Happy New Year!

Elisabeta

Ea este mama mea. Sau ar trebui poate sa spun, ea a fost mama mea...

Acum cinci ani s-a mutat intr-o stea, cum spunea alt om drag mie, plecat si el acum...

Ma doare, mama. Inca ma doare. In fiecare an la fel. Durerea e aceeasi si nu ma pot obisnui cu ea.

Ma doare, mama. Ma dor cuvintele pe care nu le-ai rostit. Ma dor lacrimile pe care nu le-ai plans. Ma dor duminicile fara tine. Ma doare privirea pierduta a tatalui meu. Ma doare tacerea lui fara tine. Ma doare amintirea ta.

Nu sunt puternica, plang desi am promis ca nu o voi face. Imi spunea ca ranile se poarta cu mandrie. Uneori ma lasa sa plang si spunea ca au voie sa planga chiar si femeile puternice, dar numai un pic si numai daca nu le vede nimeni. De la ea am invatat sa ascund durerea sub un machiaj bine facut si sub o rochie bine croita. Nu sunt puternica, azi ma ascund intr-o lacrima...

Mi-e dor de femeia extraordinara care a fost mama. Mereu zambitoare si eleganta, invidiata de femei si admirata de barbati, iubita nebuneste de tata. Mi-e dor de ea...

E liniste in casa si ma doare linistea. As vrea sa fie aici si sa ma certe ca fumez prea mult in timp ce isi aprinde o tigare. Sa imi spuna ca beau prea multa cafea si sa imi ia cana zambind, spunandu-mi ca asta e treaba serioasa, pentru cunoscatori. Sa ma priveasca cu ochii ei verzi si sa imi spuna ca ma imbrac ca un pusti, ca jeansii si bocancii nu sunt potriviti pentru o doamna. Sa ma certe ca imi fac o coada in varful capului si seman cu o fantana arteziana. Sa ma certe ca pun coatele pe masa si ca scot limba la ea cand imi spune ca e inadmisibil sa vorbesc in timp ce mananc. As vrea sa fie aici pentru ca ma doare linistea...

As vrea sa fie aici si sa ii spun ca am invatat sa iubesc si sa iert. Sa imi pun capul in poala ei si sa ii vorbesc despre Ortansa si despre Radu. Sa ii multumesc pentru tot ceea ce sunt si mai ales pentru ce nu sunt. Sa ma ierte pentru tot ce am spus si nu am spus, pentru tot ce am facut si nu am facut, pentru tot ce mi-am amintit si ce am uitat. Dar nu e... si mi-e dor de ea...

Nu sunt trista, poate un pic solemna... Zambesc si ma gandesc la copilarie acum. La vremurile cand totul era simplu si marea mea problema era ca mama ma chema la masa atunci cand nu imi era foame. Cand credeam ca toata lumea e fericita pentru ca erau desene animate la televizor, cand credeam ca moartea se intampla numai in basme, ca hernia de disc e doar la unchiul meu in dotare, cand radeam impreuna cu mama de prietena ei care isi punea ochelarii pe cap si apoi ii cauta disperata prin toata casa...

Uneori, cand avea timp imi citea. Vesnic aceeasi poveste, "Ratusca cea urata ". Povestea mea preferata, pentru ca asa ma simteam privind-o. Mama era atat de frumoasa! Imi citea si cand termina zambea de fiecare data. Acum stiu ca nu sunt urata, nu ma priveam in oglinda potrivita, nu intalnisem ochii lui Radu. As vrea sa fie aici si sa ma vada cat sunt de frumoasa acum. O simt zambind...

