Happy hour

Abia am intrat pe usa si zambesc de zici ca am castigat la loto. De fapt ce am castigat eu nu se poate cumpara cu toti banii din lume.

E grozav ca dupa noua ore de munca sa iesi cu prieteni dragi la o terasa in mijlocul Bucurestiului si sa te bucuri de o seara perfecta. Sa poti vorbi despre orice iti trece prin minte, sa razi din tot sufletul, sa imparti o felie de pizza si o bere cu oameni minunati, sa te simti iubit si apreciat chiar daca iti bate crivatul prin buzunare, sa traiesti cateva ore asa cum vrei tu, sa visezi cu ochii deschisi la o lume mai buna. Asta nu se poate cumpara cu toti banii din lume.

Despre ea

Acum un an, un om rau i-a spus fiicei mele o minciuna. O minciuna imensa cat rautatea lui, neagra ca sufletul lui si dureroasa ca lacrimile copilei mele. Se intampla ca omul acela rau sa vina intr-un moment greu din viata ei. Se intampla ca eu sa nu fiu acolo si sa nu ma pot apara. S-a intamplat anul trecut...

Intre timp copila a crescut, si-a dat examenele de maturitate, a cazut si s-a ridicat de multe ori, s-a luptat cu demoni, cu vise rele si realitati crude, cu oameni rai si blesteme mai negre ca moartea, cu singuratati sfasietoare, cu lacrimi fierbinti si sarate, cu dezamagiri crancene... Cand nu a mai gasit drumul drept si lumina, s-a aruncat in gol si si-a construit aripile in cadere. Cand lacrimile au secat, s-a ascuns intr-un zambet. Cand durerea i-a furat zambetul, a invatat sa rada. Cand a ras, a invatat sa se bucure de lucrurile marunte.

Acum, in aceeasi casa cu mine locuieste o femeie extraordinara. O femeie libera, frumoasa, mandra, inteligenta. O femeie care stie ce vrea.

Am scris despre ea, despre copila rebela cu ochi calzi si suflet de aur.

Tu ce vrei sa fii?

Tocmai am primit un mail de la o femeie extraordinara, o buna prietena care se lupta de ani buni cu o boala cumplita, o femeie care trece peste momentele dificile cu zambetul pe buze.

M-am gandit sa postez acest mail, pentru ca sunt sigura ca gandindu-te la concediu ti-ai pus macar o data problema kilogramelor in plus.

"Acum câteva zile, intr-un oras din Franta, pe un afis cu o tanara foarte frumoasa, la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria: "În vara aceasta ce vrei sa fii: sirena sau balena?"
Se spune ca o femeie tanara, ale carei caracteristici fizice nu conteaza, a raspuns la întrebarea de publicitate în acesti termeni:
"Dragi domni. Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfini, lei de mare, oameni curiosi). Acestea au o viata sexuala foarte activa, ramân gravide si au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza. Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutreiera marile, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia, marea Barens sau recifii de corali din Polinezia. Balenele cânta foarte bine si chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante si, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, aparate si admirate de toata lumea.
Sirenele nu exista. Si daca ar exista, ar sta la coada la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problema serioasa de personalitate: "femeie sau peste?". Nu au viata sexuala, pentru ca-i omoare pe barbatii care se apropie de ele si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevarat, dar singure si triste. Oricum, cine ar vrea sa se apropie de o tipa care miroase ca un peste? Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.
PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele. Cu timpul câstigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului. Asa ca nu suntem grase, suntem teribil de culte.

De astazi, când o sa ma uit la fundul meu în oglinda, o sa ma gândesc: "Dumnezeule, ce inteligenta sunt ... "

Tepe turistice

Un reportaj pe care nu vreti sa il ratati!

Maine e vineri!

Si de ce ma bucur de azi? Uite-asa, pentru ca maine nu stau 9 ore in fata computerului ci 8 si jumatate. Pentru ca maine nu vorbesc la telefon cel putin 5 ore din 9, ci 4 si jumatate. Pentru ca maine va fi la fel de aglomerat autobuzul, dar poimaine e sambata si daca vecinul meu nu gaureste peretii la ora 7, poate apuc sa dorm un pic mai mult... si lista ar putea continua...

Am primit fotografia aceasta intr-un mail astazi si n-am putut sa ma bucur de ea singura. Nu ar fi minunat daca ar exista cu adevarat aceste optiuni?

Asadar, optam pentru "save weekend"! Unde fugim de-acasa?

Lista dorinte V

Imi doresc sa deschid fereastra dimineata si sa miroase a mare...

Despre durere II

Cred ca aceasta fotografie este mai mult decat sugestiva si orice as mai incerca sa spun in plus ar fi de prisos.

