In drum spre birou trec zilnic pe langa Casa Eliad. Pe langa ce a mai ramas din Casa Eliad mai precis...O vila construita in anul 1851, situata in centrul Bucurestiului, pe strada Mircea Voda la nr.5. Era locul ideal unde sa te ascunzi cu prietenii, sa asculti muzica de cea mai buna calitate cu o sticla de bere intr-o mana si cu o tigare in cealalta. Acum a ramas doar o amintire...
Cativa tembeli din administratia locala au decis ca trebuie inchis, asa ca au pus catuse acestui loc. Motivatie? Probabil exista undeva in catastifele lor slinoase. Ce n-au inteles ei, este ca amintirile nu ni le pot lua. Casa Eliad va exista mereu in sufletele noastre.
Imi pare rau ca nu pot inventa cuvinte pentru a descrie atmosfera acelui loc. Cei care nu stiu cum aratau restaurantele anilor '80, nu stiu daca pot crea cu ochii mintii o imagine.
Cand intrai te intampina un miros si o imagine specifice acelor ani. Draperia de la intrare, lambriuri vechi si scaune tapitate, sute de poze cu artisti folk din toate timpurile, instrumente muzicale agatate pe ziduri, pe un perete intreg, Vali Sterian si Vasile Seicaru, lume amestecata, decenta, bere bauta direct din sticle, fum de tigare, preturile ca pentru noi amarastenii frumosi ai acelor vremuri, mancare de-a noastra romaneasca, buna si fara fite... Un loc unde mergeam cu prietenii nu ca sa fim vazuti ci, ca sa fim impreuna. Un loc unde nu existau vedete, desi uneori la masa de langa noi stateau mari nume ale folkului romanesc. Un loc care acum nu mai exista...
Sa ne amintim cu drag de Casa Eliad, iar daca printre voi se afla veterani, asa ca mine, va astept sa povestim ca intre prieteni...
10 comentarii:
Din pacate nu stiu locatia, dar te-ai gandit ca exista posibilitatea sa fi fost nationalizata si acum revendicata?
Motivul oficial al inchiderii a fost expirarea contractului de inchiriere al celor care administrau clubul, cu Casa de Cultura a Sectorului 3.
O vreme au spus ca vor renova cladirea si vor reinnoi contractul.
Realitatea e ca se degradeaza cladirea pe zi ce trece si nimeni nu face nimic.
Nu stiu restaurantul, dar suna tare bine ceea ce povestesti tu in postul tau. Pacat...dar desigur, tot ce e calitate in Romania, trebuie eradicat, trebuie sa dispara, nu?
all good things come to an end, right? mai stii laptaria cum arata sau club a sau vama sau preoteasa? atata timp cat traim noi sa povestim, spiritul lor nu va muri.
ma intreb daca o sa-si mai aminteasca cineva de banbu?
Casa Eliad ...sau ce a mai ramas din ea ...
http://casaeliad.blogspot.com/
Daca ti-e dor de casa Eliad, incearca Restaurant Nautilus :
frazec.blogspot.com
RestaurantNautilus.ro
@georgi
Daca nu ai fost acolo, va trebui sa ma crezi pe cuvant. Era extraordinar!
Tin minte ca spre dimineata ni se facea foame si prin buzunare batea vant de primavara. Acolo am mancat cea mai grozava omleta la pret de alimentara.
@little miss sunset
Amintirile nu ni le pot lua. Bambu e mizeria aia de club fitzos? Asta e din categoria cine e asistenta lu' Capatos...
@casaeliad
Bine ai venit!
Raspund cu intarziere din motive independente de vointa mea.
Casa Eliad exista in continuare in sufletele noastre si nimeni nu ne poate lua asta.
Prin '96, un domn ziarist la revista Tinerama, Ilie Stoian se numea, canta o melodie extraordinara. Spre rusinea mea nu mai stiu cine a scris versurile dar erau extraordinare si cred eu ca se potrivesc un pic...
"un buldozer a intrat in carciuma Focsani/ne-a luat vinul cald si tuica doua prune[...]carutasii, precupetii, caramidarii/sutii teilor si poetii de cartier/au ramas fara vorbe, fara pahare/carciuma Focsani s-a mutat in cer."
@Cezar's
Bun venit!
Multumesc de sugestie! Cu prima ocazie voi merge la restaurantul Nautilus si sper din tot sufletul sa regasesc aceeasi atmosfera boema din Casa Eliad.
Buna, Daca vii joia la JOI'N Nautilus, da-mi un semn, mi-ar place sa te cunosc, sa povestim, imi place ce scrii,
Cezar's
@Cezar's
Multumesc pentru apreciere si pentru invitatie.
Cand Radu se va intoarce acasa, vom veni impreuna sa ne cunoastem, sa povestim despre Casa Eliad si sa bem o bere in amintirea vremurilor de atunci.
:) Desigur, mai ales ca deja "il cunosc" pe Radu, din blogul tau !
Pe curand ,
Cezar
Trimiteți un comentariu