marți, 15 septembrie 2009

Batrana Doamna

Batrana Doamna se aseza cu greu pe fotoliu, rugandu-se sa se deschida pamantul si sa o inghita. Dupa cateva momente de perplexitate mintea ei inceta sa se mai invarta in cerc si capata o oarecare coerenta.
"-Si timpul nu s-a oprit in loc, nici pentru mine, nici pentru ea. Cerul nu s-a prabusit si pamantul nu s-a cutremurat. Nicio trambita nu s-a auzit vestind apocalipsa. Doar tacere. O lunga si dureroasa tacere, tot ce se va mai auzi vreodata, pentru ca s-a spus totul in cateva cuvinte. Cuvinte care au ars, au taiat adanc in carnea vie a sufletului si au imprastiat venin si o durere fara margini".
Ofta adanc si isi spuse:
"- Ea a plecat si am ramas doar eu. In urma ei s-a trantit o usa pe care nu mai stiu sa o deschid. E intuneric si nu mai stiu drumul spre ea. E jale si nu mai stiu sa plang. E durere si lacrimile au secat. E noapte si nu mai e liniste. E vis, dar e cosmar. E rau, dar e tot ce mai poate fi. E suflet, dar e gol. E inima... e oare? E teama ca poate va cauta drumul catre casa si vor fi doar pereti. Nu mai e nimic, ma amagesc in zadar. Vorbesc in pustiu, pentru ca nu ma mai asculta. A fost tot si a ramas nimic".
Batrana Doamna rosti cu voce tare:
"- Sa nu te temi, draga mea. Sa nu te temi de nimic. Nici macar de singuratate. Intotdeauna ai fost singura si te-ai descurcat perfect. Eu o sa fiu bine, ca si pana acum, chiar daca tu nu vei mai fi ca sa ai grija de mine. Va trebui doar sa iti gasesti alt suflet pe care sa tropai cand ai tu chef, alt sac in care sa iti arunci frustrarile, alta inima pe care s-o sfasii cu unghiile cand nu ai altceva mai bun de facut, alt obraz pe care sa il lovesti asa, doar pentru ca stii ca se intoarce si celalalt. O sa fie bine, vei vedea", spuse Batrana Doamna, in timp ce se ridica din fotoliu sprijinindu-se cu demnitate in baston. O privi lung fara sa-si intalneasca ochii cu ai ei. Tanara era ocupata sa isi aseze cuta ce se ivise pe rochia ei perfecta.
"- Doamne, ce frumoasa e!" isi spuse Batrana Doamna in sinea ei. Se indrepta incet catre usa si iesi inchizand-o cu grija in urma ei, exact ca atunci cand intrase prima oara in aceasta casa.


9 comentarii:

sabina spunea...

sa fie simtirea?!sa fie uitarea?!sa fie timpul?!sa fie dragostea?!
oricare-ar ar fi,frumoasa si-nteleapta Batrana Doamna!

good girl spunea...

@sabina
Batrana Doamna iti multumeste si mi-a marturisit ca e asa... cate putin din toate...

DiliMache spunea...

--> catre tanara Doamna... ce mai faci? De o cafeluta si un pahar de vorba ce zici? Imbratisari intr-o zi de septembre!

nina spunea...

Imi place ca esti optimista. :)

good girl spunea...

@Dili
Multumesc de intrebare, tanara Doamna e foarte ocupata de la o vreme... Ocupatia ei de baza este sa o mentina pe Batrana Doamna pe linia de plutire. Cu putin noroc va reusi.
Mi-e dor de o cafeluta si un pahar de vorba, mi-e dor sa scriu si sa va citesc, mi-e dor de tot ce eram, dar ultimele evenimente m-au cam pus in cap.
Tu mereu simti cand am nevoie de o imbratisare :D. Te imbratisez si eu si recunosc ca acum zambesc si ca ma simt mai bine.

good girl spunea...

@Nina
Optimismul este numele meu mic :D
Ies eu si din asta si sa ma vezi atunci. Imi place sa imi numesc alegerile gresite, experiente de viata. Parca suna mai bland...
In rest, ce sa zic? Afara e soare, pasarelele canta, cum sa nu fii optimist? :D

DiliMache spunea...

Ei, ei, "evenimente" suna cam rau, sper ca sunt deja duse si apuse.
Cele doua doamne sa faca bine si sa munceasca ambele din greu, ca n-avem voie sa incurcam navigatia prin zona inimilor triste. Eu cum ma baga vartejul la fund, rapid insfac labele de scafandru si ies la suprafata, n-am incotro.
Pe d ealta parte... mai si mie mi-e dor de ce eram odata... acum o saptamana de pilda... sau acum 3 ore.. si ce daca?! Greul tot ramane, totul tine insa de unghiul din care privim. Gata, la spanzuratoare cu teoria, vivat practica!
A, te pup!

UN OM spunea...

vezi ca "labe" se gasesc la magazinul Unirea aripa Calarasi etaj 2 :-))

DiliMache spunea...

Doamna, permiteti.... aratati mult mai tanara azi... cred ca e de vina ploaia de noiembrie, care v-a spalat putin tristetile... pupici!!!