...uite, scriu. Nu stiu ce, dar scriu...De cateva zile bune mi se invarte mintea in cerc cautand solutii. Nu am solutii pentru orice, asta e clar chiar si pentru mine.
Cica de ce nu scriu. Pai ce sa scriu dragii mei? Sa va spun ca mi-e greu? Si voua va e. Sa va spun ca n-am? Nici voi n-aveti. Nimic nou sub soare.
Mi se tot repeta ca sunt o supravietuitoare. Acasa, la birou, toata lumea imi spune asta. Dragii mei, stiti ce e un supravietuitor? Un supravietuitor este doar un fraier care n-a murit inca.
Nu stiu daca ma paste o depresie sau daca e astenie de primavara. Stiu doar ca ma simt ca la un concurs de dat suturi in c*r si eu n-am decat un singur picior.
Na, c-am scris!
S-auzim de bine!
4 comentarii:
e astenie, e astenie, las' ca trece!! te iubim si te pupam!
Trece trece sigur! Stii cum se face cand ai doar un picior si ceilalti te asalteaza?
Se urla tare pana apare o mana de prieten (virtuala, reala, de care-o fi nu conteaza), te prinzi de ea, apoi se incordeaza muschii si se ridica piciorul si poc in dorsalul oricarui ai chef... asa vei iesi pe locul 1.
Hai ca acus vine martie, sa vezi cum o sa te trezesti cu soarele pe fata... Privirea suuus!
Nu trece frate de la sine. Tre' sa se-ntample fo minune ceva si sa ai pana la urma. Si ce scrie si ce.....
Ai o leapsa la mine pe blog
Trimiteți un comentariu