Life on fast forward

Buna seara!

Nu stiu voi, dar mie nu-mi ajunge timpul. O vreme am fost suficient de naiva incat sa cred ca pot tine pasul cu el, timpul. N-a mers!

Realitatea e ca nu mai am timp pentru nimic.

Spun unii ca ar exista o explicatie stiintifica pentru asta. Cica rezonanta Schumann ar fi de vina. "Timp de mii de ani, rezonanta Schumann sau pulsul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita in domeniul militar. Insa, din 1980, rezonanta a inceput sa creasca incet, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru inseamna ca ziua are numai 16 ore, in loc de 24, cat era odinioara si de aceea nu ne ajunge ziua pentru tot ce avem de facut". Acesta a fost un citat din categoria "ce mai primim pe mail".

Radem, glumim, dar realitatea e cruda.

Voi cum va descurcati?

Mi-e dor de Casa Eliad

In drum spre birou trec zilnic pe langa Casa Eliad. Pe langa ce a mai ramas din Casa Eliad mai precis...

O vila construita in anul 1851, situata in centrul Bucurestiului, pe strada Mircea Voda la nr.5. Era locul ideal unde sa te ascunzi cu prietenii, sa asculti muzica de cea mai buna calitate cu o sticla de bere intr-o mana si cu o tigare in cealalta. Acum a ramas doar o amintire...

Cativa tembeli din administratia locala au decis ca trebuie inchis, asa ca au pus catuse acestui loc. Motivatie? Probabil exista undeva in catastifele lor slinoase. Ce n-au inteles ei, este ca amintirile nu ni le pot lua. Casa Eliad va exista mereu in sufletele noastre.

Imi pare rau ca nu pot inventa cuvinte pentru a descrie atmosfera acelui loc. Cei care nu stiu cum aratau restaurantele anilor '80, nu stiu daca pot crea cu ochii mintii o imagine.

Cand intrai te intampina un miros si o imagine specifice acelor ani. Draperia de la intrare, lambriuri vechi si scaune tapitate, sute de poze cu artisti folk din toate timpurile, instrumente muzicale agatate pe ziduri, pe un perete intreg, Vali Sterian si Vasile Seicaru, lume amestecata, decenta, bere bauta direct din sticle, fum de tigare, preturile ca pentru noi amarastenii frumosi ai acelor vremuri, mancare de-a noastra romaneasca, buna si fara fite... Un loc unde mergeam cu prietenii nu ca sa fim vazuti ci, ca sa fim impreuna. Un loc unde nu existau vedete, desi uneori la masa de langa noi stateau mari nume ale folkului romanesc. Un loc care acum nu mai exista...

Sa ne amintim cu drag de Casa Eliad, iar daca printre voi se afla veterani, asa ca mine, va astept sa povestim ca intre prieteni...

I miss you more than words can say

To you, my dear

Happy birthday!

De ce nu e sanatos sa insulti un scorpion

Obisnuiesc sa le spun mereu oamenilor din jurul meu ca nu exista "nu pot", exista "nu vreau". Aici si acum fac o promisiune ferma. Nu voi mai spune niciodata asta.

Credeam ca e suficient sa vreau ceva si voi gasi resursele sa pot, dar nu e asa. Credeam ca am solutii pentru orice, dar nu am.

Mi se spune mereu ca sunt o femeie puternica. Sunt si fac ceea ce face o femeie puternica atunci cand oboseste. Ma opresc, ma regrupez si merg mai departe.

Ma incearca sentimente pe care nu le-am mai trait de mult timp. Frustrare, neputinta, furie. Cineva a deschis cutia Pandorei acum ceva vreme si a eliberat toti monstrii pe care ii ascunsesem acolo.

Am crezut ca pot, am crezut ca am uitat, am crezut ca nu mai doare... dar se vede ca unele rani nu se inchid niciodata...

Am crezut ca e bine sa nu caut vinovati ci solutii.

