Am vrut sa scriu azi. Simteam furnicaturi in varfurile degetelor si imi doream sa scriu. Nu pot, azi nu mai stiu sa scriu.
Dimineata de azi a venit cu o stare generala foarte neplacuta. Se pare ca sistemul meu imunitar nu mai e ce era candva... Nu pot sa fac nimic. Stau si-mi sta si mintea in loc. Caut solutii, caut ceva, astept, nici eu nu stiu... E una din zilele acelea cand e foarte greu sa fiu eu... Una din zilele in care ma ascund in casa si ma lupt cu demonii mei stiuti si nestiuti.
Cand crezi ca lumea ta se prabuseste, gandeste-te ca undeva in lumea asta mare sunt oameni care inainte de a muri, lupta pentru viata lor.
Va invit sa ii priviti pe acesti doi oameni minunati dansand.
Jurnalul unui consilier local – săptămâna 209
Acum o lună
2 comentarii:
Senzational!! Cata gratie in acest dans, e impresionant... cata munca pentru acesti tineri, bravo lor. Si nu inspira deloc mila, asa cum poate unii dintre noi se asteapta ci mai degraba ne inspira admiratie.
Inca o data realitatea ne arata ca viata bate filmul.
Frumos blog
Este intr-adevar impresionant dansul lor. E plin de viata si de speranta. Dau tot ce e mai bun in ei.
Iti multumesc si te mai astept.
Trimiteți un comentariu