Mi-e dor de ea si in ipostaza de bunica. Bunica Ortansei. Lumina ochilor ei. Poate ca mie a uitat uneori sa imi spuna ca ma iubeste, dar i-a oferit fiicei mele toata dragostea ei, toata caldura si bunatatea din lume. Mi-e dor de bunica Ortansei

Mi-e dor de sotia tatalui meu. De femeia frumoasa pe care tata a asteptat-o douasprezece ore pe o banca pe vremea cand eu nu eram decat un vis. De femeia care era inainte de a-mi fi mie mama. De femeia pe care tata a iubit-o mai presus de orice. E pierdut fara mama. Mi-e dor si de tatal meu asa cum era. A plecat cu zambetul lui acum cinci ani si oricat ar incerca, nu mai poate fi intreg fara ea.

A mai trecut un an. Ma doare, mama. Mi-e dor de tot ce ai fost si nu ai fost. Ma doare, si de durere ma ascund intr-o lacrima...

mama

Ti voglio tanto bene

Leapsa cu prietenii

Buna seara tuturor!
E seara de ajun si am intrerupt pentru cateva minute pregatirile pentru Craciun ca sa ne jucam un pic. Azi avem voie sa fim copii. Jucam leapsa. Am "luat-o" de la Nina si o voi da mai departe tuturor celor care trec pe aici.

Trebuie sa raspund la trei intrebari si va invit si pe voi sa faceti la fel.
1.De ce ai blog?
2.Ce vrei tu prin blogul tau?
3.Ce astepti tu de la blogul tau?

1. Am blog pentru ca anul trecut mi-am propus sa vorbesc despre mine, despre momentul de rascruce care mi-a schimbat viata si despre limite care exista doar pentru a fi depasite. Mi-am propus sa aflu tot ce nu am am stiut si sa gasesc tot ce am cautat. Mi-am propus sa zambesc, sa sper, sa cred si sa iubesc.
2. Ce vreau eu de la blogul meu? Pot sa spun ca am obtinut ce am vrut atunci cand l-am facut. Am zambit si viata mi-a zambit inapoi. Am sperat si acum am totul. Am crezut si cineva acolo sus ma iubeste chiar si atunci cand o merit cel mai putin. Iubesc si sunt cea mai fericita femeie din lume.
Aici am plans, aici am ras, aici am descoperit oameni minunati, aici mi-am recapatat fiica si prietena, aici am fost ceruta in casatorie, am spus DA si am primit felicitarile voastre, aici discutam, aici va primesc in casa mea.
3. Astept de la blogul meu sa pastreze amintirile frumoase, sa deschida inimi si suflete, sa imi aduca prieteni noi - asa cum s-a intamplat deja - si probabil mai sunt si alte lucruri bune si frumoase pe care le va aduce acest blog.

Cam atat am avut de spus. Va amintiti cum se joaca leapsa? Am luat-o si acum o dau mai departe. Va astept si pe voi sa intrati in joc si sa fiti copii.

E seara de ajun. Mos Craciun exista! L-am vazut eu. L-am simtit atunci cand imi era greu. Obisnuiesc sa le spun celor din jurul meu atunci cand sunt tristi, ca lucrurile bune se intampla cand te astepti cel mai putin. Asa e! Mi s-au intamplat lucruri bune si frumoase atunci cand aproape imi pierdusem speranta si va multumesc. Voua celor care mi-ati aratat ca Mos Craciun exista.
Craciun fericit!

Beyonce - Flaws and all...

Tatalui meu

Father and daughter.
Year: 2000
Director: Michael Dudok de Wit
Writer: Michael Dudok de Wit
Genre:Short Animation/Drama

Plot: A father says goodbye to his young daughter. In time the daughter grows old, but within her there is always a deep longing for her father.

Miss you

Testul fructelor

Imagineaza-ti ca esti in jungla si gasesti o cabana pe malul unui rau.
Intri in cabana si vezi la stanga 7 paturi mici si la dreapta o masa cu 7 scaune mici.
Pe masa sunt 5 feluri de fructe:
1. Mar
2. Banana
3. Capsuni
4. Piersica
5. Portocala

Ce fruct alegi?

Alegerea ta spune multe despre personalitatea ta!