Migrena mea are deja 72 de ore. De data asta, oricat m-as stradui sa o ignor, m-a naucit. Ma recunosc invinsa. Are tot ce-i trebuie: intensitate maxima, insistenta demna de o cauza mai buna, fotofobie, fonofobie, e ca la carte. Ce caut in fata computerului? Nu stiu nici eu. Cred ca imi era frica sa raman singura cu ea....

Sa aveti o seara linistita! Macar voi...

D-aia!

Stiti ce ma scoate din minti cel mai tare? Ceva ce nu pot controla. Si stiti ce nu pot controla? Ce se intampla cu oamenii pe care ii iubesc. Imi ies din minti cand patesc ceva rau si eu nu am cum sa ii ajut. Ma incearca un sentiment de frustrare cum nu va puteti imagina.
De cand ma stiu am fost asa, dar cu fiica-mea e mult mai complicat. Recunosc, sufar de sindromul parintelui singur si am tendinta sa o protejez excesiv, desi sunt constienta de faptul ca e adult.
Ca sa intelegeti de ce bat campii in mod festiv si-mi pun cenusa in cap in public, aseara a venit cu glezna luxata. A fost la munte si s-a intamplat pur si simplu. Se putea intampla oricui, nu-i asa? Pai da, oricui, dar aici vorbim de fiica-mea!
Evident, mi-am iesit din minti si am inceput sa zbier la biata copila in timp ce aplicam Fastum gel si fasa elastica pe glezna cu pricina. De ce zbieram? Pentru ca sunt maica-sa, d-aia!
Pentru ca in ultimii douazeci de ani asta am facut, la asta ma pricep cel mai bine. Sa fiu mama Ortansei. Zbieram ca nebuna pentru ca o iubesc ca pe ochii din cap, pentru ca innebunesc numai la gandul ca i s-ar putea intampla ceva, pentru ca nu stiu cum sa fiu altfel, pentru ca am crescut-o eu, pentru ca e a mea, pentru ca o iubesc si cand face tampenii, pentru ca atunci cand o privesc o vad tot mica, cu cozile strambe, cu sosetele cazute si genunchii plini de julituri, pentru ca as face orice pentru zambetul ei.
Mi-am facut autocritica pentru ca m-a certat toata lumea, desi sunt sigura ca data viitoare voi reactiona la fel. Am si argumente pentru asta: pentru ca sunt mama ei, d-aia!

Coffee, please!

Am citit mai devreme la Dili despre semaforul seismic.
Ce legatura e intre cafea si cutremur? Este, dupa cum se vede in poza. De ce beau cafea la ora asta? Pentru ca mi-a scazut tensiunea, asa ca e in scop terapeutic.

Realitatea e ca trebuia sa imi revin din soc si sa apuc sa va povestesc si voua. Cum stateam eu linistita si aplicam pentru niste slujbe pe un site specializat, intru pe una din oferte, din curiozitate. Compania, nu se stie ca scria confidential. Si citesc:

ASISTENT MANAGER
CANDIDATUL IDEAL:
Tanara, dinamica, agreabila, flexibila, disponibila, capabila sa inteleaga responsabilitatile postului, pregatirea economica este un avantaj.
RESPONSABILITATI / BENEFICII:
Secretariat, organizare evenimente, lucrul cu banca, deplasari, si disponibilitate pentru relatie personala cu directorul pe care il asista.
DESCRIEREA COMPANIEI SAU A JOBULUI:
Consultanta in afaceri si management
ANUNTUL CONTINE UN INTERVIU ONLINE CU O INTREBARE

Ati citit cu atentie descrierea jobului si responsabilitatile postului? Nu aplicati daca nu credeti ca le puteti indeplini.

Si nu am aplicat, evident! Cum adica, disponibilitate pentru relatie personala cu directorul pe care il asista? Stiti cate persoane aplicasera pentru aceasta slujba? 243!

Acum intelegeti de ce aveam nevoie de o cafea???

Hai s-auzim de bine!

Categorii de femei II

Asa cum am promis, am revenit cu partea a doua din categorii de femei, mai precis acele femei care ma fac sa-mi doresc sa am o pusca la mine. Pentru cei care nu au citit, in prima parte am vorbit despre specia proasta de autobuz.

Azi vom discuta despre proasta de bloc.

Proasta de bloc ocupa locul unu ca arie de raspandire in zonele urbane. Ea exista ca o consecinta a urbanizarii fortate din perioada comunista si s-a raspandit proportional cu numarul de blocuri.

Ca si comportament, poate fi asemanata cu termita (organizeaza colonii care au ca unic scop procurarea hranei) si daca este lasata singura, moare. Proasta de bloc are nevoie de comunicare permanenta cu alte proaste de bloc si are ca trasatura principala interesul pentru vietile altora. Daca proasta de bloc nu stie ce are in casa vecinul de palier, sau la ce ora se intoarce acesta acasa (si cu cine), moare. Proasta de bloc este o consumatoare vorace de programe TV subculturale (OTV, concursuri de asa-zisa inteligenta, telenovele si emisiuni de umor fara umor) - daca o pana de energie electrica se prelungeste prea tare, proasta de bloc moare.

