volevo dirti che ti amo

Povestea a continuat asa...

Dorinta indeplinita

O clipa de neatentie la birou si ai tendoanele strivite. Nu oricum si nu oriunde, ci la mana dreapta. Totusi e buna la ceva durerea cumplita pe care o simti la fiecare miscare. Iti abate gandul de la durerea pe care o simti in sufletul tau gol. Privesti ca hipnotizata la fasa elastica si iti dai seama ca mai e un pic pana la Craciun. Va trebui sa gatesti pentru un pluton de oameni. Cu mana aia care doare ca dracu... 

In clipa aceea te loveste un gand pierdut intr-o mare de aiureli care-ti umbla prin cap. Mos Craciun trebuie sa iti aduca marea dragoste. Si fara sa te gandesti unde te afli, incepi sa razi. Din tot sufletul. Pana iti dau lacrimile. Oamenii te privesc intrigati. Esti in autobuz. Asa, si? De mult n-ai mai ras asa. Noroc ca trebuie sa cobori. Te impiedici si cazi, continuand sa razi in hohote. Te ridici si iti aranjezi tinuta, nu de alta dar te intalnesti cu prietena ta si o sa creada ca ti-ai pierdut mintile. 

Iat-o! E toata numai un zambet. Va imbratisati si va asezati in zona fumatori a cafenelei. Incepeti "sesiunea de comunicari". Va intoxicati cu fum si cafea si viata pare mai frumoasa. Ii spui tot ce ai pe suflet si simti cum umarul ei mic si fragil, ridica un pic din povara pe care o duci. 

La dracu! Sufla vantul a pustiu prin viata ta! Evident, ti se rupe sufletul de mila ta si simti cum incep sa iti curga lacrimile. Te scuzi politicos si te indrepti spre toaleta. Iti speli fata si iti privesti reflexia din oglinda. Te strambi la ea si capeti o strambatura identica din partea cealalta. Lacrimile curg. Ce dracu, femeie? Mai devreme radeai in hohote. Iti aranjezi din nou tinuta si te indrepti incet spre masa. Ca sa ajungi la ea, treci prin fata unui magazin. Pentru o clipa simti ceva greu de definit. Ceva ca atingerea unui inger. Eziti, privesti in jurul tau si iti spui ca daca o tii tot asa, sigur o iei razna. 

Nici nu banuiesti ca Mos Craciun s-a tinut de cuvant. Tocmai ai trecut pe langa marea dragoste, dar inca nu stii. Vei afla peste trei ore...

Dorinta

Te trezesti dimineata, singur ca un caine de pripas, intrebandu-te unde dracu ai gresit. Ce anume din tot ce ai facut nu este in regula si de ce nimic de tot ce ti-ai dorit nu se intampla...
Te doare capul de innebunesti pentru ca ai baut. Aprinzi o tigare cu gust funebru si iei o gura de cafea rece si amara ca sufletul tau. Te uiti cu mila la bradul rebegit din coltul casei si te intrebi inca o data, la ce bun... Sub el, ca de obicei, nu e niciun cadou. Pe Mos Craciun nu-l mai astepti de multa vreme... Astazi insa, bradul acela singur si trist ca tine, straluceste intr-un mod ciudat. Un gand tampit isi face loc in mintea ta si incerci sa il alungi repede. Revine cu o insistenta demna de o cauza mai buna. Si ce-ar fi daca? Ba nu! Lucrurile bune sunt ca moartea. Li se intampla intotdeauna celorlalti.
Si totusi... Ce ai avea de pierdut? Ai pierdut deja totul. Iti torni un pahar de whiskey, inchizi ochii si te trezesti dorindu-ti. Na, ca ai spus-o! Cuvintele se materializeaza intr-un fel ciudat. Suna a disperare amestecata cu un strop de speranta, intr-un pahar cu lacrimi. Combinatia perfecta. Te umfla rasul si te bucuri ca nu a auzit nimeni ce prostie ai scos pe gura. La dracu! Suna vantul a pustiu in viata ta si tie iti arde de prostii.