Rezultate:
1. Mar = inseamna ca esti o persona careia ii plac merele
2. Banana = inseamna ca esti o persona careia ii plac bananele
3. Capsuni = inseamna ca esti o persona careia ii plac capsunile
4. Piersica = inseamna ca esti o persona careia ii plac piersicile
5. Portocala = inseamna ca esti o persona careia ii plac portocalele

Mda... si eu sunt in cautarea "inteligentului" care mi-a trimis testul asta!

For just one day... Bugs Bunny rules

Despre bani

Daca va intrebati ce cauta aceste doua minunate exemplare bipede aici atunci aflati ca ii avem printre noi in seara aceasta ca sa intelegeti exact la ce ma refer mai departe.
Saptamana aceasta e dedicata celor ca mine, celor care traiesc mediu pe economie.

Asa cum stim cu totii, SUA este tara tuturor posibilitatilor si Romania este tara unde totul e posibil. Bancile te anunta prin SMS-uri ca ti-au marit dobanda si preturile explodeaza in prag de sarbatori in vreme ce lumea civilizata face reduceri.

Asta n-ar fi nimic, insa tu stai ca boul respectiv vaca dupa caz, in statia de tramvai alaturi de alti ametiti care se gandesc ca si tine ca poate au noroc si mai prind apa calda cand ajung acasa si vine ditamai Q7-le - alb, neaparat alb - si te stropeste cu noroiul din balta de-ti ia juma' de ora sa intelegi ce te-a lovit. In Q7, invariabil se afla un cocalar plin de lantze si bratzele si printzesa lui minunata placata in haur. Iti vine sa te duci la ei, sa le bati in geam si sa spui cu cel mai frumos zambet din dotare: "Va rog, domnule si doamna, sunteti amabili sa ajutati un sarac, infometat, fara bani, fara serviciu, care n-are pe lumea asta decat aceasta pusca?"

Ma intrebam azi la vederea nefericitilor din Q7-le despre care vorbeam, ce mana te alege sa fii sclav cand altu-i rege. Nu, dragii mei. Daca vrei sa stii ce parere are Dumnezeu despre bani, e suficient sa te uiti doar la cei carora le-a dat banii.

Concluzia este una singura: cu bani cumperi un pat, dar nu somnul, cu bani cumperi sex, dar nu iubire, cu bani cumperi o casa, dar nu un camin, cu bani cumperi carti, dar nu cultura, cu bani cumperi pantofi Manolo Blahnik si rochie D&G, dar nu bun gust. Asa ca nu vreau sa am bani. Eu sunt bogata. Sunt iubita si sunt fericita, dorm si visez, imi cumpar carti cu mari sacrificii si le citesc cu sfintenie, am un camin si curand vom fi toti trei aici, ma imbrac cu haine de-a gata dar le pun pe mine cu gust si le port cu distinctie. Sunt cea mai bogata femeie din lume.

Cum sa fii nesuferit la birou

Ignora primii cinci colegi care îti dau „bună dimineata” .
Incepe ziua de lucru prin a potrivi toate ceasurile din firmă. Nu contează că sunt în alte birouri si nici că sunt agătate la 2,5 m înaltime pe perete.
Mergi în lateral spre copiator sau bătând pas de defilare.
Adresează-te cât mai incoerent poti unui subordonat si sfârseste fraza întrebându-l: „Ai înteles ? N-as vrea să fiu nevoit să-ti spun a doua oară !"
Intră într-un birou în care niste colegi tin o sedintă si, în timp ce toată lumea te priveste cu iritare crescândă, stinge si aprinde lumina repede, de vreo zece ori .
Timp de o oră adresează-te tuturor celorlalti cu "Gigel" .
Pleacă din mijlocul unei întâlniri importante, dar nu înainte de a anunta pe toată lumea ca te duci la WC să faci pipi.
În timp ce colegul de birou e plecat la masă, mută-i scaunul în lift .
Notează în agenda unui coleg - "Ora 10 a.m. – să nu uit să verific cum îmi stă în colanti ".
Umblă cu tastatura în brate prin firmă si abordează orice coleg - " nu vrei să facem schimb?"
Repeta următorul dialog cu aceeasi persoană de cel putin zece ori, la intervale scurte - " Auzi si tu? Ce? Gata, nu se mai aude!"
Vorbeste cu accent (frantuzesc, ardelenesc) în mijlocul unei conferinte importante .
Găseste aspiratorul si fă curat numai în jurul biroului tău . Cel putin două ore .
Intreabă-ti singura colegă necăsătorită, cel putin la două zile: "da’tu nu te mai măriti?"
Nu uita ca atunci când pleci seara de la birou să le urezi celor care mai au de lucru - " Noapte buna !"
Probabil n-o să poti să-ti stergi ochelarii de cravata sefului. Dar poti altceva: când te roagă să-i aduci un raport, spune-i: " Numai o clipă, să mă încalt la loc!"

