joi, 26 aprilie 2012

Despre stele...

Daca nu stiati, si stelele plang. Plang cu lacrimi de lumina. Asa sangereaza ele. Credeam ca sunt perfecte, dar perfectiunea nu exista. 
Steaua despre care vorbim era steaua cuiva. Stralucea pentru cineva. Indiferent cat de greu i-ar fi fost, cat de singura se simtea uneori, cat de trista era in noptile lungi si pustii, ea stralucea mereu, luminandu-i calea. Uneori ratacea drumul si sangera calcand pe pietre ascutite si reci, dar niciodata nu uita sa zambeasca si se incapatana sa-i lumineze calea. Ii veghea visele uitand sa doarma nopti in sir. Inventa povesti si impodobea brazi sub care niciodata nu erau daruri pentru ea. Faurea vise si credea cu tarie in ele. Lumina mereu fara sa ceara nimic in schimb. 
Stiti care mai era menirea acestei stele? Se transformase in inger pazitor. Lua tot ce era rau si urat asupra ei si transforma totul in frumos si bun. Incasa toate loviturile si le transforma in zambete. Aduna fiecare lacrima si o transforma in perla. Credea atunci cand cineva isi pierdea credinta. Spera atunci cand cineva isi pierdea speranta; Iubea neconditionat chiar daca sufletul ei era sfaramat in mii de bucatele, pentru ca steaua despre care vorbim nu era rece. Avea suflet. Unul cald. 
Uneori cand cineva il lovea, ea aduna cioburile cu grija, le lipea cu dragoste, le alinta cu blandete si cioburile se prefaceau intr-un intreg fara pata. 
Din vreme in vreme, steaua noastra purta batalii crancene cu ea, cu cei care incercau sa-i fure stralucirea, cu demoni negri, mai urati ca moartea, dar cel mai greu lucru pentru ea a fost sa invete sa il iubeasca fara asteptari, fara conditionari, fara nicio pretentie. Sa ia parte la viata lui fara sa incerce sa il schimbe. Sa ii traiasca visurile. Sa ii sustina sperantele si sa il aline atunci cand esecul isi facea loc in viata lui. Cand a reusit asta, l-a eliberat de ea. Traieste pentru el, dar l-a eliberat de ea. Pare de neconceput, dar e posibil...
Steaua noastra e obosita si trista. Nu se stinge. Nu moare. E mai puternica decat stia, dar ii e dor... si un pic amar... Viseaza cu ochii deschisi, crede in miracole si trece in fiecare zi pe langa un anume colt de strada...
Noapte buna, steaua mea!
Snow Patrol - Chasing Cars

Asculta mai multe audio diverse

vineri, 20 aprilie 2012

A Shadow Of A Doubt

Alegi sa iubesti o persoana si te trezesti apasat de toate indoielile si fricile pe care le poate experimenta un om. Te privesti in si cu ochii celorlalti si, te urasti sau te indragostesti de tine. Vezi lumea prin ochii lor si constati ca ei nu sunt altceva decat o versiune infinita a ceea ce esti tu dar, exista un singur suflet pereche cu al tau.
Cand il gasesti, fugi sau ramai?

“When I’ve had a good experience, I make a note of it on a tiny piece of paper which I fold and put in a box at home. Then, when I have a bad experience, I read all of the little notes.”
 
“A Shadow Of A Doubt”, Esben Tonnesen, 2006

joi, 19 aprilie 2012

Discutie inteligenta la birou... II

Am fost foarte atenta la apelurile primite ieri. Stimata doamna "tufa" nu a mai sunat.
Aparent benigna, specia "planta" mentionata in postarea anterioara, ma va face mereu sa simt acea acuta dorinta de a avea o arma in dotare.
Exista doua variante: ori a gasit pe cineva dispus sa ii vanda "praful negru de faci xeroxuri la el" fara sa-si bata capul sa-i explice ca una-i brand -ul si alta consumabilul care difera de la un copiator la altul, ori a lovit-o subitul azi-noapte si au rapit-o extraterestii, privandu-ma astfel de o discutie inteligenta desprinsa parca din scrierile lu' nenea Iancu.
In rest, numai de bine...

marți, 17 aprilie 2012

Discutie inteligenta la birou...

Salutare, oameni buni!
Ma aflu la birou intr-o mirobolanta zi in care nu se intampla nimic. Sunt doar prelungirea fireasca a mobilierului din incapere.
Si cum stateam eu asa, linistita, privind fix peretele de vis a vis, suna telefonul. Ma sperii, evident. Uitasem ca exista...
Raspund cu vocea mea incantatoare, recomand firma, recomand si augusta-mi persoana si, de dincolo, s-aude glas de cucoana hotarat:
ea - hai sa traiesti!
eu - buna ziua, doamna!
ea - praf d'ala negru pentru xerox, ai?
eu - ce tip de copiator aveti, stimata doamna?
ea - d'asta, de faci xerox la el...
eu - incerc politicos sa identific ce doreste mirifica faptura de la capatul celalalt al firului
ea - ma intrerupe razand gros si imi spune: lasa, fetito, ca sun eu maine iar...
Adica, cu alte cuvinte, poate maine da de una mai isteata si ii vinde si ei un praf d'ala de faci xeroxuri la el. Ce dracu n'am priceput?
Dupa aceasta discutie de o inestimabila valoare purtata cu stimata doamna "tufa" - angajata la bugetari, daca mai aveati vreun dubiu - concluzia e ca, desi vorbim aproximativ aceeasi limba, clar ne intelegem diferit.
Hai sa aveti o saptamana senzationala! :))