Am crezut ca am doar doua restante la leapsa, dar am aflat ca sunt trei, mai aveam una de la Sunshine.Tu dupa ce tanjesti? - Sa vin seara acasa si sa il gasesc pe Radu in fata computerului, sa il vad zambind si in clipa in care ma imbratiseaza sa uit tot ce a fost rau si urat in ziua aceea...
Cand ai spus ultima oara “Te iubesc”? - Azi dimineata cand m-am trezit...
Defineste fericirea in 3 cuvinte: - Ortansa, Radu, liniste.
Cand ai fost ultima oara fericit(a)? - Sunt o femeie fericita.
Ce crezi ca te face fericit(a)? - Fiica mea, iubitul meu, prietenii mei, soarele, marea, muntele, viata cu tot ce e bun si frumos in ea.
Cand te-ai gandit ultima oara la fericirea ta? - O simt, o respir, o traiesc in fiecare zi.
*** *** *** *** ***
My first...
Car: Nu am permis de conducere, asa ca masina e doar un vis...
Trip within the borders: Mangalia
Trip abroad: Pretoria
Memory: Nucul sub care visam in fiecare zi in curtea casei bunicului...
Pet: Canarul galben care se numea GHI.
Crush: Aveam sase ani si obiectul pasiunii mele era Antonio, vecinul de la etajul I.
Discovery: Faptul ca lacrimile sunt fierbinti si sarate...
Job: Reporter de teren la Radio Tinerama.
Idol: Sophia Loren
Creation: O rochie pe care am imbracat-o la o petrecere cu colegii si nimeni nu ma credea ca am facut-o eu. Am cusut-o de mana!
*** *** *** *** ***
Meet the Fockers
In clasa a IX-a facusem o pasiune pentru un coleg de clasa. Intamplarea facea sa avem acelasi nume de familie. Dirigintele nostru, remarcabilul profesor de limba si literatura romana Mircea Handoca, a incurajat prietenia noastra si la prima sedinta cu parintii din vietile noastre de liceeni, le-a oprit pe mamicile noastre sa le spuna ca ar fi incantat daca si ele ar fi de acord ca ne sta foarte bine impreuna.
In tot acest timp, noi doi si restul gastii bantuiam pe langa liceu asteptand cu infrigurare sa iasa mamicile de la sedinta, nu de alta dar aveam si niste absente... Nici prin minte nu ne trecea ca le va spune dirigintele. Eu tin minte ca eram imbracata in niste jeansi peticiti si cu un tricou lalau, cu parul vraiste, in cel mai pur stil al anilor '80. Imaginati-va cum am ramas cand ne-am vazut mamele iesind la brat pe poarta liceului. Am ramas cu gura cascata la modul propriu si nu am reusit sa scot un sunet. Am fost invitate la cafea la ei acasa si tin minte ca toata lumea zambea iar mie mi-a fost imposibil sa revin la vorbirea articulata pret de o ora...
Sper ca m-am achitat onorabil de restante si ca sa nu mai existe dubii ca mie imi place acest joc, dam leapsa mai departe: Little Miss Sunset, Nina si cine mai pofteste...
9 comentarii:
ok, am inteles, preluam, preluam....
Frumoase amintiri, mie mi-a placut sa le aflu, sper ca si tie ti-a facut palcere sa ti le amintesti.
@nina
Vezi tu, tocmai de aceea imi place mie leapsa pe blog. Scoti de la naftalina amintiri frumoase si afli lucruri interesante despre ceilalti.
Astept sa vad ce scrii...
dar cu mine ce ai avut? trebuie sa iau masuri cu lepsele astea :)
Ia masuri! Ocupa-te de niste raspunsuri. Hai ca poti!
yes I can, but do I want?
am raspuns ...
@Little Miss Sunset
Daca nu vrei, nu e nicio suparare. E suficient sa spui si incetam sa te mai agasam cu leapsa.
Eu cred ca atata timp cat poti sa te mai joci, copilul din tine n-a murit. E decizia ta.
copilul din mine nu are cum sa moara, doar ca a venit caldura si copilul de mine vrea sa mearga cu role si bicicleta sau sa joace leapsa pe bune :P
hmmm, asa mai merge! hai ca te-amiertat pt intarziere! ;)
@Little Miss Sunset
Ok, o sa pastram leapsa pe blog pentru noi, sedentarii.
@georgi
Bine v-ati intors, doamna!
Ma stii doar, garda moare dar nu se preda.
Stiam eu ca ma intelegi si ma ierti.
Trimiteți un comentariu