O zi buna la birou, doamnelor si domnilor.

Eu si computerul meu greu incercat

Din categoria toata lumea se pricepe la computere, fotbal si femei.

Cu totii ne amintim de vremurile cand unitatea centrala statea pe birou cu ditamai monitorul peste. Cu mandrie va anunt ca eu posed un computer, Compaq de felul lui, care dateaza din cratacicul vechi, prima generatie in picioare. :)
Sarmanul a fost menit sa functioneze cu Windows NT sau Windows'98. Sa va mai spun ca am XP-ul instalat pe el si nici urma de antivirus? Se incapataneaza sa functioneze si stiu sigur ca numai o minune il mai poate tine in viata. El e eroul meu.
Din cand in cand, bietul de el cedeaza nervos si sucomba scotand zgomote dubioase. De fiecare data il resuscitez cu greu si sper sa nu isi dea obstescul sfarsit sub privirile mele incarcate de reprosuri.
Exemplificare. Vara trecuta l-am supus unor torturi infioratoare cand am decis ca trebuie sa curat cooler-ul. Eu. Imaginati-va ca l-am desfacut, l-am curatat si cand sa il pun la loc mi-au ramas suruburi.
Instalez si dezinstalez tot felul de chestii nefolositoare, dupa metoda next, next, finish. Si el, minunatul meu computer, se incapataneaza sa functioneze. Cum sa nu-l iubesti?
Azi insa, mi-a fost foarte greu sa ajung la un consens cu el si atunci am apelat la un amic care se pricepe. Din asta traieste de fapt. Repara greselile celor ca mine.
Problema a fost rezolvata si acum am semnat un tratat de neagresiune. Eu nu-i mai fac nimic o vreme, si el deschide o pagina de internet in mai putin de 5 minute.
In schimb, amicul meu mi-a trimis pe mail o serie de reguli pe care cica, noi utilizatorii, trebuie sa le respectam in relatia cu ei, informaticienii. Asa ca am folosit combinatia copy/paste si vi le expun si voua. Poate va vor fi de folos. Lectura placuta.


Cum poti sa-ti ajuti informaticienii.

Cand ne chemi sa-ti mutam calculatorul, asigura-te ca l-ai lasat ingropat sub o juma' de tona de carti postale, poze de-ale copiilor, animale impaiate, flori uscate, cornuri uscate si dosare patate cu cafea. Noi nu avem o viata personala si suntem adanc miscati cand putem trage o ocheada fugara prin viata ta.

Nu nota nimic. Niciodata. Putem sa redam mesajele tale de eroare de la noi.

Cand un informatician spune ca vine la tine, du-te si bea o cafea. In felul acesta nu vei fi acolo cand vom avea nevoie de parola ta.

Pentru noi, memorarea a 700 de parole de screen-saver e floare la ureche.

Cand ne suni, spune-ne ce doresti sa faci, nu ceea ce te impiedica sa faci acel lucru. Nu avem nevoie sa stim ca nu poti folosi programul cutare pentru ca, calculatorul tau nici macar nu porneste. Sau mai bine: cand ne suni, nu ne spune deloc de ce ne chemi la tine. La ce bun ne-ar putea folosi ?