Low Deep T - Casablanca

Asculta mai multe audio soundtrack

De toamna

Si spui ca ai uitat cand ti s-au furat lacrimile? Cand ai avut timp? Deja s-a facut niciodata? In ce masori intensitatea viselor? Dar a durerii lor? Unde-ti sunt ochii? Unde sunt eu? Cum imparti la doi? Cum faci sa fie echitabil? La ce te uiti cand deschizi ochii? Mai stii sa respiri? Unde sunt urmele de ruj de pe cana? Cui sa intind tigarea dupa ce o aprind? De cate ori crezi ca se poate muri? Ce culoare mai au stelele? Incotro se indreapta umbrele? Ale cui sunt urmele pasilor? Pentru cine bate vantul? Cand? Unde? De ce? Niciodata. Nicaieri. Ploaie. Chitara. Trist. Suflet care doare. E inca viu...Speranta... O noua zi.

Isabella si cele trei ore

A trait asa o vreme. Reusea sa fure cate trei ore din cand in cand. Dimineata, cand orasul casca si se freca somnoros la ochi, Isabella strangea cu grija cioburile de vise si le prefacea in amintiri calde pentru nopti reci. Uneori ea era multumita. Nu se amagea numind-o fericire. Zambea. Trist, dar zambea. Cu toate acestea, intr-o noua dimineata s-a trezit brusc din vis si a cautat disperata soarele. Nu mai era acolo. Plecase de ceva timp, dar ea nu remarcase acest lucru. Fusese ocupata sa traiasca cele trei ore. Ca de obicei, lumea i s-a prabusit in cap, inima i s-a facut mica, s-a ascuns intr-un colt de suflet si o lacrima fierbinte a alunecat pe obrazul ei. Intunericul o grabea spre nimic si a strigat de nu s-a auzit. In ce se transformase oare? Cum a putut sa fie atat de oarba si sa nu vada ca soarele a plecat? Era frig si intuneric de multa vreme. Cum de nu vazuse asta? Probabil s-a intamplat atunci cand a stat langa nicaieri si l-a ascultat vorbindu-i despre totdeauna. Da. Asa a fost. Atunci a plecat soarele. In timp ce ea vindea suflet pentru a-si hrani inima. Ramasese singura. Ceva era in neregula parca, dar nu avea pe cine sa intrebe. Abia atunci a inteles. Traise visul altcuiva.

Dincolo de imaginatie

Dincolo de imaginatie esti tot ce vrei sa fii. Total diferit de cine esti in viata de zi cu zi. Esti remarcabil, unic, irepetabil.

"- Esti subiectiva.

 - Da. Sunt. Mereu voi fi. Sunt si mandra. De tine."

Stiu ca firesc ar fi sa vorbesc despre carte. Mie mi-a placut. Despre omul din spatele acestei carti am vorbit aici. Este omul alaturi de care ca de obicei, umar langa umar,  in seara de 18 martie ascultam cu ochii in lacrimi o femeie remarcabila cantand despre prietena ei.

Daca doua femei pot fi prietene in felul acesta, lumea devine un loc mai bun. Dincolo de orice imaginatie se afla comoara din noi.

Cartea si omul din spatele cartii se pot gasi aici sau aici.

Memoriile unui supravietuitor

E mai. E luna de care, in trecut,  invatasem sa ma tem pentru ca nu aducea nimic bun. Acum 5 ani un diagnostic cumplit se prabusea pe umerii mei. Acum doar o linie orizontala de pe abdomenul meu mai aminteste de acest lucru. De 5 ani e in remisie acea boala si va ramane asa pentru ca mi-am propus sa mor de batranete. :)

Anul trecut un alt diagnostic - ce-i drept mai "bland" - m-a tinut captiva intr-un pat de spital trei saptamani. O alta urma de frana in fata mortii pe abdomenul meu. Verticala de aceasta data.

