Iarna mamii ei de viata...

E lunga, e murdara si e prea multa. Iarna asta ma aduce in pragul nebuniei. Incep sa imi pierd rabdarea si o iau razna. N-a mai ramas nicio bucatica din omul rational pe care il stiam.
Astept cu nerabdare ziua de sambata. Imi place ziua asta. E un fel de "no man's land" intre vineri si duminica. E ziua in care poti sa faci tot ce vrei. Dar poti? Nu poti! E afara, e peste tot! E rece si urata. E murdara si plictisitoare. E in oasele mele batrane si obosite. E in mintea mea. Mi s-a lipit de retina. O aud, o simt, ma pandeste la geam si la usa. Ma scoate din minti. Imi urlu frustrarile captiva intre patru pereti. Vreau soare, vreau sa ma topesc de caldura.
Fumez o tigare cu gust funebru, beau o cafea care s-a racit pana am ajuns cu ea in camera cealalta, mi-a inghetat sufletul si am nervi. Nervi de om luat ostatic de prea multa vreme.
S-a instalat in mine o stare greu de descris in cuvinte, stare ce ma aduce in pragul nebuniei. De parca nu era suficient, durerea a devenit o parte din mine. Ma doare tot. Medicul spune: "e de la vreme, n-ai ce sa-i faci...". Injur gros si imi cer scuze. Motanul ma priveste dezaprobator. Mai aprind o tigare. Inchid ochii si incerc sa visez. N-am la ce sa visez...

Azi nu!

"Ma simt de parca s-ar fi anuntat un concurs de tras suturi in cur, iar eu nu am decat un singur picior..."

Stephen King

Fariseilor, cu drag...

Fariseu - conform dictionarului explicativ al limbii romane:
1. membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populației orășenești înstărite și care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios.
2. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

Un pacat de neiertat, alaturi de mandrie este judecarea semenilor, etichetarea lor, netinand seama de factorii care pot determina dezechilibrul celor din jur. Dumnezeu e doar la un suflet distanta. Drum drept si lumina in suflet sa aveti, dragii mei!

Leila

Am tot vorbit in ultima vreme despre oamenii de langa noi. Mai buni sau mai rai, crestini sau nu, lasi sau curajosi, altruisti sau egoisti, constienti de scanteia divina din ei sau nu.
Azi vorbim despre Leila. La cateva sute de kilometri distanta de mine, traieste o femeie frumoasa pe care o cunosc de treizeci de ani. Am visat impreuna, am facut planuri de viitor si promisiuni pe nu le-am tinut si, am plecat amandoua in viata cu sufletele pline de speranta.
Nu ne-am mai vazut de cincisprezece ani. Ea a ramas la malul marii. Pazeste in continuare, cu sfintenie, visele unor copile. Vorbim la telefon. Ne spunem una alteia durerile si ne bucuram de amintiri frumoase. Fata cu nume de poveste citeste Coranul. Eu, Biblia. Cu toate acestea, ma suna sa imi ureze "Craciun fericit" si ma saluta in prima zi de Paste cu cel mai sincer "Hristos a Inviat" pe care l-am auzit vreodata. Construim in continuare castele de nisip in care nu vom locui niciodata. In fiecare primavara facem planuri si visam la vacantele de altadata din Mangalia copilariei noastre.
Pentru noi timpul a stat in loc. In golful nostru si acum stau cele doua fete intinse in nisip, cu ochii in lacrimi, privind cerul plin de stele. Turcoaica cu ochi verzi plange o iubire interzisa. Cealalta fata plange a neputinta. Niciuna nu stie ca a doua zi vor pleca in directii diferite. Vor avea intotdeauna marea. Nimeni nu le poate lua asta.
Cu bine, draga mea prietena! Poate vara viitoare...

Despre nimic

Stau si ma zgaiesc la monitor de minute bune. Am ajuns aici ca in transa, cu tigarile si cafeaua dupa mine, incercand sa gasesc ceva de facut. Am vazut tastatura si ma mananca degetele, numai ca mi se invarte mintea in cerc si nu stiu despre ce sa scriu...
As spune o mie de lucruri, as face vreo suta, as pleca de sa nu ma vad si as vorbi de sa nu ma aud. Sufletul meu are intalnire cu singuratatea si n-as vrea sa-l deranjez. Mintea mea alearga peste tot si nicaieri. Ce fac aici? Am venit sa vorbesc despre nimic. Am venit sa urlu a neputinta, dar nu stiu la cine...
Realitatea e ca ma doare tot si am obosit sa zbor cu o singura aripa. Pe cine incerc sa mint? Sunt trista ca o inmormantare de sinucigas, sunt leftera ca o pusculita de copil sarac si singura ca un catel de pripas. Un singur lucru mi-a ramas. Libertatea. Pe asta nu mi-o poate lua nimeni si, asa cum am mai spus-o si altadata, o port ca pe catuse. Catusele stralucesc in soare si iau ochii tuturor, inclusiv mie...
Atat in seara asta... Daca v-au placut bufonii, mai poftiti si altadata...