Cand un informatician iti trimite un mesaj foarte important, sterge-l imediat. Erau doar teste.

Cand un informatician e la biroul lui si mananca, intra drept inauntru si varsa-ti oful. Existam doar pentru a te sluji.

Cand copiatorul nu functioneaza, cheama-ti informaticianul. Doar contine componente electronice !

Cand un informatician iti spune ca ecranele nu au cartus in ele, sustine-ti punctul de vedere.
Savuram argumentele relevante.

Cand un informatician iti spune ca va veni in scurt timp, raspunde cu un ton aspru:
"Si cam cate luni intelegi tu prin <...> ?". Acest lucru ne motiveaza.

Cand imprimanta nu vrea sa tipareasca, retrimite documentul de cel putin 20 de ori. Deseori documentele dispar in gaurile negre. Daca imprimanta nu tipareste nici dupa 20 de incercari, trimite documentul la toate celelalte 68 imprimante din institutie. Una din ele trebuie sa functioneze !

Nu invata nici un termen tehnic. Cand spui "Nu-mi merge chestia aia", stim exact ce vrei sa spui.

Daca, cablul de la mouse continua sa iti dea jos poza inramata a cainelui tau, ridica calculatorul si inghesuie cablul sub el. Cablurile de mouse au fost facute sa reziste la 20 kg.

Daca tasta spatiu nu mai functioneaza, arunca vina pe varianta noua de program. De fapt tastaturile savureaza foarte mult kilogramul de firimituri si de unghii dinauntru.

Daca primesti un mesaj care spune "Are you sure ?", fa cat de repede poti click pe butonul "Yes". La naiba, daca n-ai fi sigur, atunci nu ai face ce faci, nu ?!

Simte-te liber sa zici lucruri de genul "nu ma pricep la porcariile astea de calculatoare". Nu ne suparam cand auzim ca se face referire la arealul nostru de expertiza profesionala ca fiind porcarie.

Cand vrei sa schimbi cartusul la imprimanta, cheama-ti informaticianul. Schimbarea unui cartus de imprimanta este o sarcina extrem de complexa, si se recomanda ca ea sa fie executata doar de un inginer licentiat in fizica nucleara.

Cand te intalnesti cu un informatician duminica la aprozar, intreaba-l ceva de calculatoare. Lucram si in weekend.

Nu nota nimic din ceea ce te invatam. Ne place sa repetam la infinit aceleasi lucruri.

Cand ne semnalezi ca nu ai acces in retea, jura-te ca ai introdus parola corecta.

Calculatoarele o iau razna deseori. In loc sa ne spui ce s-a intamplat, spune-ne doar ca "a disparut chestia aia desi n-am facut nimic". Calculatoarele se aseamana cu Triunghiul Bermudelor, si noua ne plac misterele.

Pe care le-am baut...

Buna seara tuturor!
Ultimele doua ore le-am petrecut privind, vorba unui pusti din bloc, ca broasca la sudura. Ma tot uit la extrasele astea de cont pe care mi le trimit bancile - pe banii mei - si ori sunt eu tuta ori ei sunt tampiti, vorba unei prietene care are studii in acest domeniu.
Naiba stie cum si ce calculeaza ei de ma trezesc acum, in prag de sarbatori, ca tre' sa le platesc dobanda la dobanda, ca eu am calculat de mi-a dat cu virgula si nu iese neam, vorba olteanului.
Un lucru e foarte clar. Noroc ca acum cinci ani mi-am cumparat un brad artificial. Macar asta am. In rest, cozonacul merge la Credit Europe, salata boeuf la Raiffeisen si porcul la OTP. Ca de vin spumant in loc de sampanie nici nu se mai pune problema. Curge apa la chiuveta si cu putin noroc se mai sparge o conducta si apa o sa fie rose de la rugina.
Olele! vorba olteanului. (Azi sunt plina de citate din clasici inca in viata):) Pai eu de unde mai traiesc fratilor?
Am luat o pauza si inainte sa o iau de la capat mi-am amintit de o sceneta cu Horatiu Malaele. Ce face romanul cand da de belea? Face haz de necaz.
Luati si voi de radeti, ca eu una am ras de mi-au dat lacrimile.