Castig batalii si ma mandresc cu fiecare cicatrice - vizibila sau nu - pe care o capat. Am devenit ceea ce sunt azi si viata mea e buna acum. O voi pastra asa si voi avea mereu pregatita o tigaie pentru a lovi in cap ingerul mortii si pe oricine ar mai indrazni sa-mi tulbure linistea.

Vreau sa va multumesc voua, ingerilor din viata mea, fara de care nu as fi putut zambi acum cand scriu aceste cuvinte, oricum v-ati numi: fiica, tata, prieteni, medici, colegi... Tuturor va multumesc si va iubesc asa cum numai eu stiu sa o fac. Din tot sufletul si pentru totdeauna.

Despre stele...

Daca nu stiati, si stelele plang. Plang cu lacrimi de lumina. Asa sangereaza ele. Credeam ca sunt perfecte, dar perfectiunea nu exista. 

Steaua despre care vorbim era steaua cuiva. Stralucea pentru cineva. Indiferent cat de greu i-ar fi fost, cat de singura se simtea uneori, cat de trista era in noptile lungi si pustii, ea stralucea mereu, luminandu-i calea. Uneori ratacea drumul si sangera calcand pe pietre ascutite si reci, dar niciodata nu uita sa zambeasca si se incapatana sa-i lumineze calea. Ii veghea visele uitand sa doarma nopti in sir. Inventa povesti si impodobea brazi sub care niciodata nu erau daruri pentru ea. Faurea vise si credea cu tarie in ele. Lumina mereu fara sa ceara nimic in schimb. 

Stiti care mai era menirea acestei stele? Se transformase in inger pazitor. Lua tot ce era rau si urat asupra ei si transforma totul in frumos si bun. Incasa toate loviturile si le transforma in zambete. Aduna fiecare lacrima si o transforma in perla. Credea atunci cand cineva isi pierdea credinta. Spera atunci cand cineva isi pierdea speranta; Iubea neconditionat chiar daca sufletul ei era sfaramat in mii de bucatele, pentru ca steaua despre care vorbim nu era rece. Avea suflet. Unul cald. 

Uneori cand cineva il lovea, ea aduna cioburile cu grija, le lipea cu dragoste, le alinta cu blandete si cioburile se prefaceau intr-un intreg fara pata. 

Din vreme in vreme, steaua noastra purta batalii crancene cu ea, cu cei care incercau sa-i fure stralucirea, cu demoni negri, mai urati ca moartea, dar cel mai greu lucru pentru ea a fost sa invete sa il iubeasca fara asteptari, fara conditionari, fara nicio pretentie. Sa ia parte la viata lui fara sa incerce sa il schimbe. Sa ii traiasca visurile. Sa ii sustina sperantele si sa il aline atunci cand esecul isi facea loc in viata lui. Cand a reusit asta, l-a eliberat de ea. Traieste pentru el, dar l-a eliberat de ea. Pare de neconceput, dar e posibil...

Steaua noastra e obosita si trista. Nu se stinge. Nu moare. E mai puternica decat stia, dar ii e dor... si un pic amar... Viseaza cu ochii deschisi, crede in miracole si trece in fiecare zi pe langa un anume colt de strada...

Noapte buna, steaua mea!

Snow Patrol - Chasing Cars

Asculta mai multe audio diverse

A Shadow Of A Doubt

Alegi sa iubesti o persoana si te trezesti apasat de toate indoielile si fricile pe care le poate experimenta un om. Te privesti in si cu ochii celorlalti si, te urasti sau te indragostesti de tine. Vezi lumea prin ochii lor si constati ca ei nu sunt altceva decat o versiune infinita a ceea ce esti tu dar, exista un singur suflet pereche cu al tau.
Cand il gasesti, fugi sau ramai?

“When I’ve had a good experience, I make a note of it on a tiny piece of paper which I fold and put in a box at home. Then, when I have a bad experience, I read all of the little notes.”
 

