Acasa...

Ai spus candva ca "acasa" este acolo unde sunt eu. Am vrut sa te astept aici. Bine ai venit acasa, dragul meu.
Sunt aici si te tin de mana. Am spus acum doi ani ca iti ofer timp, tot timpul din lume. Am mai spus ca eu iubesc un om liber si ca daca suntem suflete pereche intr-o zi te vei inapoia. Bine ai venit acasa, Radu.
Ne-am iubit inca dinainte de a stii ca existam. Ne-am cautat si tot Universul a conspirat sa ajungem unul la celalalt. Acum stim amandoi ca nimeni si nimic nu ne poate desparti. Cand vrei ceva, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale.
Iti amintesti povestea pe care ti-am spus-o pe 20 decembrie 2006? Ti-o spun din nou, acum cand te intorci acasa, la mine.

A fost odata o pasare... Impodobita cu o pereche de aripi desavarsite si pene stralucitoare, colorate si minunate. In sfarsit, o vietate creata sa zboare libera in cer, sa-i bucure pe cei care o zaresc.Intr-o zi, o femeie vazu pasarea si se indragosti de ea. Ii urmari zborul cu gura cascata de uimire, cu inima batandu-i mai repede, cu ochii stralucindu-i de emotie. Se indemna sa zboare impreuna cu ea si amandoua calatorira prin cer intr-o armonie desavarsita. Ea admira, venera, proslavea pasarea.Dar ii veni atunci atunci un gand: poate ca pasarea voia sa cunoasca cine stie ce munti indepartati. Si femeia se simti infricosata. Infricosata ca nu va mai putea simti niciodata acelasi lucru pentru alta pasare. Si se simti invidioasa, invidioasa pe capacitatea de zbor a pasarii.Si se simti singura.Si cugeta: "Am sa instalez o capcana. Data viitoare cand va veni pasarea, ea nu va mai pleca."Pasarea, indragostita si ea, reveni a doua zi, cazu in capcana si fu inchisa in colivie.Si ea privea zilnic pasarea. Avea la dispoziti obiectul pasiunii sale si-l arata prietenelor ei, care comentau: "Dar tu esti cineva care are totul." Intre timp, incepu sa se produca o ciudata transformare: cum avea pasarea la dispozitie si nu mai era nevoita sa o cucereasca, isi pierdu interesul pentru ea. Pasarea, nemaiputand sa-si dea glas sensului vietii sale, incepu sa slabeasca, pierzandu-si stralucirea, se urati - si femeia nu-i mai dadea nicio atentie, multumindu-se doar sa o hraneasca si sa-i curete colivia.Intr-o buna zi pasarea isi dadu duhul. Femeia fu cuprinsa de o adanca tristete si-si ducea zilele cu gandul la ea. Nu-si amintea insa de colivie, isi aducea aminte doar de ziua cand o vazuse pentru prima oara zburand multumita printre nori.Daca s-ar fi observat pe sine insasi, ar fi descoperit ca ceea ce o emotiona atat de mult la pasarea aceea era libertatea ei, energia aripilor ei in miscare, nu trupul ei fizic.Fara pasare, si viata ei isi pierdu sensul si moartea veni sa-i bata la usa. "De ce ai venit?", o intreba ea pe moarte."Pentru ca tu sa poti zbura iarasi cu pasarea in cer", raspunse moartea. "Daca ai fi lasat-o sa plece si sa se intoarca nestanjenita, ai fi iubit-o si ai fi admirat-o si mai mult; acum insa ai nevoie de mine ca sa o reintalnesti."

Nu am spus eu povestea, a spus-o Paulo Coehlo.
Eu doar te iubesc asa cum numai eu stiu sa te iubesc.
Bine ai venit acasa, Radu.