Salutare, oameni buni!Ma aflu la birou intr-o mirobolanta zi in care nu se intampla nimic. Sunt doar prelungirea fireasca a mobilierului din incapere.
Si cum stateam eu asa, linistita, privind fix peretele de vis a vis, suna telefonul. Ma sperii, evident. Uitasem ca exista...
Raspund cu vocea mea incantatoare, recomand firma, recomand si augusta-mi persoana si, de dincolo, s-aude glas de cucoana hotarat:
ea - hai sa traiesti!
eu - buna ziua, doamna!
ea - praf d'ala negru pentru xerox, ai?
eu - ce tip de copiator aveti, stimata doamna?
ea - d'asta, de faci xerox la el...
eu - incerc politicos sa identific ce doreste mirifica faptura de la capatul celalalt al firului
ea - ma intrerupe razand gros si imi spune: lasa, fetito, ca sun eu maine iar...
Adica, cu alte cuvinte, poate maine da de una mai isteata si ii vinde si ei un praf d'ala de faci xeroxuri la el. Ce dracu n'am priceput?
Dupa aceasta discutie de o inestimabila valoare purtata cu stimata doamna "tufa" - angajata la bugetari, daca mai aveati vreun dubiu - concluzia e ca, desi vorbim aproximativ aceeasi limba, clar ne intelegem diferit.
Hai sa aveti o saptamana senzationala! :))
2 comentarii:
astept continuarea de maine:)
@getruck
Am publicat si continuarea povestii.
Intr-un fel ma bucur ca nu a mai sunat, pentru ca nu stiu cat de politicoasa mai puteam fi cu personajul...
Intalnesc astfel de femei mai des decat imi doresc si, desi stiu ca ele exista ca o consecinta a urbanizarii fortate din perioada comunista si s-au raspandit proportional cu numarul de blocuri, simt nevoia acuta de a avea o pusca la mine...
In rest ma consider un om bun... :)))))))
Trimiteți un comentariu