Proasta de bloc este specia care isi aranjeaza cel mai meticulous vizuina - nu veti intalni niciodata apartament in care locuieste o asemenea proasta fara mileuri, vaze, pesti de sticla si flori de plastic; daca isi pierde aceste obiecte, sau daca-i sunt furate, proasta de bloc moare.

Proasta mutata la bloc se afla, dupa unii cercetatori, la originea speciei analizate anterior, vezi proasta de autobuz. Stramutata din mediul rural, unde-si avea originea, proasta de bloc nu poate abandona cateva trasaturi specifice, nici macar la a doua generatie. Proasta mutata la bloc nu are notiunea de "liniste" si va vorbi puternic indiferent de ora si loc. Asa cum deja stim, nu va vorbi decat lucruri de stricta necesitate (pentru ea), dar o va face incontinuu. Ne putem astepta de la proasta mutata la bloc sa creasca in balcon gaini sau porumb. Proasta mutata la bloc va sporovai cu cealalta proasta mutata la bloc, tinand usa apartamentului deschisa - pentru ea blocul nu este decat o ulita pe verticala, unde viata isi duce ritmul (aparent linistit) in dulcele stil patriarhal. Daca proasta mutata la bloc va avea nevoie sa arunce mobila veche in sopron, va folosi drept sopron uscatorul comun al blocului, indiferenta la protestele celorlalti locatari. Au fost semnalate chiar cazuri de proaste mutate la bloc care au crescut porci in dormitor. Tot acestei specii de proasta ii este atribuita si proprietatea de a striga de la balcon, fie la copii fie la sot, ca si prezenta permanenta in acelasi balcon la toate nuntile/ inmormantarile/ mutarile sau celelalte evenimente majore din viata cartierului.

Aparent benigna, proasta mutata la bloc va atrage mereu privirile trecatorilor si-i va face sa simta o acuta nevoie de arma in dotare.

Va urma... Nu pierdeti episodul III, proasta de Audi!

Cele sapte minuni ale comunismului

1.Toata lumea avea de lucru.
2.Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3.Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.
4.Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic.
5.Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6.Desi toata lumea avea de toate, toti furau.
7.Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.

Good girls

Am vrut sa las un comment, dar mi-am dat seama ca nu pot sa cuprind totul in 10 cuvinte asa ca voi incerca sa o fac in 100. Nu-mi vor fi suficiente, stiu, dar incerc sa scriu despre doua fete cuminti. Incerc sa scriu asa cum traiesc ele, dintr-o suflare, de ca si cand ziua de maine nu ar exista.

Poate ca uneori strugurii se vor coace in lipsa ei. Poate ca uneori viata le va arunca in colturi diferite ale lumii. Poate ca uneori esueaza amandoua, lamentabil, asa cum au mai facut-o. Poate ca uneori sunt judecate de mortii vii din jurul lor. Poate ca lucrurile nu stau mereu asa cum vor ele... Dar ele au certitudini!

Ele s-au maturizat impreuna, au plans, au ras, au impartit aceeasi tigare si aceeasi sticla de suc. Au numarat razand ultimii bani din portofele si in loc sa-i adune pentru a-si cumpara efemerul, i-au folosit pentru a cumpara amintiri. Sunt frumoase, sunt inteligente, sunt vii! Sunt mandre, sunt demne, sunt dovada vie a faptului ca viata e frumoasa.

Cand una dintre ele a avut aripa rupta, cealalta a zburat pentru ea. Cand glasul uneia a amutit de durere, cealalta a vorbit pentru ea. Cand una si-a pierdut credinta, cealalta a crezut pentru ea. Cand sufletul uneia s-a spart in bucati, cealalta a strans cioburile cu grija si le-a lipit cu dragoste. Cand au visat amandoua Parisul, Praga sau Viena, cealalta a dus-o acolo si rasetele lor au rasunat pe strazi.

Desi niciuna dintre ele nu se pricepe la asta, in ultimii sase ani au crescut impreuna o fetita. Desi sunt constiente de limitele lor, le depasesc de fiecare data tinandu-se de mana. Desi nu vor avea niciodata tot ce-si doresc, construiesc palate si conduc masini senzationale.

Sunt libere sa viseze cu ochii deschisi, sa urce munti, sa alerge pe malul marii, sa se bucure de soare, sa stea in ploaie, sa manance in restaurante de fite imbracate ca pentru un concert rock, sa parcheze masina la un kilometru de mare pentru ca una vrea sa doarma, iar cealalta sa citeasca...

Ele sunt doua fete cuminti care nu ies cu nimic in evidenta pe strada. Poate ca povestea lor a mai fost spusa, dar de data asta e altfel.

Povestea lor e unica, irepetabila si vor trai fericite pana la adanci batraneti pentru ca le plac basmele si cred in ele cu tarie.