Pauza s-a terminat. Ma intorc la calculele mele... pe care le-am baut... Dar nici asta nu am voie ca tre' sa iau medicamente.
Hai s'auzim de bine, dragilor!

O seara la mine acasa

E o nebunie cum trece timpul!
Nu stiu cand s-a facut vineri. In fiecare zi a saptamanii ma trezesc si plec incrancenata catre locul unde am ales sa imi vand timpul pentru bani. In fiecare zi ma lupt. Cu oameni, cu intamplari, cu provocari, cu lipsuri. Ajung acasa prafuita, obosita, uneori trista si incerc sa fac ceva ce imi place in putinul timp ramas.
Eu fac parte din categoria "fericitilor" care beneficiaza de transportul in comun. Exista totusi un avantaj aici. Esti blocat in trafic, cobori la prima statie si... scapa cine poate. :)

Uneori ajung repede acasa, asa ca azi. Ce poti sa faci intr-un apartament de bloc? In primul rand inchid repede usa in urma mea si las afara tot ce a fost rau si urat. Ma intampina Misu, motanul. E fericit ca ma vede si ca sigur o sa ii umplu castronul cu ceva bun. De obicei Ortansa doarme cand ajung eu acasa si incerc sa nu scap totul din mana, insa de fiecare data, invariabil trantesc ceva. Sorry, I did it again!
Imi iau tigarile si cana de cafea si ma asez in fata computerului. Ascult muzica de obicei ca sa umplu cumva linistea din casa. Azi e zi de oldies.

Am crescut cu muzica anilor '50-'60. Era o adevarata placere sa ii privesc pe parintii mei, foarte tineri si frumosi pe vremea aceea, in timp ce cautau printre zecile de discuri de vinil pe care le cumparasera cu mari sacrificii. Gaseau cate o melodie care le spunea ceva numai lor, o poveste scrisa cu mult timp inainte de a aparea eu, si in ochii lor stralucea ceva. Isi zambeau si ochii lor spuneau cuvinte nerostite. Uneori dansau si imi amintesc cum se tineau in brate, parul negru si ochii stralucitori ai mamei, rasul tatalui meu... Pe urma se asezau langa mine pe canapeaua din sufragerie si imi vorbeau despre toti acei oameni minunati, ale caror voci extraordinare umpleau casa noastra. Stateam si ascultam vrajita fiecare cuvant al lor si imi intipaream in suflet momentele acelea minunate, pe care le asociam unei anumite melodii, unui anume cantaret.
In seara aceasta am gasit intamplator o melodie pe care nu o uitasem, dar o ratacisem undeva in gand.



Parintii mei s-au iubit intr-un fel extraordinar. Au fost binecuvantati cu o iubire mare si frumoasa.
Realitatea e ca mi-e dor de ei si mai presus de orice, mi-e dor de mama. Acum cinci ani a plecat dintre noi. S-a mutat intr-o stea, asa cum spunea un alt mare om plecat si el acum. O vad cu ochii mintii asa cum era atunci. Frumoasa, cu ochii ei verzi, cu fata alba incadrata de parul lung si negru. Mi-e dor de femeia extraordinara care a fost mama.
Melodia care mi-a amintit de ea s-a sfarsit. Zambesc. E o seara frumoasa si linistita.
Daca v-a placut la mine acasa, va mai poftesc si altadata...

Inventand cuvinte...

...pentru a putea sa spun ce norocoasa sunt sa fiu iubita de tine, dragul meu.

Situatie de viata III

Trist...
In drum spre casa am intalnit o femeie. Avea fata invinetita de lovituri recente si privirea ei, ochii aceia speriati pe care nu mi-i pot scoate din minte, s-au intersectat pentru o clipa cu ai mei. Cara niste sacose mult prea grele pentru trupul ei firav si parca nu mergea pe strada, se strecura cumva, incerca sa treaca neobservata, era doar o umbra... Infiorator...
Mi-e greu sa exprim in cuvinte ce am simtit in clipa aceea. A fost batuta probabil de sotul ei. A fost lovita de mana care ar fi trebuit sa o mangaie. A fost injurata de gura care ar fi trebuit sa o sarute...
Nu gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ce simt acum. Traim intr-o lume in care dramele se petrec la un pas de noi si nimeni nu face nimic. Nici eu nu am facut nimic. Am trecut mai departe fara sa fac nimic.
Il las pe Adrian Paunescu sa inventeze el cuvintele potrivite... Poezia se numeste "Durere femeiasca". Trist...

"V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati la altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Isi vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
si-acum, ne omoram sarguincios
si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
si credeti ca nu-i vorba despre voi.
si, totusi, este vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
si pan-adorm copiii, asteptati."

Noi

Foarte mult timp am urmarit impreuna cu fiica mea serialul "Gilmore girls". Programam totul astfel incat duminica seara la ora 20.00 sa fim in fata televizorului, asteptand cu sufletul la gura un nou episod.
Era vorba despre o tanara doamna, mama unei fete minunate. Diferenta de varsta dintre ele fiind foarte mica, practic crescusera impreuna, ca si noi... Mereu singure, gaseau motiv de bucurie in orice, pretuiau fiecare clipa petrecuta impreuna, plangeau impreuna, construiau castele de nisip in care visau sa locuiasca intr-o zi, ca si noi... Ne regaseam acolo, radeam si plangeam impreuna cu ele...
Serialul s-a terminat demult dar, in seara aceasta, dupa ce am pupat amandoi copilul, mi-am amintit o scena din film.



Acum suntem toti trei. Noi...

DA

Inscriptie pe un inel

Situatie de viata II

Petre Tutea despre democratie:
"Singurul sistem social-politic compatibil cu demnitatea si libertatea umana, dar care are un viciu de structura: nu are niciun criteriu de selectie a valorilor la conducere".
Tot el spunea ca pe un prost, poti cel mult sa-l compatimesti.

Sunt obosita si dezamagita.
Ne vindem timpul pentru bani si ne incapatanam sa mergem in fiecare zi la serviciu.
In fiecare zi indraznim sa traim frumos, sa zambim si sa speram intr-o viata mai buna.

Concluzia unei zile la birou.
"Si ce-i inalt se face jos,
Si ce e drept, se face stramb,
De vad pe dos sunt sanatos,
Numai uratul e frumos".
"Faust"

Asteptand Craciunul...

M-am trezit zambind in dimineata aceasta.
E 1 Decembrie.
Le voi spune "La multi ani!", romanilor mei dragi plecati din tara. La anul vom fi impreuna, asa cum ne-am promis.

Ziua de azi mai are o semnificatie aparte pentru mine. De cand mama nu mai e printre noi, in fiecare an de 1 Decembrie, eu si Ortansa impodobim bradul. Acum astept sa se trezeasca si am emotii.
O sa aducem globurile, in special "veteranii". Globurile vechi, un pic sterse, dar nepretuite pentru amintirile care traiesc in ele.
O sa radem de Misu, motanul nedumerit, care in fiecare an se apropie cu evlavie parca de brad si miroase totul.
O sa ne certam un pic pentru ca nu ne intelegem niciodata pe care parte arata mai bine clopoteii.
O sa ne asezam apoi, un pic obosite, dar cu ochii stralucind, sa ne bem ciocolata calda cu scortisoara, ca in fiecare an.

Anul acesta am gasit colindul meu preferat intr-o interpretare un pic altfel. Chris Martin - Coldplay, cantand "Have yourself a merry little Christmas".




Intr-un fel, nu doar de Craciun, ci in tot anul care vine, bucuria pe care o daruiesti altora, se intoarce mereu la tine so, have yourself a merry little Christmas!