Acasa...

Ai spus candva ca "acasa" este acolo unde sunt eu. Am vrut sa te astept aici. Bine ai venit acasa, dragul meu.
Sunt aici si te tin de mana. Am spus acum doi ani ca iti ofer timp, tot timpul din lume. Am mai spus ca eu iubesc un om liber si ca daca suntem suflete pereche intr-o zi te vei inapoia. Bine ai venit acasa, Radu.
Ne-am iubit inca dinainte de a stii ca existam. Ne-am cautat si tot Universul a conspirat sa ajungem unul la celalalt. Acum stim amandoi ca nimeni si nimic nu ne poate desparti. Cand vrei ceva, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale.
Iti amintesti povestea pe care ti-am spus-o pe 20 decembrie 2006? Ti-o spun din nou, acum cand te intorci acasa, la mine.

A fost odata o pasare... Impodobita cu o pereche de aripi desavarsite si pene stralucitoare, colorate si minunate. In sfarsit, o vietate creata sa zboare libera in cer, sa-i bucure pe cei care o zaresc.Intr-o zi, o femeie vazu pasarea si se indragosti de ea. Ii urmari zborul cu gura cascata de uimire, cu inima batandu-i mai repede, cu ochii stralucindu-i de emotie. Se indemna sa zboare impreuna cu ea si amandoua calatorira prin cer intr-o armonie desavarsita. Ea admira, venera, proslavea pasarea.Dar ii veni atunci atunci un gand: poate ca pasarea voia sa cunoasca cine stie ce munti indepartati. Si femeia se simti infricosata. Infricosata ca nu va mai putea simti niciodata acelasi lucru pentru alta pasare. Si se simti invidioasa, invidioasa pe capacitatea de zbor a pasarii.Si se simti singura.Si cugeta: "Am sa instalez o capcana. Data viitoare cand va veni pasarea, ea nu va mai pleca."Pasarea, indragostita si ea, reveni a doua zi, cazu in capcana si fu inchisa in colivie.Si ea privea zilnic pasarea. Avea la dispoziti obiectul pasiunii sale si-l arata prietenelor ei, care comentau: "Dar tu esti cineva care are totul." Intre timp, incepu sa se produca o ciudata transformare: cum avea pasarea la dispozitie si nu mai era nevoita sa o cucereasca, isi pierdu interesul pentru ea. Pasarea, nemaiputand sa-si dea glas sensului vietii sale, incepu sa slabeasca, pierzandu-si stralucirea, se urati - si femeia nu-i mai dadea nicio atentie, multumindu-se doar sa o hraneasca si sa-i curete colivia.Intr-o buna zi pasarea isi dadu duhul. Femeia fu cuprinsa de o adanca tristete si-si ducea zilele cu gandul la ea. Nu-si amintea insa de colivie, isi aducea aminte doar de ziua cand o vazuse pentru prima oara zburand multumita printre nori.Daca s-ar fi observat pe sine insasi, ar fi descoperit ca ceea ce o emotiona atat de mult la pasarea aceea era libertatea ei, energia aripilor ei in miscare, nu trupul ei fizic.Fara pasare, si viata ei isi pierdu sensul si moartea veni sa-i bata la usa. "De ce ai venit?", o intreba ea pe moarte."Pentru ca tu sa poti zbura iarasi cu pasarea in cer", raspunse moartea. "Daca ai fi lasat-o sa plece si sa se intoarca nestanjenita, ai fi iubit-o si ai fi admirat-o si mai mult; acum insa ai nevoie de mine ca sa o reintalnesti."

Nu am spus eu povestea, a spus-o Paulo Coehlo.
Eu doar te iubesc asa cum numai eu stiu sa te iubesc.
Bine ai venit acasa, Radu.

Minunata mea fiica

As vrea sa existe o metoda dupa care sa ne crestem copiii. Din pacate uneori gresim si simtim cum ne aluneca printre degete...
Ii trimitem in viata incarcati cu visele lor si sperantele noastre. Nici nu ne imaginam ce presiune punem pe sufletele lor nevinovate. Le dorim binele si nu ne dam seama ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Si uite asa, aflam ca nu cereau mult de la noi. Doar dragostea noastra neconditionata.
Cineva mult mai destept ca mine spunea ca arta de a fi parinte este arta de a nu uita ca am fost copii.
Bine ai venit acasa, copile drag.