“A Shadow Of A Doubt”, Esben Tonnesen, 2006

Discutie inteligenta la birou... II

Am fost foarte atenta la apelurile primite ieri. Stimata doamna "tufa" nu a mai sunat.
Aparent benigna, specia "planta" mentionata in postarea anterioara, ma va face mereu sa simt acea acuta dorinta de a avea o arma in dotare.
Exista doua variante: ori a gasit pe cineva dispus sa ii vanda "praful negru de faci xeroxuri la el" fara sa-si bata capul sa-i explice ca una-i brand -ul si alta consumabilul care difera de la un copiator la altul, ori a lovit-o subitul azi-noapte si au rapit-o extraterestii, privandu-ma astfel de o discutie inteligenta desprinsa parca din scrierile lu' nenea Iancu.
In rest, numai de bine...

Discutie inteligenta la birou...

Salutare, oameni buni!
Ma aflu la birou intr-o mirobolanta zi in care nu se intampla nimic. Sunt doar prelungirea fireasca a mobilierului din incapere.
Si cum stateam eu asa, linistita, privind fix peretele de vis a vis, suna telefonul. Ma sperii, evident. Uitasem ca exista...
Raspund cu vocea mea incantatoare, recomand firma, recomand si augusta-mi persoana si, de dincolo, s-aude glas de cucoana hotarat:
ea - hai sa traiesti!
eu - buna ziua, doamna!
ea - praf d'ala negru pentru xerox, ai?
eu - ce tip de copiator aveti, stimata doamna?
ea - d'asta, de faci xerox la el...
eu - incerc politicos sa identific ce doreste mirifica faptura de la capatul celalalt al firului
ea - ma intrerupe razand gros si imi spune: lasa, fetito, ca sun eu maine iar...
Adica, cu alte cuvinte, poate maine da de una mai isteata si ii vinde si ei un praf d'ala de faci xeroxuri la el. Ce dracu n'am priceput?
Dupa aceasta discutie de o inestimabila valoare purtata cu stimata doamna "tufa" - angajata la bugetari, daca mai aveati vreun dubiu - concluzia e ca, desi vorbim aproximativ aceeasi limba, clar ne intelegem diferit.
Hai sa aveti o saptamana senzationala! :))

Sarbatori fericite!

De ce nu e sanatos sa insulti un scorpion II

Asa cum spuneam si aici nu e deloc sanatos sa insulti un scorpion.
Daca devii agitat si stanjenit, sub privirea mea fixa, va trebui sa muti privirea ta pentru ca ochii mei vor patrunde pana in adancul sufletului tau.
Pot sa te atac si eu si, sa nu te superi daca intepatura mea e fatala. Stiu exact cine sunt si cine nu sunt si nu e nevoie sa mi-o spui tu.
Daca ti s-a parut ca am un comportament deschis si prietenos, mai uita-te o data in ochii mei. Pana si inamicii mei ma respecta impotriva vointei lor.
Precautia e obligatorie daca lansezi un atac impotriva mea si nu in ultimul rand, intotdeauna imi platesc datoriile.
Asculta cum vorbesc si nu te lasa indus in eroare de tonul moale al vocii mele. Intr-o secunda pot transforma totul in ceva usturator de taios.
Deopotriva, insultele si complimentele nu au absolut niciun efect asupra mea. Stiu exact ce calitati sau ce defecte am si, in cel mai fericit caz voi fi de acord cu tine. Asta daca nu te voi suspecta de motive ascunse.
Autocontrolul meu este unul de invidiat si rar vei vedea ceva pe chipul meu imobil. Sunt mandra de infatisarea mea inexpresiva. Zambesc rar, dar o fac sincer si dezinteresat.
Daca vorbesc mult si par vesela trebuie sa stii ca in interior nu vei gasi decat duritate si determinare demna, uneori, de o cauza mai buna.
Ramai in garda pentru ca nu sunt nici blanda, nici naiva. Daca imi ceri parerea nu vei obtine decat adevarul. Tu ai intrebat!. Nu fac complimente gratuite si nu spun lucruri dragute.
Sunt extrem de loiala prietenilor, dar intotdeauna voi plati politele inamicilor. Trebuie sa fim chit, nu? Macar te voi dobori, daca nu cumva imi propun sa te distrug. Uneori ofer si dobanda. Dublu, triplu, cu varf si indesat!
Sunt un specimen evoluat care "stie ca stie". Voi ierta o jignire accidentala daca stiu ca a fost facuta neintentionat.
In incheiere voi mai spune ca eu am intotdeauna ultimul cuvant, iar daca nu intelegi ce vreau sa spun, intreaba pe cineva care intelege. S-ar putea sa auzi unele povesti care sa-ti zbarleasca parul.
Din pacate, sunt sigura ca "va urma"...