Am crezut ca daca sunt corecta vor fi si ceilalti.

Am crezut ca trebuie sa intind mana, dar am ramas cu ea intinsa.

Am crezut ca trebuie sa intorc si celalalt obraz si acum ma ustura.

Am crezut ca oamenii se schimba, dar oamenii nu se schimba peste noapte, cei mai multi sunt fundamental rai si nu fac niciun efort sa schimbe asta.
Am crezut cu tarie ca cea mai grea pedeapsa pentru cel care m-a insultat este sa dezvolte constiinta, sa priveasca adanc in sufletul lui si sa simta durerea pe care mi-a provocat-o mie si celorlalti. Asta asa e, dar pentru asta trebuie sa ai suflet, nu sa fii un pitencatrop cu par pe inima.

Exista un personaj in lumea asta mare caruia ii declar razboi si fac asta aici. A facut greseala sa ma subestimeze, sa-mi iroseasca timpul si sa ma minta. Nu este tocmai cel mai inteligent lucru sa insulti un scorpion.

Sunt furioasa in primul rand pe mine, pentru ca am crezut tot ce am spus mai sus, pentru ca am ranit-o pe fiica mea, pentru ca acum stau si scriu aici in loc sa fiu cu prietena mea care isi sarbatoreste ziua de nastere, pentru ca fac greseli si ranesc oameni pe care ii iubesc.

Am calitati extraordinare si defecte pe masura, dar cine e perfect? Furtuna emotionala a atins apogeul si temperamentul meu distrugator capata proportii amenintatoare. Nu cunosc frica si nu permit nimanui sa-mi intineze spiritul. Ma aflu intr-o zona periculoasa, sunt macinata de vinovatie si de angoase. Nu-mi place sa fac victime colaterale, nu-mi place sa ranesc oamenii pe care ii iubesc, de aceea razbunarea va fi crunta.

Stiu ca dorinta de razbunare nu este un sentiment tocmai inaltator, dar voi iesi din aceste cotloane intunecate la fel de puternica si de pura. In cazul acesta, razbunarea va aduce echilibru si va diminua stresul. E mai ieftina decat un terapeut si mai sanatoasa decat inghetata mancata noaptea cu lingura, direct din cutie.

Pastrez secrete intunecate care m-au coplesit, dar stiu ca forta mea interioara ma va ajuta sa depasesc aceasta etapa. Nu sunt mincinoasa, sunt mai degraba brutal de sincera. Sunt incredibil de loiala celor asemeni mie, celor care imi castiga respectul, si ii voi apara cu ferocitate pentru ca nu raspund decat in fata propriilor mele legi. Simtul dreptatii la mine este la fel de puternic ca si simtul razbunarii.

Pretuiesc mult libertatea si in numele ei fac lucruri de care nu sunt neaparat mandra. M-am luptat pentru libertatea mea si de aceea am multe cicatrice pe trup si in suflet. Nu oblig pe nimeni sa ma urmeze in nebunia mea si de aceea gasesc putere sa le cer iertare celor pe care ii iubesc si ii ranesc fara sa vreau.

Les jeux sont fait, rien ne va plus! Când expresia de mai sus este folosită de un crupier, ea desemnează lansarea bilei ruletei şi imposibilitatea jucătorilor de a mai paria. Acum e intre noi doi, amice, si eu nu pierd niciodata!

Stupid maybe, but american

Managerii americanii si cei japonezi au decis sa se intreaca intr-un concurs de canotaj. Ambele echipe s-au antrenat din greu. In ziua cea mare, se simteau pregatiti. Japonezii au castigat cu un avans de doi kilometri.

Americanii au fost extrem de descurajati ca au pierdut. Moralul lor s-a prabusit. Managementul a decis ca motivul unei infrangeri atat de zdrobitoare trebuie aflat, asa ca au angajat o firma de consultanta ca sa investigheze problema si sa recomande actiuni corective.