Schoolbag in hand, she leaves home in the early morning
Waving goodbye with an absent-minded smile
I watch her go with a surge of that well-known sadness
And I have to sit down for a while
The feeling that I'm losing her forever
And without really entering her world
I'm glad whenever I can share her laughter
That funny little girl

Slipping through my fingers all the time
I try to capture every minute
The feeling in it
Slipping through my fingers all the time
Do I really see what's in her mind
Each time I think I'm close to knowing
She keeps on growing
Slipping through my fingers all the time

Sleep in our eyes, her and me at the breakfast table
Barely awake, I let precious time go by
Then when she's gone there's that odd melancholy feeling
And a sense of guilt I can't deny
What happened to the wonderful adventures
The places I had planned for us to go
(Slipping through my fingers all the time)
Well, some of that we did but most we didn't
And why I just don't know

Slipping through my fingers all the time
I try to capture every minute
The feeling in it
Slipping through my fingers all the time
Do I really see what's in her mind
Each time I think I'm close to knowing
She keeps on growing
Slipping through my fingers all the time

Sometimes I wish that I could freeze the picture
And save it from the funny tricks of time
Slipping through my fingers

Slipping through my fingers all the time

Schoolbag in hand she leaves home in the early morning
Waving goodbye with an absent-minded smile

P.S. Multumesc, Natalia! Acum stiu de ce ascultai melodia aceasta la birou.

Prima zi din restul vietii mele

Daca te-ai oprit si vrei sa imi asculti gandurile, apasa play!
Acum paseste incet si afla ca...



Daca as putea sa ma intorc in timp...
M-as fi odihnit atunci cand ma simteam rau. Pamantul nu s-ar fi oprit in loc daca eu nu m-as fi dus la serviciu pentru o zi.
As fi ars lumanarea parfumata de pe biroul meu, in loc sa o las sa se prafuiasca si sa se deformeze.
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult.
As fi invitat prieteni la masa chiar daca nu era curat in casa.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe tata povestind din tineretile lui.
I-as fi spus mamei cat de mult o iubesc.
I-as fi aratat fiicei mele cat o iubesc ca sa nu spuna si ea peste ani "i-as fi spus mamei cat de mult o iubesc"...
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba fara sa ma gandesc ca sunt furnici si alte vietati acolo.
As fi plans mai putin si as fi ras mai mult.
As fi invatat sa ma iert ca sa pot cere celorlalti iertarea.
As fi trait fiecare zi de ca si cand ar fi fost ultima.

Am primit a doua sansa la viata anul trecut.

Nu trebuie sa ma intorc in timp. Pana acum am facut ce trebuia sa fac. Acum e timpul sa fac ce vreau.
Voi lupta pentru dragostea fiicei mele. Ea a inceput prin a ma iubi, a continuat prin a ma uri si cu putin noroc, ma va ierta.
Il voi iubi pe Radu asa cum doar eu stiu sa il iubesc. Mai presus de legile omenesti, de frontiere, de legile firii.
Voi invata sa spun "iarta-ma".
Ma voi lupta cu toti demonii mei si voi iesi invingatoare.
Nu voi adormi niciodata suparata.
Ma voi impaca cu Dumnezeu.
Voi pretui oamenii minunati din jurul meu. Prieteni vechi sau noi...
Voi sarbatori Craciunul.
Voi face tot ce am vrut si nu am putut.
Voi afla tot ce nu am stiut.
Voi cauta tot ce nu am gasit.
Inainte de a muri, voi lupta pentru viata.

De ce iubim barbatii... (Mircea Cartarescu)

Pentru ca scriu poezii, cantece si carti dedicate noua.
Pentru ca niciodata nu ne inteleg, dar nu renunta la asta niciodata.
Pentru ca vad frumusetea in femei, cand femeile au incetat de mult timp sa vada vreo frumusete in ele insele.
Pentru ca pot reproduce ecuatii matematice si fizice lungi, complicate, machiavelice sau incredibile, dar pot sa ramana fara vreo solutie cand vine vorba de femei.
Pentru ca traiesc ca sa ne faca sa zambim.
Pentru ca nu le e niciodata frica de intuneric.
Pentru ca nu le pasa cum arata sau daca imbatranesc.
Pentru ca ne fac sa radem.
Pentru ca insista sa faca si sa repare lucruri pentru care nu au pregatire, cu increderea naiva a unui adolescent care stie de toate.
Pentru ca spun povesti foarte frumos.
Pentru ca le e frica sa cheleasca.
Pentru ca intotdeauna stii ce gandesc si intotdeauna spun exact ce vor sa spuna.
Pentru ca abilitatea lor de a visa este probabil cea mai mare resursa de energie intacta de pe planeta.
Pentru ca fac mari eforturi sa ascunda, fara succes, ca sunt fragili si umani.
Pentru ca fie vorbesc prea mult sau deloc.
Pentru ca intotdeauna isi termina mancarea din farfurie si sunt recunoscatori pentru asta.
Pentru ca sunt intotdeauna capabili sa invete si sa se schimbe.
Pentru ca sunt exploratori si visatori de neintrecut.
Pentru ca ne pot privi in ochi si sa ne topeasca instantaneu.
Pentru ca vor sa fie omnivori ori asceti, razboinici sau amanti, artisti sau generali, dar nu fac compromisuri.
Pentru ca pentru ei nu exista niciodata prea multa adrenalina.
Pentru ca dupa toate intamplarile, nu pot trai fara noi, oricat de tare ar incerca.
Pentru ca sunt aproape de noi cand avem nevoie de ei.
Pentru ca sunt intr-adevar pe atat de simpli pe cat afirma ca sunt.
Pentru ca le plac lucrurile extreme si atunci cand ajung acolo, noi suntem gata sa-i prindem.
Pentru ca sunt destepti, tandri si puternici.
Pentru ca ii iubim, si doar un barbat ar gandi ca acest lucru necesita explicatie.

