luni, 9 martie 2009

Despre durere

Durere: "Senzatia neplacuta care se manifesta sub diferite forme (arsura, intepatura, crampa, greutate, intindere etc.) de intensitate si intindere variabile. Diversitatea durerii si faptul ca ea ar fi intotdeauna subiectiva explica faptul ca e dificil sa se propuna o definitie satisfacatoare. Aceasta notiune acopera, in fapt, o multitudine de experiente distincte, care variaza dupa diferite criterii senzoriale si afective". Aceasta este definitia stiintifica a durerii.

Durere: De obicei apare din senin. Senzatie cumplita, inspaimantatoare. Senzatia ca intensitatea ei care creste cu fiecare secunda devine de nesuportat. Senzatia ca fiecare secunda va aduce cu ea sfarsitul, ca mai mult decat atat bietul meu trup chinuit nu mai poate suporta. Senzatia infricosatoare ca in secunda urmatoare ma voi dezintegra, ma voi imprastia in mii de bucatele. Senzatia ingrozitoare dar si linistitoare, ca poate urmatorul val de durere va aduce cu el sfarsitul acestei suferinte...

Apoi respir incet si cu teama, incercand sa controlez durerea, o vizualizez, o localizez si incerc sa o indepartez. Nu reusesc si revine in valuri. Ma loveste in plin si ma prinde nepregatita. Imi strang genunchii cu bratele - straniu cum atunci cand simtim durere, involuntar, instinctiv luam aceasta pozitie, atata doar ca pantecele mamei nu ne mai poate apara...

Doare si nu-mi mai pot stapani lacrimile. Sunt lacrimi de durere, de neputinta, de revolta, lacrimi fierbinti care elibereaza. Ma concentrez si cu ultimele puteri o iau de la capat. Vizualizez durerea, o localizez, o adun si simt cum scade intensitatea ei. Indraznesc sa ma misc, sa respir. E acolo, o simt nu atat prin intensitate cat prin insistenta. E o parte din mine. O cunosc... Ne stim de aproape doi ani si am semnat un pact de neagresiune, numai ca eu uneori uit de ea si indraznesc sa cred ca pot trai dupa regulile mele. Nu ma iarta niciodata si isi arata chipul hidos, amintindu-mi ca ea e acolo, ca e o parte din mine...

Ramanem amandoua asa, ne masuram, ne privim atent, ne pandim. Am mai castigat o batalie, dar nu razboiul...

Orice asemanare cu persoane si senzatii reale este intamplatoare.



4 comentarii:

Dilimache spunea...

Am ramas fara cuvinte si o sa par proasta oeice as zice. Gustul mortii l-am simtit pe la 12 ani, citind o carte de poezii a unui baiat care murise pe la 18 ani. Ii priveam poza si cuvintele lui imi pareau un univers in care eram onorata sa fiu invitata.
Aici ma simt tot onorata sa fiu, dar gustul durerii nu-l cunosc. Nu durerea aceea cand simti ca mori cand nasti, ci durerea permanenta n-am cunoscut-o. Cand ma doare incerc sa simt fiecare inspiratie ca pe un ocean de bine invadandu-ma, iar fiecare expiratie trimite durerea in neant, afara din mine. Uneori functioneaza.
Toata iubirea din mine o trimit catre tine, esti o curajoasa si un model. Te pup!

georgi_claudia spunea...

Imi pare rau

Little Miss Sunset spunea...

am incercat metoda cu localizarea si nu a functionat, ca a naibii durere tot fugea. mi-a reusit insa faza cu "nu ma doare", chiar daca am inceput cu o negatie, era o negatie buna.
ma gandesc ca daca ma asez intr-un loc si imi spun ca ma doare, ma doare, iar daca spun ca nu, cu siguranta nu ma mai doare.

good girls go to heaven bad girls go everywhere spunea...

@dili
@georgi
Ce nu te omoara te face mai puternic...
Va pup! Imi era dor de voi, dragele mele.

@miss sunset
Trebuie exercitiu pentru localizarea durerii, cat despre autosugestie, niciodata nu va functiona daca incepe cu "NU". Nu exista negatie buna.