor timpul si constat ca timpul ma omoara pe mine. Serios, uneori ma uit la mine si nu stiu cine e femeia care ma priveste, parca nu o mai cunosc... sau parca o stiu de undeva...
Ma lupt zilnic cu cate ceva/cineva, cu mine, cu ceilalti, nu conteaza, lupta sa fie, sa simt ca traiesc.
Astept sa se intoarca preaminunata copila de la mare si recunosc ca mi-e un dor de ea de mi se taie rasuflarea.
Fac liste peste liste. De dorinte, de prioritati, de orice poate incapea pe o lista.
Ma joc cu motanul ca sa nu uit ca in adancul sufletului meu e bine ascuns copilul.
Umblu teleleu cu prietena mea incercand sa facem intr-o zi amintiri cat pentru toata vara.
In fiecare zi mi-e dor de Radu si gasim amandoi puteri nebanuite sa ne iubim asa cum numai noi stim, sa ne incapatanam sa luptam pentru vietile noastre si sa visam cu ochii deschisi, anticipand ce frumos vom imbatrani impreuna.
Citesc in fiecare zi ce scrieti pe blogurile voastre. Chiar daca nu comentez citesc in fiecare zi, sa fiti siguri de asta.
Rezist tentatiei de a ma tunde periuta si de a-mi vari cate cinci cercei in fiecare ureche.
Ascult muzica, fac cafea la ibric si o beau cu placere, fumez ca un turc, am sapte kilograme in plus, refuz sa ma incadrez in normele impuse de ipocritii din jurul meu... cam asta ar fi...
Dupa cum se vede, raportul meu de activitate nu e spectaculos. Nu fac nimic extraordinar. Fac lucruri mici, dar care insumate fac lucruri mari. Cat o viata de om normal intr-o lume anormala.