Trei ore

Isabella traise toata viata alaturi de flacari. Pentru prima oara era in mijlocul lor. Se risipea in fasii de azur si stia ca e suficient de buna si de frumoasa pentru a face o nebunie. A daramat zidurile, i-a intins mana si el a simtit ca e binevenit. Si-au daruit unul altuia luceferii si luna si au stralucit impreuna in ceasul cel mai intunecat al noptii, cel dinaintea rasaritului de soare.
In timp ce ea ii veghea visele, un gand dur si halucinant a invadat mintea Isabellei. Realitatea ei draga i se prabusea in cap. S-a ridicat usor, si-a strans cu grija cioburile de lumina si a inteles. La jumatatea drumului s-a intors spre el simtind o durere aproape placuta. Cea mai cuminte femeie din lume a zambit trist si a pornit mai departe, fara furie si fara amaraciune, intr-o lume noua, despre care nu stia mai nimic.
Soarele crud al diminetii i-a spus morocanos "mneata!" si Isabella a zambit din nou. Trecuse atata timp fara sa se intample nimic si, deodata, cand obosise sa mai astepte si renuntase resemnata, a primit mai mult decat a visat.

Motanul Misu - partea a II-a

Uite-asa, ca sa-i fac in ciuda lui Ion Cristoiu, care spunea la un moment dat ca bloggerii posteaza poze cu pisici si vorbesc despre ciorba de burta pe care au mancat-o ieri, astazi o sa vorbim despre motanul meu, care implineste 13 ani.

Ca este membru de familie cu drepturi depline si ca ne-a dresat perfect in tot acest timp, nu mai e nevoie sa spun. Prietenii nostri stiu de ce! Facem totul cu el, pentru el, doar pentru ca adevaratul stapan al casei sa fie multumit.

Cand ajungi acasa, te asteapta la usa si te priveste cu ochi mari. In functie de ce nemultumiri are, te pune la curent cu ce s-a intamplat in lipsa ta: castronul e gol, apa e veche sau nu mai e deloc, trebuie sa curat baia, maruntisuri de felul acesta. Dupa ce se asigura ca aceste mici neajunsuri au fost remediate, isi reia somnul linistit, obligatoriu pe perna ta. Daca indraznesti sa protestezi, te priveste intr-un fel care spune: "Nu e vina mea daca acesta e singurul loc bun din casa!" si te retragi in varful picioarelor ca sa nu deranjezi somnul stapanului.
Motanul Misu are un radar special care il anunta cand se deschide frigiderul. In secunda imediat urmatoare e langa tine si e obligatoriu sa imparti cu el ce ai scos de acolo. N-ai inima sa il refuzi si el stie asta.

Este inteligent, entuziast si foarte comunicativ. Poseda o tehnica de manipulare dusa aproape de perfectiune. Intotdeauna doarme cu mine sau cu fiica-mea, intr-o pozitie cat mai putin confortabila pentru noi. Ocupa cel mai bun loc de la masa si nu zgarie niciodata mobila, decat daca e de calitate.

In incheiere o sa va mai spun ca exista cateva lucruri de care e bine sa tineti seama in relatia cu motanul dumneavoastra:
Cand ajungeti acasa si gasiti ziarul imprastiat in mii de bucatele, nu -l certati, intrebati-l daca a avut o zi grea;
Daca nu sunteti intr-o forma fizica de invidiat, nu traumatizati motanul, purtati macar niste pantaloni;
Cand va treziti cu el noaptea pe perna, langa dumneavoastra, ganditi-va ca a avut un cosmar;
Daca ati iesit din camera cinci minute si v-a disparut ceva din farfurie, nu e vina mititelului ci a dumneavoastra. Ochii lui mari sunt demni de toata increderea;
“Pentru a face baie unei pisici este nevoie de forta bruta, perseverenta, putere de convingere… si o pisica. Ultimul ingredient este, de obicei, cel mai greu de obtinut”. Stephen Baker;
“Pisicile stiu cum sa obtina hrana fara munca, adapost fara limitarea libertatii si dragoste fara pedeapsa”. W.L. George
“Pisicile par sa mearga pe principiul ca nu strica niciodata sa ceri ceea ce vrei”. Joseph Wood Krutch;
“Este foarte dificil sa obtii afectiunea unei pisici. Este un animal filozofic… unul care nu isi plaseaza afectiunea oriunde”. Theophile Gautier;
“Iubesc pisicile pentru ca ma simt bine in casa mea; si incetul cu incetul, acestea devin sufletul sau vizibil”. Jean Cocteau.
Noua nu ne ramane decat sa fim recunoscatoare ca facem parte din viata lui, ca ne iubeste si ca ne arata asta atunci cand avem nevoie, ca stie sa fie un bun ascultator si ca ne pastreaza secretele.