Consultantul a aflat ca echipa japoneza a avut opt oameni la vasle si unul la carma; americanii au avut un om care vaslea si opt oameni la carma. Asa ca, dupa un an de studii si milioane de dolari cheltuiti ca sa analizeze problema, firma de consultanta a ajuns la concluzia ca sunt prea multi oameni la carma si prea putini la vasle in echipa americana. Asa ca, pe masura ce se apropia ziua cursei din anul urmator, structura manageriala a echipei americane a fost complet reorganizata. Noua structura cuprindea: patru manageri de carma, trei manageri zonali de carma si un nou sistem de urmarire a performantelor pentru omul de la vasle, ca sa i se asigure stimulent in munca.

Anul urmator, japonezii au castigat cu un avans de patru kilometri. Umiliti, cei din corporatia americana l-au concediat pe vaslas pentru performante slabe si au acordat managerilor o prima, pentru ca au descoperit unde era problema.

Unicii, inegalabilii scorpioni

Raspunsul la o intrebare

Azi m-a intrebat cineva de unde am stiut ca mi-am gasit sufletul pereche si de unde am gasit puterea sa ne tinem de mana si sa privim amandoi in aceeasi directie.
Raspunsul meu a fost simplu. "Uneori te arunci de pe pod si iti construiesti aripile mai tarziu". Nu am spus eu asta. Eu doar simt cum aripile cresc.
Am tinut sa specific faptul ca nu am spus eu asta, pentru ca sunt anumite personaje care in loc sa isi foloseasca energia pentru a crea ceva bun, pentru a aduce lumina in viata lor, pierd timp pretios din viata lor, si asa anosta, ca sa caute sursele mele de inspiratie. Nu am surse de inspiratie. Cu penele altuia te poti impauna, dar nu poti zbura cu ele.
Nu pretind ca detin adevarul absolut, nu pretind ca as fi inteleapta si nici nu e vina mea ca oameni mult mai inteligenti ca mine au inventat deja cuvintele. Mie nu-mi ramane decat sa le reinventez in stilul meu unic. Fiecare din noi are in el un strop de divinitate care il face unic. Depinde de fiecare ce alege. Unii aleg sa traiasca frumos si curat, altii aleg sa stea pe margine, sa arate cu degetul si sa dea cu piatra. Eu prefer sa ma luminez ca sa pot vedea lumina. Fac eu armonie, nu cer de la altii.

Si pentru ca personajul mai avea o problema, si anume ca sunt prea multe clipuri - semn ca uneori nu am inspiratie - iata si melodia pe care am ascultat-o in timp ce scriam.

Despre durere

Durere: "Senzatia neplacuta care se manifesta sub diferite forme (arsura, intepatura, crampa, greutate, intindere etc.) de intensitate si intindere variabile. Diversitatea durerii si faptul ca ea ar fi intotdeauna subiectiva explica faptul ca e dificil sa se propuna o definitie satisfacatoare. Aceasta notiune acopera, in fapt, o multitudine de experiente distincte, care variaza dupa diferite criterii senzoriale si afective". Aceasta este definitia stiintifica a durerii.

Durere: De obicei apare din senin. Senzatie cumplita, inspaimantatoare. Senzatia ca intensitatea ei care creste cu fiecare secunda devine de nesuportat. Senzatia ca fiecare secunda va aduce cu ea sfarsitul, ca mai mult decat atat bietul meu trup chinuit nu mai poate suporta. Senzatia infricosatoare ca in secunda urmatoare ma voi dezintegra, ma voi imprastia in mii de bucatele. Senzatia ingrozitoare dar si linistitoare, ca poate urmatorul val de durere va aduce cu el sfarsitul acestei suferinte...

