Isabella deschise un ochi. Apoi pe celalalt. Simti o durere cumplita in ochiul stang. Inchise ochii incercand sa se dumireasca ce a lovit-o. Avea senzatia inspaimantatoare ca durerea creste cu fiecare secunda. Credea ca se va sfarama in mii de bucatele. Respira incet, cu teama. O durea atat de tare ca nu-si mai putea stapani lacrimile.
Cu greu cobori din pat si se indrepta catre baie. Apa rece ii facea bine. Se privi in oglinda.
-"Ce figura de Gelsomina plouata ai, fata draga!" Acum vorbea singura...
Se auzi miau de motan adormit.
-"Buna dimineata si tie! Ti-e foame?"
Simti cum scartaie ceva sub papucii ei. Cioburi? Isi aminti de oglinda sparta aseara si o trecu un fior rece pe sira spinarii.
Telefonul era imprastiat printre cioburi. E joi. Trebuie sa mearga la birou. Imposibil.
Atenta sa nu se taie, aduna ce mai ramasese din telefon si incerca sa-l faca sa functioneze. Trebuia sa sune la birou si sa spuna ca nu se va duce.
-"Unde dracu e cartela?" Undeva sub gramada asta de cioburi...
Oglinda sparta... Mama ei ii spusese ca o oglinda sparta inseamna sapte ani de ghinion. Aiurea! A avut deja parte de cei sapte ani de ghinion, in avans.
Un telefon scurt la birou. Doua zile din concediul ramas de anul trecut. Doua zile de stat acasa si de uitat pe pereti. E cel mai mic dintre rele. N-ar putea sa mearga asa plansa la birou. Daca ar simti cat e de vulnerabila in clipa asta, ar sfasia-o haita de lupi.
Privi in jurul ei si se simti atat de amarata, ca ii venea sa-si planga de mila. Trebuia sa inceapa de undeva, dar nu stia exact de unde... Poate ca ar trebui sa stranga cioburile mai intai... Sau poate nu trebuie sa faca nimic...
Cu greu cobori din pat si se indrepta catre baie. Apa rece ii facea bine. Se privi in oglinda.
-"Ce figura de Gelsomina plouata ai, fata draga!" Acum vorbea singura...
Se auzi miau de motan adormit.
-"Buna dimineata si tie! Ti-e foame?"
Simti cum scartaie ceva sub papucii ei. Cioburi? Isi aminti de oglinda sparta aseara si o trecu un fior rece pe sira spinarii.
Telefonul era imprastiat printre cioburi. E joi. Trebuie sa mearga la birou. Imposibil.
Atenta sa nu se taie, aduna ce mai ramasese din telefon si incerca sa-l faca sa functioneze. Trebuia sa sune la birou si sa spuna ca nu se va duce.
-"Unde dracu e cartela?" Undeva sub gramada asta de cioburi...
Oglinda sparta... Mama ei ii spusese ca o oglinda sparta inseamna sapte ani de ghinion. Aiurea! A avut deja parte de cei sapte ani de ghinion, in avans.
Un telefon scurt la birou. Doua zile din concediul ramas de anul trecut. Doua zile de stat acasa si de uitat pe pereti. E cel mai mic dintre rele. N-ar putea sa mearga asa plansa la birou. Daca ar simti cat e de vulnerabila in clipa asta, ar sfasia-o haita de lupi.
Privi in jurul ei si se simti atat de amarata, ca ii venea sa-si planga de mila. Trebuia sa inceapa de undeva, dar nu stia exact de unde... Poate ca ar trebui sa stranga cioburile mai intai... Sau poate nu trebuie sa faca nimic...
O durere sfasietoare si senzatia ca se va dezintegra in orice clipa a lovit-o in plin. In casa mirosea a tristete si a singuratate. Inima ei speriata batea din ce in ce mai incet in timp ce storuri negre se lasau incet peste sufletul Isabellei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu