Trei ore

Isabella traise toata viata alaturi de flacari. Pentru prima oara era in mijlocul lor. Se risipea in fasii de azur si stia ca e suficient de buna si de frumoasa pentru a face o nebunie. A daramat zidurile, i-a intins mana si el a simtit ca e binevenit. Si-au daruit unul altuia luceferii si luna si au stralucit impreuna in ceasul cel mai intunecat al noptii, cel dinaintea rasaritului de soare.
In timp ce ea ii veghea visele, un gand dur si halucinant a invadat mintea Isabellei. Realitatea ei draga i se prabusea in cap. S-a ridicat usor, si-a strans cu grija cioburile de lumina si a inteles. La jumatatea drumului s-a intors spre el simtind o durere aproape placuta. Cea mai cuminte femeie din lume a zambit trist si a pornit mai departe, fara furie si fara amaraciune, intr-o lume noua, despre care nu stia mai nimic.
Soarele crud al diminetii i-a spus morocanos "mneata!" si Isabella a zambit din nou. Trecuse atata timp fara sa se intample nimic si, deodata, cand obosise sa mai astepte si renuntase resemnata, a primit mai mult decat a visat.

Motanul Misu - partea a II-a

Uite-asa, ca sa-i fac in ciuda lui Ion Cristoiu, care spunea la un moment dat ca bloggerii posteaza poze cu pisici si vorbesc despre ciorba de burta pe care au mancat-o ieri, astazi o sa vorbim despre motanul meu, care implineste 13 ani.

Ca este membru de familie cu drepturi depline si ca ne-a dresat perfect in tot acest timp, nu mai e nevoie sa spun. Prietenii nostri stiu de ce! Facem totul cu el, pentru el, doar pentru ca adevaratul stapan al casei sa fie multumit.

Cand ajungi acasa, te asteapta la usa si te priveste cu ochi mari. In functie de ce nemultumiri are, te pune la curent cu ce s-a intamplat in lipsa ta: castronul e gol, apa e veche sau nu mai e deloc, trebuie sa curat baia, maruntisuri de felul acesta. Dupa ce se asigura ca aceste mici neajunsuri au fost remediate, isi reia somnul linistit, obligatoriu pe perna ta. Daca indraznesti sa protestezi, te priveste intr-un fel care spune: "Nu e vina mea daca acesta e singurul loc bun din casa!" si te retragi in varful picioarelor ca sa nu deranjezi somnul stapanului.
Motanul Misu are un radar special care il anunta cand se deschide frigiderul. In secunda imediat urmatoare e langa tine si e obligatoriu sa imparti cu el ce ai scos de acolo. N-ai inima sa il refuzi si el stie asta.

Este inteligent, entuziast si foarte comunicativ. Poseda o tehnica de manipulare dusa aproape de perfectiune. Intotdeauna doarme cu mine sau cu fiica-mea, intr-o pozitie cat mai putin confortabila pentru noi. Ocupa cel mai bun loc de la masa si nu zgarie niciodata mobila, decat daca e de calitate.

In incheiere o sa va mai spun ca exista cateva lucruri de care e bine sa tineti seama in relatia cu motanul dumneavoastra:
Cand ajungeti acasa si gasiti ziarul imprastiat in mii de bucatele, nu -l certati, intrebati-l daca a avut o zi grea;
Daca nu sunteti intr-o forma fizica de invidiat, nu traumatizati motanul, purtati macar niste pantaloni;
Cand va treziti cu el noaptea pe perna, langa dumneavoastra, ganditi-va ca a avut un cosmar;
Daca ati iesit din camera cinci minute si v-a disparut ceva din farfurie, nu e vina mititelului ci a dumneavoastra. Ochii lui mari sunt demni de toata increderea;
“Pentru a face baie unei pisici este nevoie de forta bruta, perseverenta, putere de convingere… si o pisica. Ultimul ingredient este, de obicei, cel mai greu de obtinut”. Stephen Baker;
“Pisicile stiu cum sa obtina hrana fara munca, adapost fara limitarea libertatii si dragoste fara pedeapsa”. W.L. George
“Pisicile par sa mearga pe principiul ca nu strica niciodata sa ceri ceea ce vrei”. Joseph Wood Krutch;
“Este foarte dificil sa obtii afectiunea unei pisici. Este un animal filozofic… unul care nu isi plaseaza afectiunea oriunde”. Theophile Gautier;
“Iubesc pisicile pentru ca ma simt bine in casa mea; si incetul cu incetul, acestea devin sufletul sau vizibil”. Jean Cocteau.
Noua nu ne ramane decat sa fim recunoscatoare ca facem parte din viata lui, ca ne iubeste si ca ne arata asta atunci cand avem nevoie, ca stie sa fie un bun ascultator si ca ne pastreaza secretele.

Acolo unde cred ca sunt

M-am intors acasa. Am mai castigat o batalie, dar am mai capatat o cicatrice. O alta urma de frana in fata mortii.
Am ales sa nu spun nimic de data aceasta, pentru ca m-am temut de ganduri negre si de suflete intunecate. Am suferit, am plans, am luptat cu legiuni intregi de demoni, am zambit printre lacrimi, am vandut stele si am cumparat ingeri, am trait nopti lungi, mai negre ca moartea, mi-am pierdut mintile, dar mi-am pastrat sufletul. Durerea e inca aici, a devenit o parte din mine. Fiecare zi e o lupta, dar la asta ma pricep eu cel mai bine. Care era definitia supravietuitorului? Doar un fraier care n-a murit inca.
E seara, orasul se freaca la ochi si strazile casca. E vremea cand ramai cu tine si incerci sa intelegi unde esti de fapt. O seara buna sa aveti!