Si spui ca ai uitat cand ti s-au furat lacrimile? Cand ai avut timp? Deja s-a facut niciodata? In ce masori intensitatea viselor? Dar a durerii lor? Unde-ti sunt ochii? Unde sunt eu? Cum imparti la doi? Cum faci sa fie echitabil? La ce te uiti cand deschizi ochii? Mai stii sa respiri? Unde sunt urmele de ruj de pe cana? Cui sa intind tigarea dupa ce o aprind? De cate ori crezi ca se poate muri? Ce culoare mai au stelele? Incotro se indreapta umbrele? Ale cui sunt urmele pasilor? Pentru cine bate vantul? Cand? Unde? De ce? Niciodata. Nicaieri. Ploaie. Chitara. Trist. Suflet care doare. E inca viu...Speranta... O noua zi.
Jurnalul unui consilier local – săptămâna 209
Acum o lună
2 comentarii:
Speranta ca nu vei mai avea parte de durere, de vise urate, de plimbari singure prin ploaie iar dupa ce aprinzi o tigara sa o intinzi cui te imbratiseaza. O zi placuta sa ai good girl.
O zi placuta si tie, drag anonim. Si speranta.
Trimiteți un comentariu