Apoi respir incet si cu teama, incercand sa controlez durerea, o vizualizez, o localizez si incerc sa o indepartez. Nu reusesc si revine in valuri. Ma loveste in plin si ma prinde nepregatita. Imi strang genunchii cu bratele - straniu cum atunci cand simtim durere, involuntar, instinctiv luam aceasta pozitie, atata doar ca pantecele mamei nu ne mai poate apara...

Doare si nu-mi mai pot stapani lacrimile. Sunt lacrimi de durere, de neputinta, de revolta, lacrimi fierbinti care elibereaza. Ma concentrez si cu ultimele puteri o iau de la capat. Vizualizez durerea, o localizez, o adun si simt cum scade intensitatea ei. Indraznesc sa ma misc, sa respir. E acolo, o simt nu atat prin intensitate cat prin insistenta. E o parte din mine. O cunosc... Ne stim de aproape doi ani si am semnat un pact de neagresiune, numai ca eu uneori uit de ea si indraznesc sa cred ca pot trai dupa regulile mele. Nu ma iarta niciodata si isi arata chipul hidos, amintindu-mi ca ea e acolo, ca e o parte din mine...

Ramanem amandoua asa, ne masuram, ne privim atent, ne pandim. Am mai castigat o batalie, dar nu razboiul...

Orice asemanare cu persoane si senzatii reale este intamplatoare.

Musical leapsa

I took it from Pascal, and I give it to Sunshine.

Capitalism

Buna seara, doamnelor si domnilor.

S-a mai incheiat o saptamana de lucru din viata noastra. Ce facem noi de luni pana vineri timp de cel putin noua ore in fiecare zi? Ne vindem timpul pe bani. Pentru ca e vineri si pentru ca mai trebuie sa si radem, azi vom vorbi despre capitalism. El, capitalismul, este de mai multe feluri:

CAPITALISM TRADITIONAL Ai doua vaci. Vinzi una si cumperi un taur. Cireada se inmulteste iar economia prospera. Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

CAPITALISM CORPORATIST Ai doua vaci. Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de credit deschise de cumnatul tau la banca, apoi executi un schimb datorie/creanta cu o oferta generala asociata, astfel incat recapeti cele patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci. Drepturile asupra celor sase vaci sunt transferate, printr-un intermediar catre o companie din Insulele Cayman, detinuta in secret de actionarul majoritar, care revinde companiei tale drepturile pentru toate cele sapte vaci. Conform raportului anual, compania detine opt vaci, cu o optiune pentru inca una. Vinzi o vaca pentru a cumpara un presedinte al SUA, ceea ce te lasa cu noua vaci. Nu se furnizeaza nici o foaie de bilant impreuna cu comunicatul. Publicul inghite.

COMPANIE AMERICANA Ai doua vaci. Vinzi una si o fortezi pe cealalta sa produca lapte pentru patru. Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA Ai doua vaci. Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte. Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Cowkemon si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA Ai doua vaci. Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt. Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA Ai doua vaci. Le numeri si afli ca ai 5 vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci. Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE ELVETIANA Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine. Facturezi celorlalti cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA Ai doua vaci. Te inchini la ele.

COMPANIE CHINEZA Ai doua vaci. Ai 300 de oameni care le mulg. Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMANEASCA Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.

O saptamana buna pentru scorpioni!

Canile mele

Si daca tot am facut poze cu ceasul ieri, m-am gandit sa va prezint si colectia mea de cani.

Sunt aduse din orase pe care care as vrea sa le vizitez, dar deocamdata nu o pot face, din motive independente de vointa mea.

Cand m-am hotarat sa vorbesc despre canile mele, m-am gandit la o melodie anume, care se potriveste intr-un fel cu motivul pentru care le colectionez.

Am ceas!

De felul meu nu prea port ceas, insa mereu mi-am spus ca daca as avea unul care sa imi placa l-as purta cu placere.

Un vechi proverb spune sa fii atent la ce iti doresti ca s-ar putea sa se intample.

Multumesc inca o data Miss Little Sunset!