sursa foto

Portocala

Ai o relatie speciala cu portocalele de cand te stiu. Te fascineaza culoarea lor in primul rand. Este curata si proaspata. Acest fruct are ceva special. Portocala este misterioasa. Sub coaja ei se ascunde gustul si mirosul verii.
Alegi o portocala, o privesti si parca nu te induri sa o cureti de coaja. E desavarsita. Te hotarasti sa o tai un pic, cat sa iti infigi degetele in pulpa moale a fructului si desfaci incet coaja. Parfumul ei umple camera, sucul se scurge pe degetele tale si iti intra in piele. Nu arunci imediat cojile pentru ca miros frumos. Te asezi si, foarte concentrat - chiar faci o cuta intre sprancene - desfaci incet o felie si o mirosi. Inchizi ochii si o apropii de buze. Musti din ea si iti explodeaza in gura gustul inconfundabil al fructului suprem. In clipa aceea se poate prabusi lumea in jurul tau, pot cadea guverne, nimic nu conteaza. Esti tu si portocala ta.
Daca ai putea sa te privesti cu ochii mei, ai vedea cat de frumos esti. Va trebui sa ma crezi pe cuvant pentru ca am stabilit deja ca eu ma pricep si tu nu...
Ma retrag in varful picioarelor ca sa nu tulbur visul si te las sa asculti un cantecel prostut, dar care noua ne e foarte drag.

Happy Valentine Day!

un gand ce nu-i al meu...

"O pasăre cu o singură aripă

şi cu alta transformată în lanţ,
o pasăre cu o aripă rămasă să spere
şi alta pe care o tîrăşte în zbor,
o pasăre-mi trece noaptea prin somn
şi dimineaţa o găsesc răstignită
în acelaşi loc unde seara
am lăsat-o
lovindu-şi lanţul cu aripa."

Octavian Paler

Domnule presedinte...

...am stat si am privit perplexa un nebun care imi vorbea in calitate de presedinte al tarii mele. Halucinant, absurd, un cosmar.
Intre doua multumiri si o asteptare, acest personaj sinistru proiecteaza dramele sale personale si mi le serveste asezonate cu limbajul sau inconfundabil. Creierul acestui individ este la limita schizofreniei. Este iremediabil singur intr-o lume numai a lui.
Am ascultat minute in sir, domnule presedinte, un strain fara capatai care conduce un singur lucru: o gasca de golani ridicati la rang de reprezentanti ai institutiilor statului.. Am ascultat un om crud si depersonalizat, un invelis gol.
Ce ne facem, domnule presedinte? Acest discurs a fost imoral, absurd si absolut inutil. Mi s-a explicat inexplicabilul, cu o exprimare butucanoasa.
Domnule presedinte, accepta un sfat din partea mea: nu te privi in oglinda. S-ar putea sa iti vina sa te scuipi in ochi.

Mov

Se intampla sa umbli bezmetic prin lume cautandu-ti rostul. Mergi pe o strada plina de oameni si cauti ceva... pe cineva... Recunosti acea persoana inainte de a o vedea si totul capata sens. Timpul ramane suspendat si ramaneti doar voi. Viata ta incepe atunci si acolo. Ce urmeaza? Nu stii... Il iei de mana si plecati impreuna in cea mai frumoasa calatorie din cate au existat.