Isabella traise toata viata alaturi de flacari. Pentru prima oara era in mijlocul lor. Se risipea in fasii de azur si stia ca e suficient de buna si de frumoasa pentru a face o nebunie. A daramat zidurile, i-a intins mana si el a simtit ca e binevenit. Si-au daruit unul altuia luceferii si luna si au stralucit impreuna in ceasul cel mai intunecat al noptii, cel dinaintea rasaritului de soare.
In timp ce ea ii veghea visele, un gand dur si halucinant a invadat mintea Isabellei. Realitatea ei draga i se prabusea in cap. S-a ridicat usor, si-a strans cu grija cioburile de lumina si a inteles. La jumatatea drumului s-a intors spre el simtind o durere aproape placuta. Cea mai cuminte femeie din lume a zambit trist si a pornit mai departe, fara furie si fara amaraciune, intr-o lume noua, despre care nu stia mai nimic.
Soarele crud al diminetii i-a spus morocanos "mneata!" si Isabella a zambit din nou. Trecuse atata timp fara sa se intample nimic si, deodata, cand obosise sa mai astepte si renuntase resemnata, a primit mai mult decat a visat.
In timp ce ea ii veghea visele, un gand dur si halucinant a invadat mintea Isabellei. Realitatea ei draga i se prabusea in cap. S-a ridicat usor, si-a strans cu grija cioburile de lumina si a inteles. La jumatatea drumului s-a intors spre el simtind o durere aproape placuta. Cea mai cuminte femeie din lume a zambit trist si a pornit mai departe, fara furie si fara amaraciune, intr-o lume noua, despre care nu stia mai nimic.
Soarele crud al diminetii i-a spus morocanos "mneata!" si Isabella a zambit din nou. Trecuse atata timp fara sa se intample nimic si, deodata, cand obosise sa mai astepte si renuntase resemnata, a primit mai mult decat a visat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu