Trist...
In drum spre casa am intalnit o femeie. Avea fata invinetita de lovituri recente si privirea ei, ochii aceia speriati pe care nu mi-i pot scoate din minte, s-au intersectat pentru o clipa cu ai mei. Cara niste sacose mult prea grele pentru trupul ei firav si parca nu mergea pe strada, se strecura cumva, incerca sa treaca neobservata, era doar o umbra... Infiorator...
Mi-e greu sa exprim in cuvinte ce am simtit in clipa aceea. A fost batuta probabil de sotul ei. A fost lovita de mana care ar fi trebuit sa o mangaie. A fost injurata de gura care ar fi trebuit sa o sarute...
Nu gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ce simt acum. Traim intr-o lume in care dramele se petrec la un pas de noi si nimeni nu face nimic. Nici eu nu am facut nimic. Am trecut mai departe fara sa fac nimic.
Il las pe Adrian Paunescu sa inventeze el cuvintele potrivite... Poezia se numeste "Durere femeiasca". Trist...
"V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati la altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Isi vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
si-acum, ne omoram sarguincios
si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
si credeti ca nu-i vorba despre voi.
si, totusi, este vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
si pan-adorm copiii, asteptati."
Jurnalul unui consilier local – săptămâna 209
Acum 2 săptămâni
2 comentarii:
Nu mai stiu cine spune:
" Nu merita sa plangi in viata ta pentru nimeni, si daca este cineva pentru care merita sa faci asta, ei bine acela nu te va face niciodata sa plangi"
Gabriel Garcia Marquez spunea.
Ai dreptate, Nina, stiu asta...
Trimiteți un comentariu