Domnule presedinte...

...am stat si am privit perplexa un nebun care imi vorbea in calitate de presedinte al tarii mele. Halucinant, absurd, un cosmar.
Intre doua multumiri si o asteptare, acest personaj sinistru proiecteaza dramele sale personale si mi le serveste asezonate cu limbajul sau inconfundabil. Creierul acestui individ este la limita schizofreniei. Este iremediabil singur intr-o lume numai a lui.
Am ascultat minute in sir, domnule presedinte, un strain fara capatai care conduce un singur lucru: o gasca de golani ridicati la rang de reprezentanti ai institutiilor statului.. Am ascultat un om crud si depersonalizat, un invelis gol.
Ce ne facem, domnule presedinte? Acest discurs a fost imoral, absurd si absolut inutil. Mi s-a explicat inexplicabilul, cu o exprimare butucanoasa.
Domnule presedinte, accepta un sfat din partea mea: nu te privi in oglinda. S-ar putea sa iti vina sa te scuipi in ochi.