Nu

Sa definesc acest "NU". Nu m-am intors de pe Marte, intentionez sa mai stau acolo o vreme. Nu renunt la lupta pentru viata. Nu renunt la visele mele. Nu vreau sa ma supun regulilor celorlalti. Nu stiu cum supravietuiesc, dar o fac. Nu raman intinsa pe jos, indiferent de cate ori cad. Nu voi pleca niciodata capul. Nu renunt la blog. Nu vreau sa fac schimb de link-uri, cititorii mei sunt oameni extraordinari, ii iubesc si imi ajung. Nu ma incadrez in niciun tipar. Nu incetez sa cred in minuni.

Sunt o femeie puternica, spontana, moderata in relatiile amicale, dar nu si in cele conflictuale. Am o puternica tendinta de a domina si de a prelua conducerea. Emit multe sugestii si opinii, dar primesc putine. Negativismul meu este, de obicei, un comportament opozant fata de autoritate. De cele mai multe ori refuz sa cooperez si merg de la lipsa de bunavointa pasiva, la razvratire fata de reguli si conventii, Explodez la cea mai mica provocare, imi pierd firea usor, trantesc usi, pot fi grosolana si sunt vesnic nemultumita.

Trecutul meu nu se va sterge niciodata, m-a format ca om. E acolo si va fi mereu ca si cicatricea lunga de pe abdomen. Este acolo si imi va aminti mereu cum a fost prima zi din viata mea de dupa 21 iunie 2007. Cum spunea un personaj dintr-un film, este "urma de frana in fata mortii".

Traiesc la limita imposibilului, iubesc la limita nebuniei, visez cu ochii deschisi, zambesc in fiecare zi, ma bucur de fiecare lucru marunt, bun si frumos din viata mea, pentru ca stiu ca Dumnezeu e doar la un suflet distanta.

Cat mai departe...

Ziua de azi ar fi trebui sa fie altfel, dar nu e...

Mi-e frig si mi-e urat. Miroase a tristete si a singuratate, a inimi speriate, a suflete chinuite, a durere...

As pleca departe... Cat mai departe...

Un inger care sa imi spuna ca totul va fi bine...

Niciodata nu o sa fiu o femeie obisnuita sau normala. Imi place sa cred despre mine ca sunt una din acele femei care lasa ceva in urma lor.
Sunt multe lucruri pe care le-am amanat, lucruri pe care nu am apucat sa le fac. Sunt un om cuminte si am incercat mereu sa fac totul corect, asteptand acelasi lucru de la cei din jur. Anul acesta nu voi mai face liste, voi face pas cu pas. Nu vreau sa ma risipesc gandindu-ma la tot ce nu am. Incerc sa ma bucur de tot ce am. Nu mai caut dovezi. Dovezile nu exista. Dovezile inseamna viitor, iar viitorul inseamna maine. Eu am doar azi si credinta mea ca totul va fi bine pana la sfarsit. Vorba unuia mai destept ca mine: daca nu e bine, inseamna ca nu e sfarsitul si trebuie sa merg mai departe.
Din lipsa de ocupatie, azi m-am privit in oglinda. Am invatat ca in oglinda nu trebuie sa te privesti in ochi, dar nu m-am putut abtine. Am simtit privirea aceea ca pe o lovitura. Am simtit-o si m-am aplecat sub durerea ei. Se intampla din nou. Am simtit asta odata cu valul de adrenalina provocat de atacul de panica ce se apropia cu pasi repezi. Durerea se instaleaza si devine o parte din mine. O voi pacali si de data asta? Stiu ca durerea ma face sa iau decizii gresite, dar frica de durere ma motiveaza. Cat timp o sa treaca? De ce? Cine? Unde? Cand? Cum? Nu am raspuns la aceste intrebari. Nu inca...
Doare si tot ce mai vreau e sa dorm. Mult. Greu. Adanc. Stiu ca hotararile importante se iau dimineata, devreme, in acel ceas mai negru ca noaptea. Ceasul dinainte de o noua zi, cu nimic mai buna sau mai rea decat celelalte... doar o noua zi... o zi in care un alt inger sa imi spuna ca totul va fi bine...

Zana cea Buna

Ti s-a intamplat vreodata sa simti ca ai ajuns la capatul puterilor? Sa simti ca totul in jurul tau se inchide, ca nimic nu mai e la locul lui, ca toata greutatea lumii apasa pe umerii tai? Sa simti ca vrei sa te asezi intr-un colt si sa renunti la tot?
Acum o ora renuntasem la lupta si ma pregateam sa clachez in cel mai trist fel. Acum zambesc si ma bucur ca am avut onoarea sa cunosc in viata aceasta o femeie frumoasa la chip si la suflet. Ea e Zana cea Buna.
Ea vine, te asculta si zambeste, apoi spune “O sa vezi ca totul va fi bine!”. Si e bine! E bine si e frumos si in sufletul meu acum. Lucrurile bune se intampla atunci cand te astepti cel mai putin. Privesc spre cer si da, ai avut dreptate, Zana Buna! UIte ca iese soarele printre aripile acelui inger.

It's beginning to look a lot like Christmas

"Globurile din pomul de Craciun capata pret doar cand devin veterani si sunt aduse in fiecare an din pod, tot mai uratele, dar nepretuite, pentru amintirile care traiesc in ele."

Peter Gray

Fara mama

Azi am pregatit casuta noastra pentru Craciun.

Toata ziua mi-a fost dor de mama. Mi-e greu sa fac totul fara ea. Imi lipseste cafeaua facuta de ea la ibric, pachetul de tigari fumat pe nerasuflate in timp ce ne imparteam sarcinile, discutam meniul, verificam impreuna totul si eram vesnic nemultumite. Il trimiteam de zeci de ori pe tata la cumparaturi, gateam impreuna, ascultam colinde, ascundeam cadouri, visam... acum fac totul singura...

Inainte sa se mute pe steaua ei, mi-a spus sa nu fiu trista. Nu sunt trista mama, o sa iti spun o poveste si o sa iti cant un colind.

"Cinste mamelor...

...care au tinut banutii la ciorap, au targuit si s-au tocmit, care au copt, au fiert, au amestecat, care s-au urcat in pod ca sa caute cutia cu globuri, s-au catarat pe scaune ca sa prinda lanturile de hartie, care au stat treze noaptea pentru a pregati Secretele, au facut liste, au cumparat felicitari si le-au trimis la timp, au pregatit hainutele copiilor, au petrecut dimineata de Craciun intre hartiute de impachetat daruri si cartofi copti, care nu spun ca pisica si-a bagat botul in sarlota, care duc copiii la culcare, care fac Craciunurile noastre."

Pam Brown, n.1928

Grinch despre Scrooge

Prietenii imi spun Grinch. In mare parte au dreptate. Pana acum trei ani, pentru ca mie imi furasera niste oameni rai Craciunul, faceam si eu acelasi lucru. In ultimii trei ani am invatat sa ma bucur de Craciun. Inca invat. Invat sa primesc zambete si cuvinte frumoase si nu ma mai tem ca va trebui sa dau ceva in schimb.

Craciunul este cea mai generoasa perioada a anului. Inseamna sa dai, sa zambesti, sa-ti deschizi inima, sa te bucuri. Fara sa faci nimic iesit din comun, bucuria pe care o daruiesti se intoarce inzecit spre tine. Asa e Craciunul meu acum.

Scriu azi despre Scrooge, personajul din "Colinda de Craciun" a lui Charles Dickens. Din pacate, el e mereu prezent in vietile noastre. Toti cunoastem cate unul si pe toti ne uimeste incrancenarea lui si usurinta cu care alege sa fie rau, calca in picioare orice e bun si frumos in jurul lui si isi tine inima ferecata cu lacat de uraciune, in numele singurului Dumnezeu pe care il cunoaste: banul.

Pentru ca acum sunt un Grinch plin de "friendship and goodwill", am fost trista toata ziua. Ii doresc batranului Scrooge, cel din povestea de azi, un Craciun fericit si fie ca influentat de forte miraculoase, sa sufere o transformare profunda, inima lui de gheata sa se topeasca si sufletul sa i se umple de viata, inainte sa ramana singur si trist ca o stridie.

Grinch - desi e din alta poveste - va incheia acum cu vorbele micului Tim: "Dumnezeu sa ne ajute pe toti".