Asasinat din entuziasm

O tanara doamna, pe care se intampla sa o cunosc si sa o apreciez, a tras un semnal de alarma pe blogul ei inca de ieri. De atunci nu ma pot gandi decat la asta.
Anul trecut am fost diagnosticata crancen. Cancer de col uterin.
Dupa ce am trecut prin toate fazele, de la negare la revolta, dupa ce m-am certat cu Dumnezeu, cu lumea intreaga, dupa ce i-am ranit pe toti cei care mi-au ramas aproape, dupa ce am primit iertarea si dragostea lor neconditionata, am inteles.
Am inteles ca nu trebuie sa cautam vinovati, ci solutii.
Am inteles ca o boala nu vine din senin, ti se da. Asa, ca un semn ca nu e in ordine ceva in viata ta. Ca o a doua sansa, daca vreti.
Am inteles ca daca ai toti banii din lume nu poti cumpara cu ei dragoste, prieteni, sanatate. Acestea sunt adevaratele comori.
Din nefericire insa, unii nu au inteles asta. Sunt cativa oameni, nu oameni, sa le spunem pitecantropi cu par pe inima, care in numele banilor pregatesc un genocid. Cu acordul nostru, al mamelor de fete.
Vorbim acum de Gardasil, doamnelor si domnilor. Vaccinul minune, spun ei. Crima spun eu.
Am si eu o fiica. Are 19 ani si o iubesc ca pe lumina ochilor. Credeti ca nu as face orice pentru ea? Mi-as da viata, dar niciodata nu as lasa-o sa faca acel vaccin. Nu as condamna-o la moarte sigura.
Ignoranta ucide. Inainte de a semna ca sunteti de acord sa distrugeti viata fiicelor voastre cat ati citit, cat ati intrebat, cate nopti ati stat sa va ganditi daca e bine sau nu? Apare un imbecil la televizor, lider de opinie deh, si milioane de bipezi fara personalitate proprie iau de bun tot ce spune el. De ce? "Pentru ca e medic domne! D-aia!".
Vi se baga pe gat moartea, frumos poleita ce-i drept, in invelis de promisiuni desarte si voi spuneti frumos, multumesc.
Ce veti face cand vor aparea reactiile adverse ale acestui vaccin? Ele exista, dar prea putini vorbesc despre ele. Ce veti face cand veti simti suferinta in ochii fiicei voastre paralizata, sau cu grave leziuni cerebrale? Cum veti privi acei ochi? Cum veti putea trai cu moartea copilelor nevinovate? Iti vei dori atunci nu sa mori ci sa fi murit deja.
E timpul sa ne trezim oameni buni. E timpul sa gandim cu creierele proprii, sa trecem totul prin sita bunului simt si a ratiunii. Internetul e plin de marturii si imagini ale fetitelor nenorocite de promisiuni desarte. Fa-ti timp si cauta. Renunta la o telenovela si salveaza viata fiicei tale.
Urmareste filmuletele de mai jos. Nu dureaza mult. Sunt mii pe internet. Mi-a fost greu sa aleg doar trei dintre ele.
La intrebarile fundamentale "de ce?" si "in ce scop?", romanul raspunde "d-aia!".
Eu spun NU! Tu ce alegi?

situatie de viata intalnita azi

Am o problema cu oamenii care se numesc crestini si dau lectii de iubire, moralitate, vorbesc despre cum sa intorci si obrazul celalalt, iar daca ai o opinie diferita de a lor sunt gata sa te sfasie.

Sunt crestina si am invatat de la bunica mea, ca Dumnezeul meu e bun si iarta. Nu am fost invatata sa-mi fie frica de El. Simt iubirea Lui. Stiu ca ma iubeste chiar si atunci cand merit cel mai putin. Asta pentru ca El stie ca atunci am cea mai mare nevoie.

Invata sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Invata sa crezi, sa speri si sa iubesti. Abia atunci, daca te crezi curat, arunca piatra.

Mai gandeste-te...

Te tin de mana...

Gandind verde intr-o dimineata...

...amazing...